Portugalia, Sintra. Cabo da Roca.

Suntem la Cascais, vest de Lisabona. E capatul unei linii de metrou usor ce trece si prin Estoril (se pare ca se pronunta Ştoril). Trenul se ia din gara/estacao Cais do Sodre (care este capatul liniei de metrou verde), iar biletul dus costa 1,65 euro. Practic, mergi cu trenul de la un capat la altul. Marea parte a drumului se face pe langa Tejo si Atlantic. E o zona mai scumpa. Am inteles ca acolo se retrag vara cei cu bani.

Primele poze pe care le-am aratat data trecuta sunt facute in Cascais in zona portului “turistic”, inconjurat de acel dig de protectie. Farul care se vede se numeste Santa Ana (sper sa fi retinut corect) si este un far-muzeu. Nu ne-au lasat sa urcam in far, dar am putut vizita, gratis, micul muzeu de la baza.

Celelalte sunt facute pe drumul spre Boca do Inferno si ultima chiar la gura. Numai ca atunci cand apa e agitata, nu reusesti sa faci cine stie ce poze …

In privinta valurilor, nu pot spune decat atat: cu greu m-am indurat sa plec. Opreau masinile, iar soferii si pasagerii coborau spre plaja. Au oprit si niste romani cu o masina cu numar de Spania sa vada si sa faca poze. Se vad in poza de mai jos. Am impresia ca nenea pozarul grupului le-a trimis pe cele doua tanti cam aproape de mal, ca erau cam nemultumite 😛 Ori le-a udat, ori le-a speria valul care se vede in spatele lor 😉

Precizare: Cabo da Roca este la cativa kilometri de Cascais si la ceva mai multi de Sintra. Ca sa vedeti zona pe indelete v-ar prinde bine o masina. Daca nu, sunteti conditionati de transportul local.

Din Sintra se poate lua autobuzul de Cascais (403) care, contra unei sume de vreo 3,75 euro te lasa la capatul continentului 🙂 Statia din Sintra e in partea dreapta a garii. Biletul l-am cumparat in autobuz. Pentru perioada verii poate ca sunt mai multe autobuze. Acum era doar unul care venea destul de rar, cam la o ora.

Acum sa va arat si cateva imagini de la Cabo da Roca, facute pe 3 ianuarie, pe un vant puternic.

Inscriptia de mai sus se afla pe cladirea ce adaposteste farul, ce poate fi vazut in imaginea de mai jos. Câmara inseamna primarie in portugheza.

De la biroul din interior se poate lua diploma despre care amintea Darwish, contra sumei de 10 euro, sau un certificat, pentru numai 5 euro. Completezi cu majuscule un formular, i-l dai functionarei dupa ce ai bifat ce vrei sa-ti dea diploma sau certificat, si astepti sa ti-l scrie. Interesant e faptul ca scrisul seamana cu cel medieval. Au folosit un fel de toc pentru a le completa.

De acolo se merge vreo 60-70 de metri pana la monumentul ce marcheaza locul cel mai vestic al Europei continentale.

Si, daca vreti sa stiti exact locul unde se termina pamantul si incepe marea, vorba poetului intiparita in piatra, puteti afla din imaginea de mai jos. Da’ de fapt, ar trebui sa va duceti acolo … 😀

Inainte a incheia scurta prezentare a acestui capat de lume veche, va mai retin atentia cu poza lui don Ciufurel Ciufurescu de Burdihao, infruntand pe uscat cu barbatie vanturile Atalnticului, ca si marii navigatori, astepand vremuri mai bune 🙂

Se pare ca primavara, sau cand or inflori plantele din imaginea urmatoare, locul capata o frumusete deosebita. Unui roman de-al nostru pe care l-am intalnit in Lisabona si despre care o sa va mai povestesc, nea Ilie, ii amintea de a noastra Poiana a narciselor. Zicea ca toata zona e un covor alb de flori.