Turismul romanesc, ce-i de facut? (2)

Continuam azi seria de idei pentru turismul romanesc, concentrandu-ne tot pe litoral, unde e buba cea mai mare.

Spuneam data trecuta ca sunt patru etape necesare pe care le poate face statul pentru reinvierea turismului de pe litoral: crearea de circuite turistice (10), planificarea dezvoltarii zonelor-tinta pentru a preveni degradarea, dezvoltarea infrastructurii si publicitatea facuta cu un an inainte.

Aceste patru etape se refera, evident, doar la initiativa Statului. Dar degeaba ar face Statul lucrurile de mai sus, daca nu va gasi un raspuns si din partea initiativei private.

Or, aici e buba adevarata. Hotelurile de pe litoral sunt deja in proprietate privata de suficient timp pentru ca patronii lor sa fi schimbat pana acum lucrurile. Numai ca ei nu vor. Da, ati citit bine, pur si simplu nu vor. De ce?

Pentru ca nu ii intereseaza. Cele doua luni si jumatate pe an cat dureaza sezonul la noi le sunt ultrainsuficiente pentru a-si scoate banii. Ce asteapta? Asteapta ca pretul imobilelor si terenurilor pe care le-au luat la pret de nimic sa creasca, datorita proiectelor rezidentiale anuntate in zona. Proiecte care vor largi sezonul la circa patru-cinci luni.

Cat mai au de asteptat? Doi-trei ani, maxim. Dupa care pot vinde linistiti, la un pret de zece ori mai mare decat cel platit initial. Orice investitie serioasa facuta intre timp ar reprezenta pentru ei un cost care nu se recupereaza. Iata esenta problemei litoralului romanesc.

Iata de ce oamenii angajati pe litoral sunt platiti la preturi de nimic, iata de ce acestia se simt obligati sa fure clientii, si iata si de ce turistul aflat pe litoralul romanesc se simte nu doar abandonat, dar si jefuit la drumul mare si umilit ca ultimul fraier. Si asta, pe banii lui.

In disperare de cauza, secretariatul se stat pentru Turism a inventat patru programe prin care sa faca publicitate la litoralul romanesc. Care va fi prezentat drept exotic, tineresc, balnear si de lux. Hm. Poate ca doamna secretar de stat vine direct din anii ’70, a fost criogenizata cumva tot acest timp si a fost parasutata (fara nicio aluzie sexuala) direct in 2007. Deci tot ce gaseste Statul sa faca pentru a ajuta turismul de pe litoral este mai multa publicitate. Macar Agathon a spoit hotelurile, astia de acum nici macar asta nu se mai obosesc sa faca, ei vor pune afise, pe bani grei, bineinteles, care sa atraga nemtii si italienii la noi la mare. Mda. O sa fie inghesuiala, pe bune!

Cum se poate rezolva problema nepasarii crase a hotelierilor romani cu privire la proprii lor clienti? O spunem de la inceput: NU Statul va reusi sa o rezolve, ci doar piata.

Din pacate asta va mai dura, caci hotelierilor romani li se rupe-n paispe de faptul ca nu mai au turisti si ca romanii pleaca in Bulgaria. Banii pe care i-ar incasa daca ar tine stindardul sus sunt mult mai putini decat cei incasati pentru a nu face nimic. Trebuie sa ne repetam ca pe o mantra: 70% dintre hotelierii romani nu sunt interesati sa faca turism, ei au facut doar investitii imobiliare. Scurt!

Statul poate in schimb sa faca ceva pentru a misca un pic lucrurile si pentru a grabi initiativa privata. Este insa complet gresit ca Statul sa ramana doar la nivelul de agent publicitar, sau dimpotriva, sa incerce sa dirijeze lucrurile ca pe vremuri. Solutia este doar de stimulare, prin masuri punitive si recompensatorii. Iata, pe puncte:

1. Sa declasifice hotelurile care nu sunt deschise de la 1 mai pana pe 15 septembrie cu cate o stea de caciula. Sa nu acorde patru stele decat hotelurilor care au si incalzire centrala si care raman deschise si in restul anului.

2. Sa declasifice hotelurile care nu au fost renovate complet in ultimii patru ani cu cate o stea de caciula. Este strigator la cer ca hoteluri gen Amfiteatru sau Panoramic, altadata punctul central de atractie al Olimpului, sa aibe inca mobilierul din anii ’70 si sa aibe pretentii de trei stele!

3. Sa suspende autorizatia de functionare a teraselor care nu deschid la 1 mai si nu inchid dupa 15 septembrie.

Acestea ar fi masurile punitive. Este mai greu sa vinzi la un pret bun un hotel declasificat la doua stele sau la o stea, si este mai greu sa tepuiesti clientii doua luni de zile daca nu ai cum sa iti deschizi terasa. De la bun inceput spunem ca nu vor fi de ajuns, pentru ca indivizii care au aceste afaceri au un obraz suficient de gros ca sa reziste. Dar unii dintre ei, cel putin, vor ceda si se vor da pe brazda.

