Ironia unei civilizatii precum cea a Frantei, care a trait secole la rand pe spatele coloniilor, este aceea ca, treptat, sa se stinga, cedand locul altora.
Spiritul pur francez a devenit usor condimentat cu exotismul colonistilor, creandu-se un mix interesant de culturi, apetisant chiar, avand in vedere ca acestea s-au lasat repede asimilate intr-un mod realmente placut.
Drama Frantei si a Parisului in mod special insa, a inceput in momentul in care valurile de emigranti nu au mai putut fi asimilate, acestea provenind din culturi diferite Europei, fara nici o legatura cu mentalitatea laxa care, culmea, le-a permis stabilirea aici.
Astfel, periferia pariziana a inceput sa prinda culori triste, tonuri rigide, sumbre. Veselia si relaxarea de odinioara se opresc cumva intre statiile de metrou, schimband centrul Parisului cu un Gotham City periferic, in care vocalele frantuzesti se pierd printre tonalitatile guturale si certarete ale venitilor aici sa traiasca mai bine, mai liberi si neconstransi…
Boemul parisian s-a transformat in imbranceli continue fara apelul ‘pardon’-ului, intr-o nervozitate a claxoanelor, in traiectorii nebune ale masinilor fara semnalizari, conduse intr-un ritm sinucigas si ucigas, asa cum au invatat imigrantii la ei acasa.
Tinandu-se strans de bara metroului, balansate, doamnele, indiferent de varsta lor inaintata, incearca atente sa nu deranjeze genunchii imprastiati ale barbatilor cu barbi, revarsati in scaune. Aceiasi barbati te imbrancesc cu brutalitate daca te afli in calea lor. Trebuie ori sa te feresti atenta, ori sa-ti incordezi umarul transformandu-ti plimbarea intr-un meci de rugby. La intrare/ iesire, trebuie sa le acorzi prioritate. Sau sa-ti continui meciul.
Caci decenta occidentala a murit in Paris. Si cat de curand in toata Franta.
Drumul pe centura Parisului si apoi cel de pe arterele orasului ne-a oferit cele mai emotionante clipe din viata noastra de soferi bucuresteni care tocmai traversasera, pentru a ‘n’-a oara, Europa si cateva dintre metropolele ei supraaglomerate. Ne-a oferit momente in care am trait déjà-vu-ul drumurilor din Maroc cu directii haotice, intr-un du-te vino care acolo e inca benign, pentru ca se merge incet, dar in Paris e halucinant, pentru ca are loc la viteze mult prea mari.
Aroganta eleganta a francezilor care au putut asimila fara probleme colonistii veniti aici de-a lungul timpului, transformandu-i frumos in niste francezi placuti si lejer exotici, ei bine, a fost dovedita in cele din urma de noul val de emigranti lipsiti de respect si complet indiferenti la cultura si modul de a fi al gazdelor. E si vina lor, pentru ca au acceptat ideea multiculturalismului fara sa-si puna problema daca ce importa este, de fapt, o cultura sau un simulacru.
Am senzatia ca in maxim 10 ani poezia si romantismul francez se vor stinge, cel putin in Paris, lasand loc unei culturi a haosului si incrancenarii care respinge orice forma de adaptare, ducand la existenta concomitenta a mai multor lumi provenite de pe planete diferite.
Sau cine stie? Poate, tot ironic, turistul european sa devina acel liant care sa ajute spiritul francez sa razbeasca si sa se echilibreze, sub presiunea fluxului cautator de Franta autentica…?
Citeste si:
- Notre Dame de Paris. Inima Parisului…
- Paris obiective turistice: Sacre-Coeur, Montmartre
- Paris acum 100 de ani. In imagini.
- Paris in Motion
- Paris in imagini pe Sena
