Lisabona. Manastirea Carmelitelor si Teatrul Roman.

Dupa ce v-am purtat la vest de Lisabona, va invit in oras. Un loc incarcat de istorie este Largo do Carmo (fosta manastire a carmelitelor), fondata in 1389 de catre cavalerul Nuno Alvares Pereira, care era conetabil al Portugaliei (comandant militar suprem, urmatorul dupa rege).

In 1392 Carmelitele din Moura, din sudul Portugaliei, intra in manastire. In 1404, cavalerul fondator isi doneaza averea manastirii iar in 1423 devine el insusi calugar aici.

In anul 1755, puternicul cutremur care a afectat Lisabona darama o buna parte din constructie, mai ales tavanul si unii pereti. Cladirea ramane in ruina insa in secolele XIX si XX se pornesc operatii de reconstructie a sa. Iar rezultatele le vedem azi.

In zona altarului sunt cateva incaperi de mici dimensiuni unde sunt pastrate diferite piese arheologice: monede, sarcofage, sculpturi… Iar in naos, pe timpul verii, se spune ca se tin concerte.

Fotografii se pot face doar in interiorul constructiei. Nu si in micul muzeu arheologic.

carmelitele1_1.jpg carmelitele2_2.jpg carmelitele3_3.jpg

carmelitele4_4.jpg carmelitele5_5.jpg carmelitele6_6.jpg

Printre exponate se pot vedea o piatra de mormant a unui personaj de origine israelita, un altar roman refolosit intr-o constructie ulterioara si bazinul unei fantani medievale.

carmelitele7_7.jpg

carmelitele8_8.jpg

Parasim incinta manastirii si facem o mica oprire in piateta din fata sa. Ea e in Bairo Alto (cartierul de sus).

carmelitele9_9.jpg

Traversam centrul orasului, unde se afla Rossio si Baixa (cartierul de jos – voi reveni mai tarziu aici) si mergem spre cartierul Alfama (cartierul arab) si spre castelul Sao Jorge.

De la Largo do Carmo, spre centru putem ajunge fie plimbandu-ne la vale pe stradute, fie coborand cu Elevador de Santa Justa (turnul acela metalic din primele poze). Pentru acest lift construit la inceputul secolului 20, puteti folosi cu incredere cardul 7 Colinas, despre care am amintit la inceput. Altfel, cumparati bilet de la insotitor.

Ne indreptam spre Praca do Comercio, piata mare de pe malul lui Tejo. Nu am poze cu ea, pentru ca mereu am amanat sa o imortalizaz, motivand ca o sa mai trec pe acolo si va fi mai plina. N-am mai apucat decat in noaptea de revelion.

Ajunsi in piata, cu fata spre rau si la statuia ecvestra ce ne trateaza cu spatele, o luam spre stanga, pe linia de tramvai. Dupa vreo 5 minute de mers lejer si de cascat gura la fatada unei mari biserici, ajungem intro piateta unde vedem cele de mai jos:

carmelitele10_10.jpg carmelitele11_11.jpg

Langa aceste cladiri se afla Casa dos Bicos. O constructie ce are fatada acoperita cu piramide.

carmelitele12_12.jpg

Trecem mai departe si, dupa vreo 300-400 de metri, dam, pe partea dreapta a strazii, de Casa de Fado, un muzeu dedicat muzicii traditionale portugheze. Se pot vedea costume, chitare, partituri. Daca tin bine minte, intrarea e 3 euro. Nu se pot face fotografii.

Mai sus, la vreo 200 de metri se afla muzeul militar. La el se poate ajunge si cu metroul (statia Santa Apollonia). E intr-un fost palat, ca de altfel majoritatea muzeelor. E mare. Mie mi-a placut. Vedeti ca de la 12.30 la 13.30 au pauza de masa si inchid institutia. IDin pacate aparatul de fotografiat l-am uitat in sacul lasat la intrare… Aici am vazut pentru prima data in viata mea bastoane de maresal 😀  In rest, arme, armuri, decoratii, uniforme… Pentru cei pasionati, ceva frumos.

