Poveste din Bucurestii ce trebuia sa fie

Ofiteri, negustori, evrei, armeni si machidoni, functionari si doctori, ba chiar si foarte multi chiaburi si boieri scapatati abia veniti in Capitala unei tari care traia din plin in Marea Criza, iata o lume demult apusa care a construit poate cele mai frumoase cartiere din Bucurestii anilor ’30 ai secolului trecut.

O lume care poate fi gasita si astazi atunci cand te indepartezi de tumultul dement al miilor de masini de pe marile bulevarde si intri pe stradutele laterale, pline de umbra si de ciripit de pasari, inecate in verdeata si incremenite intr-o curgere mult mai lenta a timpului. Parfumul trandafirilor din gradini si agatati pe garduri te ameteste, teii inceputului de iunie iti mangaie narile iar mierea-ursului te determina sa rupi strengareste cateva flori pentru a le suge sucul dulce din codite, ca atunci cand erai copil.

Nu sunt niste Bucuresti pe care sa ii stie multa lume, desi ei sunt exact ceea ce ar fi trebuit sa fie orasul daca nu intrau buldozerele comuniste sa ii ‘asaneze’. Atatea strazi vechi cu case boieresti sau negustoresti, tot atatea povesti pe care nu le mai stie nimeni, sau pe care unii chiar vor sa le faca uitate cu orice pret…

Sunt Bucurestii aceia veritabili, ramasi ca niste enclave in oceanele de blocuri, niste insule de liniste si trai tihnit care inca mai rezista asaltului betoanelor. Dar tot atatea nume de strazi care te fac sa respiri altfel: Strada Plantelor, Diminetii, Popa Soare, Zefirului, Visinilor, Trifoi, Randunelelor, Turturelelor, Verdetei… un intreg paradis salvat deocamdata de la distrugere, o lume care asteapta inca sa fie descoperita si respectata pentru autenticitatea ei, dar care te si incarca cu energii pozitive.

Caci cum poti trece abatut pe strada Voinicului, sau cum poti sa te simti trist pe strada Invingatorilor? Cum poti sa nu chicotesti atunci cand treci pe strada Fetitelor, sau sa nu oftezi melancolic cand dai cu ochii de strada Medeleni?

Ba chiar si daca treci fluviul de asfalt ridicat intru sarbatorirea Victoriei Socialismului, ajungi in ultimul liman de normalitate al unui Bucuresti care se pregatea de comunism, cartierul de vilisoare pentru functionari marunti marginit de doua bulevarde cu nume de conducatori daci si de un aventurier oltean care a facut prima Unire.

Si aici ai de-a face cu strazi desprinse din Alice in Tara Minunilor: Rodiei, Cositelor, Cercelus, Levantica… Poti incerca si Intrarea Chiparosului sau chiar strada Diligentei, prilej pentru mine de amintiri din copilarie care nu trec asa usor…

E vorba de un oras al florilor, al pasarilor si pisicilor de casa, al detaliilor de arhitectura, al unui trai tihnit si asezat, un oras in care populatia venita din satele unei tari sarace era inca respectuoasa cu regulile nespuse ale urbei abia formate. E vorba de niste strazi ale caror nume arata o oarecare gingasie a functionarilor interbelici, dar si o bucurie de a trai care abia se mai regaseste astazi, si inca cu mare chin.

Ca sa descoperi acest Bucuresti o iei frumos la picior pornind de la Piata Rosetti, traversezi Calea Mosilor inainte ca aceasta sa isi inceapa drumul catre neantul centrului vechi, si o tii tot spre Sud-Est, dar fara graba, si nu cu o directie precisa, ci delectandu-te cu strada dupa strada, revenind chiar de cateva ori pe fiecare pentru a porni spre altele, ramase nedescoperite.

Si apoi, alta data, vei apuca la pas prin stradutele aflate la nord de Bulevardul Carol, apoi la vest de Dorobanti, ba chiar mai la vest de Lascar Catargiu, continuand spre Cotroceni si ale sale strazi cu copaci mari si gradini inca nestricate. In mod special n-am fotografiat casele, pentru ca sa le descoperi cu ochii proprii.