Iar masuri de incurajare:

1. Sa rezolve o data pentru totdeauna chestiunea plajelor. Din cauza complexitatii dispunerii hotelurilor de pe litoral, singura solutie generala este ca acestea sa fie sub o singura autoritate, care sa acorde licente pe minim cinci ani, revocabile pentru motive precise (igiena, amenajari, norme de calitate, etc.). Acest sistem este aplicat cu succes in Grecia, si nimeni nu se plange. Punctual, acolo unde se poate, plaja sa fie concesionata hotelurilor. Fara siguranta ca investitia intr-o plaja se recupereaza in timp si aduce profit, nimeni nu va investi serios in plaje. Nota bene: intre 1 mai si 15 iunie salvamarii fac voluntariat pe litoralul romanesc!

2. Sa subventioneze publicitatea la circuitele turistice de care vorbeam data trecuta, care vor aduce turistii in hotelurile romanesti, dar si bani la buget. Deci nu publicitate la hoteluri, nici la statiunile comuniste prezentate ca fiind “de lux”. Pentru ca nu iti vine nimeni din Germania ca sa lancezeasca in hotel, asa cum se intampla acum. Dimpotriva, iti vin multi din Germania ca sa fie plimbati pe la cetati vechi si prin crame si sate pescaresti. Hotelul conteaza prea putin, in acest caz, devine doar un loc de popas. Daca ii arati neamtului ce locuri poate sa viziteze, atunci el s-ar putea sa inchida ochii si sa se arunce in necunoscut.

3. Sa acorde anumite scutiri celor care dezvolta pensiuni noi. Pensiunile private sunt cele care au reusit sa scoata din impas turismul montan. Tot pensiunile private, si nu hotelurile mari, vor fi cele care vor scoate din impas, pe termen mediu, turismul pe litoral.

4. Extrem de important: investitiile masive in infrastructura, care sa convinga marii hotelieri straini ca sezonul pe litoralul romanesc va fi extins la cel putin patru-cinci luni. De-abia atunci vor incepe sa fie interesati sa cumpere hotelurile romanesti. De-abia atunci fata turismului la litoralul romanesc se va fi schimbat pentru totdeauna. Cat timp ramanem cu romanasii nostri, nicio sansa.

Rezumat pentru data asta si data trecuta: stabilit zece obiective turistice clare, cu circuitele aferente, din care turistii sa poata alege; reparat infrastructura catre ele; sustinut initiativele private legate de acele obiective; prezentat litoralul romanesc ca un litoral de explorare, nu unul de relaxare;  masuri punitive contra hotelierilor care nu fac turism; masuri de incurajare pentru hotelierii care fac turism.

Dar si aceste doua etape, chiar si impreuna, sunt insuficiente pentru a scoate turismul din mocirla. Mai e o a treia etapa, si aia este cea mai importanta. Si anume: initiativa comunitatilor locale (primariile Mangalia, 23 August, Costinesti, Constanta).

Dar despre asta intr-un post viitor. Pana atunci, spunem doar atat : in 5 ani Costinestiul va fi unit cu Olimp-Neptun. Si tot in 5 ani, toata faleza dintre cele doua statiuni va fi plina de pensiuni, cartiere de vile, blocuri turn si cel putin trei complexe rezidentiale de dimensiuni mari. Facute de cine?

Evident ca nu de statul roman. Proiectele exista, si incep chiar anul asta.

Si aici e cheia problemei.

Citeste si:

2 Responses to Turismul romanesc, ce-i de facut? (2)

  1. gabi says:

    extrapoland un pic,nu numai litoralul trebuie avut in vedere.daca statiunile montane au un pic de promovare,bucurestiul,de exemplu este aproape necunoscut.un strain ajuns in capitala ce optiuni are?in gara,aeroport,hotel nu gaseste nimic de promovare:pliante,brosuri,etc.in cel mai bun caz gaseste reclama la cluburile de noapte,saloane de masaj si la firmele de catering.

  2. xplorio says:

    O, intr-adevar…
    Mai trist e ca in Bucuresti chiar nu au ce vedea.
    Centrul nostru istoric este ridicol pe langa orice oras european, posibilitatile de relaxare si distractie exista, dar trebuie sa ai o atentie extrema pentru a gasi localurile cu adevarat bune, iar conditiile de cazare pentru un turist normal lipsesc cu desavarsire, Bucurestiul fiind un oras orientat catre turismul de business si atat.
    Cine stie, poate in 20 de ani…

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close