La plecare, am pozat totusi ceva: o parte din tunurile aflate in curtea interioara.
carmelitele13_13.jpg

In fata muzeului era un ficus de toata frumusetea.

carmelitele14_14.jpg

De la Muzeul militar urmam o panta destul de mare care duce spre Panteonul National. Aici, contra sumei de 2 euro/cap de turist poti vedea cenotafele unor personalitati ce au marcat istoria Portugaliei. Cenotaful reprezinta un monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau ori disparut.

carmelitele15_15.jpg

De la Panteon, continuam sa urcam, daca, pana acum, niste urme de potcoave, desenate pe astfalt, ne-au insotit pasii, ne despartim prieteneste de ele si facem dreapta spre Feira do Ladros (Piata Hotilor), o piata volanta de vechituri, despre cum ne informeaza ghidul nostru scris, care ar fi deschisa duminica si martea. Noi am avut ghinion. Nu am prins acest targ bisaptamanal :(. Poate voi veti avea mai mult noroc.

O luam pe langa zidurile unei cladiri impozante care se dovedeste a fi o biserica. Nu i-am retinut numele, dar se pare ca adaposteste o mare biblioteca. In imagine e fatada sa. In stanga jos,  pe sub arcada se ajunge la Piata Hotilor.

carmelitele16_16.jpg

Ne mai plimbam putin prin cartier, apoi coboram spre Muzeul de Arte Decorative. Se pare ca, momentan, nu se poate efectua turul virtual…

Dar, cum foamea e mai puternica decat setea noastra de cunoastere, oprim la un restaurant din cartier, care ne-a facut cu ochiul. Aici am mancat de fiecare data cand am fost in aceasta zona a Lisabonei. Noua ne-a placut.

carmelitele17_17.jpg

Ce am mancat? Asa cum am zis: nu cereti poze ca nu am. Prima data, am cerut ceva traditional. Asa ca eu m-am ales cu faimosul bacalhao, iar sotia a cerut ceva ce continea carne de porc si scoici (sper ca am retinut corect). Carnea era stropita cu un sos acrisor. Bun. La a doua vizita, am vrut fructe de mare. Asa ca doamna mea si-a ales o frigaruie in care se lafaiau, deasupra unui sos acrisor, bucati de caracatita, crevete, ardei gras si ce-o mai fi fost. Eu am zis sa iau ceva diferit, asa ca am ales un orez cu fructe de mare (scoici, creveti, caracatita, crab) cu un sos de rosii ce avea usturoi in el. Bun. Chiar foarte bun. Ca aperitiv am primit, prima data, o branza foarte buna, cremoasa. iar a doua oara o pasta de peste, cu masline alaturi. Masa a fost delicioasa.

Terminam de savurat masa si ne dam drumul la vale, spre muzeu.

carmelitele18_18.jpg

Muzeul de Arte Decorative e un obiectiv ce trebuie vazut. In acest palat, fondatorul a adunat multe obiecte din secolele XV-XIX: mobilier, obiecte de uz casnic, tapiserii, picturi. Foarte frumos.

Ne indreptam spre castel. Dar observam ca pe straduta ce ne ducea spre el un obstacol protejat de un gard metalic blocheaza strada. Ne apropiem si descoperim cu surprindere ca obstacolul era de fapt ruina teatrului roman. Detalii despre structura unui teatru roman gasiti pe wikipedia.

Inaginile sunt luate din zona in care s-ar afla scena. Mai exact partea dreapta a scenei. Iesim si trecem strada, in cladirea pe a carei usa scrie “Teatrul Roman”. Dupa usa, surpriza! Doar fatada cladirii era pastrata! In interior, sapasera si dadusera peste diferite resturi de constructii. Nu am apucat sa fotografiez mare lucru pentru ca din pamant din piatra alba a iesit o tanti care in portugheza imi spunea ca nu am voie sa fotografiez 🙁

carmelitele19_19.jpg

carmelitele20_20.jpg

Aaa… dar nici podea nu exista. Ci doar o platforma din metal, care iti permite sa vezi sapatura arheologica. Coboram si ajungem intro sala ce contine cateva exponate din epoca romana, dar care are intr-un capat inscriptia dedicata imparatului Nero. Se zice ca a fost construit in timpul lui Augustus si apoi a fost extins in anul 57 d.Ch. Iesim si dam de zidul catedralei orasului. Iar despre ea, alta data.

Articol prin amabilitatea prietenului nostru, Mihai Margarit.

Citeste si:

One Response to Lisabona. Manastirea Carmelitelor si Teatrul Roman.

  1. Mugur says:

    Frumos blog, imi place!

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close