România din noi

Ghida dadea cu pasiune din maini in timp ce ne povestea despre eforturile de a ridica din nimic un muzeu al culturii Boian, una dintre cele mai vechi si mai enigmatice culturi europene. Mainile ei erau muncite, nu ca ale unei ghide plictisite de la vreun muzeu prafuit dintr-un mare oras, ci ca mainile unei femei care lucreaza cot la cot cu alti cativa nebuni, indarjiti sa tina in picioare un muzeu exceptional, situat in mijlocul lui nicaieri. Acest nicaieri poarta numele de Draganesti-Olt, iar drumul de la Bucuresti pana aici te va duce printre palatele tiganesti de langa Alexandria si prin taramul mortilor-vii din Teleorman, locuri in care s-ar putea turna oricand un film post-apocaliptic de mare succes.

Ghida noastra de la Muzeul Campiei Boianului, nestemata din Draganesti-Olt

Ghida noastra de la Muzeul Campiei Boianului, nestemata din Draganesti-Olt

Si ghida ne povestea cum aici avem locuire de peste sase mii de ani, dar nu doar ca ne povestea, ci ne si arata artefactele vechi de milenii, apoi casele de tip neolitic ridicate chiar de ei, ba inca si macheta unui sat fortificat dacic la care lucreaza deja cu forte proprii pe un deal din apropiere, si pe care spera sa-l termine, cu fonduri europene, prin 2015. Daca ii lasa Primaria si Consiliul Local, care nu pricep ce streche a dat in oamenii astia platiti ridicol de putin de vor sa aiba si sat neolitic, si cetate dacica la ei in oras. Adica in mijlocul lui nicaieri.

Motivele de pe vasele vechi de mii de ani se regasesc pe iile mai noi

Motivele de pe vasele vechi de mii de ani se regasesc pe iile mai noi

Cat vezi cu ochii, campia Boian, urmata spre est de Gavanu-Burdea, iti povesteste ca aici au existat cele mai vechi civilizatii europene – de la magurile sub care se gasesc ramasitele acelor sate neolitice, pana la numele locurilor, care-ti aduc aminte de toate popoarele ce au trecut pe-aici, spulberand pasnicele civilizatii vechi matriarhale si inlocuindu-le cu fortificatii, cetati si centre din care porneau in incursiuni de jaf si de control – pe timpul lui Decebal ajungand chiar pe langa Veliko Tarnovo, dar nu pentru schi…

Cat vezi cu ochii, campia Gavanu-Burdea doarme la soare

Cat vezi cu ochii, campia Gavanu-Burdea doarme la soare

Insa toate astea le vezi cu ochii mintii, pentru ca nu avem, din pacate, suficient de multi nebuni ca aceia de la muzeul Campiei Boianului, capabili sa ridice povesti din nimic, sa infrunte inertii si cumetrii, sa iasa din noroi si kitsch si sa aduca trecutul la viata.

Asta nu inseamna ca nu exista si ca nu vei putea vedea chiar si aici, in cele mai neasteptate locuri, mici bijuterii care sa te lase fara rasuflare.

Dar toate aceste bijuterii au un numitor comun: inima celor ce le intretin. Sufletul pus acolo de oameni pe care nu-i vedem nici la televizor, nici pe prima pagina a ziarelor. Pentru ca omul sfinteste locul: vei remarca o uriasa diferenta intre palatul brancovenesc de la Potlogi, violat, jefuit si pregatit de o renovare de tip comunist, si palatul brancovenesc de la Mogosoaia, renovat si reintrodus in circuitul cultural viu si modern; intre hanurile kitsch cu lautari de pe marginea soselei dintre Slatina si Pitesti si complexul turistic de patru stele care apare de te miri unde, privind semet catre lunca Dunarii, langa Greaca, spre Giurgiu; intre ruinele triste ale palatelor vechilor familii nobile care au ridicat tara asta (Golesti, Balaceanu, Kogalniceanu, Djuvara, Davila etc.) si conacele renovate si inconjurate de podgorii noi dinspre Dealul Mare.

Ruinele palatului brancovenesc de la Potlogi te umplu de tristete

Ruinele palatului brancovenesc de la Potlogi te umplu de tristete

Ca sa nu mai vorbesc de diferentele colosale intre satele din jurul Bucurestiului, pline de praf si cazemate incredibil de urate, prin contrast cu satul Prundu din Giurgiu, renovat pe bani europeni, cu iluminare solara, trotuare pavate, copaci plantati, parc si alte chestii SF pentru satul romanesc… Si nu uitati de Muzeul Campiei Boianului, nestemata din Draganesti-Olt!

Palatul brancovenesc de la Mogosoaia, renovat cu gust si plin de lumina

Palatul brancovenesc de la Mogosoaia, renovat cu gust si plin de lumina

Striga tara asta, geme de istorie, geme de bijuterii si de obiecte de arta uluitoare, ingropate in pamant sau scoase la lumina, demne de marile muzee ale lumii dar ascunse in cotloane de care nu stie nimeni ori aflate prin colectii particulare. Locuim si ne deplasam pe o tarana formata din carnea si oasele unora dintre cele mai vechi civilizatii din istorie, udata din belsug de sange, pradata si ras-pradata de toti, dar parca de noi mai abitir decat de oricine. Si nu stim sa ne oprim un pic si sa remarcam cat de mult am uratit-o, cat de putin ne pasa de ce ne-a fost lasat de inaintasi, cat de putin stim de fapt despre ea.

La alegere, cele mai frumoase vase de bucatarie

La alegere, cele mai frumoase vase de bucatarie

Mai sunt, din fericire, oaze de lumina de genul celor sus mentionate. Insa daca vrem sa le inmultim, trebuie sa privim mai intai in noi insine. Vremelnicii aflati la putere nu vor face asta in locul nostru. Nu ne vor curata noroiul dimprejur si nici nu ne vor planta flori in curte. Nu ne vor scoate praful din cap si nici tarana dintre dinti. Nu ne vor strange gunoiul aruncat de noi pe strada si nici nu ne vor renova casele. Nu ne vor invata sa avem bun gust si nici sa ne pretuim istoria.

Totusi, uneori dai de bijuterii

Totusi, uneori dai de bijuterii

Caci mai intai trebuie sa schimbam Romania din noi si de langa noi.

Dar vrem noi asta? Iar daca vrem, de ce nu o facem? Sa nu spuneti ca nu suntem lasati, caci va mintiti singuri. Exista oamenii din Draganesti, oamenii de la Mogosoaia, oamenii de la Greaca si Prundu, oameni care cu resurse mult mai restranse decat ce avem noi la indemana ne demonstreaza ca se poate, chiar si acolo unde n-ar mai fi nicio speranta.

Loganul cu care am desenat pe harta literele „MA” din „Romania”, pentru dedicatia de iubire scrisa prin GPS pe harta

Loganul cu care am desenat pe harta literele „MA” din „Romania”, pentru dedicatia de iubire scrisa prin GPS pe harta

Iar calatoria asta facuta in zig-zag pe drumurile secundare si pustii din Muntenia in cadrul campaniei #iubescRO, pregatita de Petrom impreuna cu Scoala de Conducere Defensiva si Pilotaj Titi Aur mi-a aratat inca o data ca, daca vrem cu adevarat, putem schimba in bine Romania, nu avem scuze sa nu o facem.

Doar sa vrem. Doar sa vrem…

Citeste si:

One Response to România din noi

  1. Pingback: România din noi - REVISTE

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close