Asa vei putea spune cu mana pe inima ca incepi in sfarsit sa intelegi ce inseamna de fapt Bucurestii. Caci mai mult decat probabil Bucurestiul de care vorbesti si injuri zilnic este celalalt, pregatit noua de comunisti si servit rece de 20 de ani incoace de acei ce le-au urmat. Tot ei adica, fiii talpei iadului care au invadat acest oras din ’45 incoace.

Acei Bucuresti boieresti, asezati, boemi si verzi ti se vor deschide ca o carte si te vor imbia sa te relaxezi si sa te simti parte a unui organism aflat ce-i drept in suferinta, insa care inca traieste nederanjat prea mult. Hai, curaj, tot ce-ti trebuie sunt 2-3 ore de mers linistit, la pas, pentru a descoperi fiecare zona in parte! In 4-5 weekenduri ai terminat orasul.

Odata ce apuci sa-i cunosti, vei putea spune ca esti pe strada ta oriunde te vei afla in acest oras. Poate iti va fi starnita curiozitatea si vei lua de la un anticar Istoria Bucurestilor a lui Bacalbasa, sau Podul Mogosoaiei a lui Crutzescu, sau Cu Bastonul prin Bucuresti a lui Arghezi… Citindu-le, vei putea spune nu doar povestea strazii tale, ci si a atator altora…

Citeste si:

10 Responses to Poveste din Bucurestii ce trebuia sa fie

  1. artistu says:

    Urlu ca din gura de sarpe de ani buni de zile ca Bucurestiul asta ar putea aduce sute si mii de turisti dornici sa vada minunile astea. Insa dupa cum se observa, pe nimeni nu intereseaza acest lucru. Frumusetea si istoria sunt probabil, in mintea celor care conduc destinele acestei tari, niste mofturi de care ar trebui sa uitam cat putem de repede! 😉

  2. xplorio says:

    Din pacate chiar asa e. Dar cine stie, trecatorul care isi face putin timp va incepe sa le aprecieze… 🙂

  3. cazare says:

    Bucuresti ar putea fi un oras mai frumos decat este daca ar fi pus in valoare mai bine. Ar putea fi chiar placut sa locuiesti in el si poate mai multi turisti straini ar dori sa-l viziteze. Este pacat ca nu se face mai nimic pentru centrul vechi spre exemplu sau pentru unele cladiri istorice care stau in paragina.

  4. ma plimb zilnic cu bicicleta pe aceste strazi, atat de asemeni celor pe care am crescut si care acum se scufunda in mizerie si sunt “reconstruite” si sper din tot sufletul sa fie salvate.

  5. Vladut says:

    Exceptional!
    Bucuresteni fiind nu prea dam importanta acestor detalii… iar managerii urbei noastre se chinuie sa refaca centrul istoric de ani de zile, si n-ai un punct de informare turistica civilizat…
    N-am avut chiar rabdarea voastra ca sa ma plimb asa mult cu aparatul foto prin oras, eu din intamplare am facut o expeditie recenta prin centrul istoric, iar senzatia cu care am ramas a fost una amara:

    http://vladut.net/blog//index.php/2009/05/19/17-mai-2009-bucuresti-centru-istoric?blog=5

  6. Aura says:

    Frumos! Acum văd că tu eşti 48, iar eu 49. Până la urmă, e important ce rămâne. Un post captivant! Felicitări! Aura

  7. artistu says:

    Cica la BOOKFEST Apa Nova a scos o carte cu textele cele mai bune dupa http://deceiubimbucurestiul.ro/
    Ziceti voi ca nu e asta o veste buna! 😉

  8. marin says:

    pt unele zone pacat ca au intrat buldozerele, pt: oltenitei, rahovei, ferentari, brancoveanu,era imperios necesar arhitectura poate fi admirata si astazi ca sa vedem ce am fi pierdut daca intrau buldozerele in aceste zone.In centru nu inteleg de ce s-a umplut de tigani ,acele cladiri ar trebui renovate si acordate spre inchiriere tinerilor civilizati care stiu sa aprecieze lucrurile .Avem nevoie de doctori ,profesori ,studenti si mai important de oameni civilizati in acele zone centrale, atunci putem vorbi de turism, nu inteleg cum acele jeguri umane sunt tolerate si de catre cine?

  9. Pingback: Cinci site-uri despre Bucuresti

  10. Pingback: Alexandra Oancea a castigat concursul LG | Kapra blog

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close