Port Cetate a lui Dinescu, locul unde gasim România de roman

La 400 de km de Bucuresti, in sudul adanc al Olteniei, aproape de Calafat langa Maglavit, am savurat un weekend de neuitat la Portul Cultural Cetate.

Cunoscut si drept ‚Conacul lui Dinescu’ (desi nu e conac), acesta a devenit un refugiu cultural unde Maşa si Mircea Dinescu prind artistii si le dau aripi de inger sub privirile boemilor, cunoscatorilor ori novicilor in cautare de iubit de frumos de orice.

Port_Cetate_05

Este locul unde descoperi ca tara asta mai are inca mari resurse de creativitate, locul unde simti, mirosi, traiesti senzatii de timpuri demult uitate cand oamenii se lasau rasfatati de cuvinte si note, de culori si culinare mult dincolo de grobianul cotidian.

Asa ceva gasesti la Portul Cultural Cetate, unde Maşa pluteste printre oameni ca o veritabila amfitrioana in timp ce Mircea vuieste neobosit intre bucatarie si musafiri. Cumva, impreuna, oamenii astia doi imbina divin artisticul si culinarul si atmosfera de Românie de roman. Aproape permanent sunt gazde de tineri artisti refugiati aici pentru a visa, gandi, crea, impanzind locul cu obiecte nascute din spiritul sculptorilor, pictorilor si ceramistilor trecuti prin mansarda acestui conac creat din dorinte.

Caci Portul Cultural Cetate de astazi era, in realitate, acum 15 ani, un amarat port agricol pustiu, cu magazii de CAP in ruina adapostind douazeci de purcei, o vaca si cativa coceni de porumb. Eforturile celor 2 artisti au fost, tocmai de aceea, considerabile. Iar transformarea locului intr-un paradis al talentelor sfideaza pur si simplu originile sale ceapiste, lasandu-se dorit, visat si rasfatat de apusuri de soare, Dunare, poezie si muzica divina.

Port_Cetate_44

La adapostul unei foste magazii metamorfozate in spatiu pentru concerte si serate, pe o vreme rece si cu o briza umeda ce venea de deasupra Dunarii, seara noastra a fost incalzita de concertul SoNoRo Conace. Repertoriul muzical pentru toate gusturile a fost interpretat senzational de tinere talente ce au dat viata pieselor de Béla Bartók, Enescu, Mozart, Dvořá, Janacék… Mai rar asa alaturare intre un fost spatiu industrial, un actual spatiu de creatie si artisti extrem de tineri, dar incredibil de talentati.

Apropo, SoNoRo a inceput ca un festival de muzica de camera iar apoi s-a extins in mai multe tari, cu minifestivaluri si concerte. Mai mult, ce e de laudat prin noul proiect este faptul ca violistul Razvan Popovici (initiatorul SoNoRo Conac si directorul Festivalului Sonoro) aduce muzica buna aproape de arhitectura si frumusetea conacelor romanesti, castelelor si chiar unora dintre manastiri (vezi Manastirea de la Curtea de Arges), facandu-le sa rezoneze si sa le readuca aproape de oameni si… de ce nu, de investitori 🙂

Si-uite asa ne-am intersectat noi drumurile la Dinescu, in magazia Portului Cultural Cetate, ocazie cu care i-am cunoscut si pe tinerii interpreti care l-au insotit pe Popovici – Christian Nas (viola), Alexandra Bobeico (vioara) si Andrei Ionita (violoncel). Tineti-i minte, caci sigur veti auzi de ei mai des! De altfel, ii vom putea reintalni la festivalul organizat pentru luna noiembrie, cand va fi lansat un disc si un album cu poze de la conace plus o expozitie. Mai multe puteti gasi chiar pe pagina lor.

Dar Portul Cultural Cetate nu inseamna doar un spatiu in care asculti muzica si apoi mananci regeste. Alaturi, intr-o alta cladire a portului, am avut surpriza expozitiei de pictura cu un suflu nou, aproape tresarind pe panza tanarului pictor Andrei Gamart, care ne-a ametit definitiv. Pur si simplu ne-am indragostit de omul asta si de pensula lui! Din nou, un nume de notat, da?

Ne-am intors la un pahar de vin rosu si ne-am lasat purtati in hora culinara a lui Dinescu, simpla si doamne cat de aromata si cunoscuta si gustoasa si totusi altfel…

Da! Este locul pe care ti-l doresti la sfarsit de saptamana! Locul unde te conectezi cu natura, cu zeii creatori de arta, cu propriul interior, cu o alta realitate bine izolata de liziera padurii de lunca dunareana.

Nu ma pot abtine sa nu-l citez pe Hurezeanu, pierdut candva in popasul sau la Conac „(…) Aici la Dinescu este o farama din ce ar fi putut sa fie si de fapt n-a fost niciodată Romania, decat in literatura, si acolo foarte rar. Adica marginea Dunarii, iazurile din padurile de stejari, viile din departare, gastronomia asta fabuloasa cu sarmale fierte in vin si cu carne de gasca rosie, cu cea mai buna pastrama de rata, cu popasurile turistilor culturnici, jumatate snobi, jumatate bogati, care vin de la Viena, de la Regensburg, de unde-or mai veni, sa viziteze locuri care le aduc aminte prin miros, prin gastronomie, prin castraveti, ba de Canetti, ba de Dinescu, ba de ce-ar fi putut fi o aventura erotica aici, la gurile Dunarii.” (sursa Esquire)

Citeste si:

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close