Peregrinari europene, etapa 1. Bucuresti – Timisoara

Traseul pe care ne-am aflat de aproape 2 saptamani (asta este de altfel si motivul pentru care nu am mai putut intra de ceva timp pe blog) a fost urmatorul: Bucuresti – Timisoara – Budapesta – Viena – Salzburg – Innsbruck – Andermatt – Geneve – Lyon – Paris. Cu pauza si cazare la Timisoara, Innsbruck, Annemasse, Lyon iar la Paris un “repaus” de 3-4 zile.

Si pentru ca in ultimele zile am ajuns sa vad prea multe intr-un timp prea scurt, gandesc ca e mai bine sa povestesc cate putin din cele vazute si sa pun mai multe poze, cu atat mai mult cu cat am facut destule pe traseu.

Nu suntem niste soferi de artilerie grea asa ca am ales sa nu strabatem mai mult de 1000-1300 km/zi, pentru a putea respira un pic si arunca un ochi pe unde trecem. Spre Timisoara am luat-o prin Valea Cernei, despre care am mai scris, si care tot superba a ramas.

Primul popas l-am fost facut in Timisoara, pe care chiar doream sa o vad de ceva vreme. Nu am avut timp decat de centrul vechi al orasului (asta era de altfel si principalul obiectiv) si de cateva plimbari pe malul Begai, in jurul careia s-a amenajat o frumusete de parc plin de terase si restaurante.

Centrul orasului are o arhitectura predominant baroca, impresionanta, cu multe cladiri adevarate opere de arta, la care ramai mut de placere. Din pacate, la fel ca si centrul Brasovului, sunt scapatate si putin ingrijite. Oare Primaria la ce s-o gandi? O astepta un final ca al Lipscaniului din Bucuresti?

Potentialul turistic al orasului este enorm iar initiativa localnicilor de laudat: sunt deschise o multime de restaurante, baruri si mai ales gelaterii si cafenele, cochete si tare placute, cu un personal de o decenta si o amabilitate deloc comerciale, ci venite de undeva din interiorul lor, cum nu gasesti in Bucuresti.

Ce poti vizita in Timisoara? Intr-o scurta enumerare, mentionez Muzeul Banatului si Opera de Stat, intr-o combinatie de stil neobizantin la fatada si renanscentist pe laterale.

Mai pot fi vazute Domul Romano-Catolic si Catedrala Mitropolitana, destul de recent ridicata, cu aproximativ 80 de ani in urma. Constructia Domului a inceput prin 1736 si a durat aproximativ 20 de ani, iar arhitectura sa este reprezentativa pentru stilul baroc.

Bastionul merita vizitat, de asemenea, desi din pacate reprezinta doar o mica parte din cetatea veche a Timisoarei. In incaperile lui gasesti acum un minimuzeu cu o colectie de obiecte populare traditionale banatene, galerii de arta dar si restaurante si cafenele. De asemenea foarte ’vizibil’ este si Palatul Baroc, ridicat prin anii 1750 si care acum adaposteste Muzeul de Arta din Timisoara.

Traficul in Timisoara este putin spus haotic, reteaua lor de drumuri fiind menita sa incurce probabil si cel mai performant GPS. Mi-e jena sa zic cat ne-am invartit ca sa ne gasim hotelul. In plus, surprinzatoare este si lipsa semafoarelor in unele dintre cele mai circulate intersectii ale principalelor bulevarde.

Totusi, desi la orele de varf masinile se revarsau pe cate 3 benzi spre intersectii, nici urma de blocaj. De ce? Pentru simplul motiv ca in Timisoara se aplica reguli de bun simt. Poate asa se compenseaza pentru starea catastrofala a asfaltului si a infrastructurii din oras si din imprejurimi.

Fara GPS sa nu te astepti sa iti gasesti adresa cu usurinta, pentru ca nici strazile mari nu sunt marcate peste tot, cu atat mai putin aleile. Nici numerotarea nu e foarte usor inteligibila. Si nici amabilitatea localnicilor nu e intotdeauna suficienta, poate si din cauza formei concentrice a strazilor.

Cazarea am facut-o la hotelul Savoy, undeva in buza Begai, aflat la 10 minute de centrul vechi, mers pe jos. Curat, placut, cu un interior inedit. Il recomand celor care doresc confort, dar nu si gurmanzilor. Micul dejun tip bufet suedez este sumar, extrem de putin variat, si predomina omleta (cred ca e influenta austriecilor si ungurilor, care adora omletele). Cafeaua in schimb e delicioasa.

Ni s-a recomandat pentru data viitoare un alt hotel pe care il vom incerca la intoarcere, Casa de la Rosa. Vom vedea. Din fericire cazarea in Timisoara este darnica (lejer scumputa), important e sa se afle cat mai aproape de centru – din punctul meu de vedere.

Recomand din toata inima vizitarea centrului istoric si popasuri la cafenele si gelaterii. Si sper ca primarul sa-si faca treaba mai repede, pana nu se alege praful de frumusetea Timisoarei.

De la Timisoara am plecat spre Cenad, de altfel cel mai bun drum de iesire din tara.

PS La intoarcerea in Romania tot prin Timisoara am trecut; si evident ca ne-am incalcit pe strazile circulare probabil o juma de ora. E cumplit sa nu poti vedea pe ce strada te afli…. :(� O fi atat de greu de pus niste placute si indicatoare??

Citeste si:

• VIENA, Austria
• Cinci site-uri despre Bucuresti
• Lyon. Video.
• Paris obiective turistice: Sacre-Coeur, Montmartre
• Therme Bucuresti. Localizare, atractii si programul deschiderii