Valea Silvretta si valea Arlberg, Austria

Ziua a treia ne-am rezervat-o unui traseu la care asa cum spuneam am jinduit inca de la plecare.

Asa ca pregatiti de picnic cu toate cele, am plecat cu doamna noastra GTC Astra rosie si cocheta la un drum ce promitea multe.

Este vorba de valea Silvretta, loc de pelerinaj al tuturor impatimitilor de ski din zona. Cum apuci spre Ischgl dinspre Landeck, intri treptat intr-un taram de vis, cu pajisti pline de flori si varfuri semete. Distractia se termina insa atunci cand urci in zona alpina, pe un drum privat, sau taxat de autoritatile locale, cu bariera ca la Mamaia.

Acesta s-a dovedit a fi un drum superb ca multe alte tone de locatii vazute si mai inainte, dar care avea multe portiuni rezervate sectoarelor particulare si marcate cu sarma electrizata. Nu se pune problema sa iesi pe pajiste!
Maximul traseului este un lac de acumulare, pe langa alte 2 lacuri mai mici, unde se poate practica pescuitul sportiv. Apoi drumul continua cu serpentine fara locuri de belvedere si pe care in cca 20 de minute le cobori, atent, multe fiind in ac de par.

Costul distractiei te pune sa scoti din buzunar 14 euro – taxa de intrare.
Noua nu ni s-a parut a merita – astfel de privelisti, superbe, ce-i drept, poti gasi peste tot in zona, gratis. Unde mai pui ca poti iesi linistit cu bocceluta de picnic si sa cauti un loc cu umbra pe toti muntii inconjuratori, dar NU si in valea Silvretta.

Cu picnicul neimplinit, am decis sa mergem inapoi in valea Arlberg, in zona localitatii St. Anton, unde exista multe pajisti ideale unei pauze de masa binemeritate. Nu a fost sa fie caci GPS-ul ne-a bagat intr-un tunel care facea legatura directa cu localitatea unde se afla pensiunea noastra. Tunelul masoara aproximativ 14 kilometri si te costa aproape 9 euro.
O zi minunata, per total, in care am platit cat pentru intreaga Elvetie si ne-am fript cat pentru o masa bine asortata cu bere intr-o berarie austriaca.

Putin dupa aterizarea noastra fortata la pensiune a inceput o ploaie marunta. Asa ca am renuntat si la restaurant si am incercat sa ne bucuram de ceea ar fi trebuit sa fie un picnic reusit intr-o vale cu flori.
La noi pe balcon, unde, privind ploaia cu soare de afara, am putut remarca inca o data cat de bine a stiut proprietarul pensiunii Hotel Alpin sa isi pozitioneze ferestrele camerelor: greu de batut o astfel de priveliste!

Ce am invatat din asta? Simplu, daca te feresti de capcanele pentru turisti, poti avea o vacanta fericita si intr-o zona ultraturistica ca cele din sud-vestul Austriei. Dar trebuie sa casti ochii, altfel patesti. Ma rog, iti revii repede datorita frumusetii locurilor…
De aici, urmatoarea zi am apucat-o in nord, spre Germania. Dar despre asta, intr-un post viitor.

Citeste si:

2 Responses to Valea Silvretta si valea Arlberg, Austria

  1. Octavian says:

    o incursiune extraordinara si o atmosfera pe masura 🙂

  2. irina says:

    Frumoase locuri, intr-adevar 🙂 Niste zile din astea minunate, cu capcane si cu ghinioane turistice, am avut noi in Slovenia. Si cadrul natural seamana foarte mult 😉

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close