Picturi din Epoca de Piatra in Pestera de la Lascaux

Cu vreo 15 ani inaintea Ciresarilor nostri fictivi, in provincia franceza Dordogne, niste aventurieri cat se poate de reali – 4 tineri si-un catel pe nume Robot, au pornit in cautarea unei pesteri secrete de la Lascaux despre care tot vorbise o taranca prin vecini. Asa ca, rapusi de curiozitate si inarmati cu chibrituri si opait, copiii au reusit sa gaseasca intrarea intr-o stanca din apropiere de raul Vezere.

Robot a a trecut primul prin deschizatura, urmat de restul. Pamantul s-a surpat cu ei oprindu-se intr-un tunel unde au inceput sa bajbaie la lumina opaitului. Surpriza si emotiile i-au coplesit complet cand, ajunsi intr-o camera inalta de 5 metri, au descoperit ceva cu totul remarcabil: un perete pe care se afla pictat un cal rosu intre coarnele a doi tauri. Camera avea sa poarte numele de ‘Incaperea taurului’.

Chemat de invatatorul copiilor, abatele Henri Breuil, expert in desenele din pesteri, si-a dat seama imediat ca avea inaintea ochilor o descoperire epocala: in mica incapere baietii dadusera peste cea mai mare colectie de desene din Epoca de Piatra!

Pestera de la Lascaux sursa

Doua tuneluri porneau dinspre camera respectiva catre etajele inferioare ale pesterii conducand catre alte incaperi mai mari si cu tavanul boltit. Pestera avea o lungime totala de 140 de metri. Unii dintre pereti erau atat de plini cu desene colorate incat acestea se suprapuneau: cai in galop, cerbi cu coarne desenate in amanunt, tauri lungi de 15 metri, capre ibex si bizoni – aproape toti pictati in ocru, rosu sau negru.

Abatele Henri Breuil evaluase picturile ca fiind vechi de 18.000 de ani. Estimarea lui s-a dovedit a fi destul de precisa. Cercetari mai noi le dau cam 15.000 de ani vechime. Pe atunci teritoriul de astazi al Germaniei se afla sub o patura de gheata iar sudul Frantei era o mare preerie cu foarte putini arbori. Caii, bivolii, renii si rinocerii cu platosele lor groase erau animalele care pasteau aici.

Stergerea culorilor
Descoperirea de la Lascaux a fost facuta publica opt ani mai tarziu, pentru ca Germania tocmai ocupase Franta in vara anului 1940. Insa sute de vizitatori vazusera deja pestera.
Ani mai tarziu, pentru a proteja picturile de aburul respiratiei, s-au montat usi care se inchid ermetic precum si o instalatie de aer conditionat.
In ciuda tuturor acestor masuri de protectie culorile au inceput sa paleasca.
Astazi vizitatorii trebuie sa se multumeasca cu reproduceri fidele ale originalelor la care accesul publicului nu mai este permis. Motiv pentru care si filmul ofera turul doar virtual.
De dragul picturilor si a ceea ce reprezinta ele pentru noi ca evolutie, ar trebui insa sa ne fie suficient 🙂

Citeste si:

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close