Oberalpass, Furka Pass, Nufenen Pass si alte sosele alpine elvetiene

Ziua a doua din periplul nostru germano-elvetiano-austria, am trait-o cu secvente mentale ale filmului Wild Hogs cu John Travolta si prietenii sai aflati la a doua tinerete si plecati in marea lor aventura pe motoare.

Caci toata ziua de sambata serpentinele Alpilor au fost impanzite de motociclisti vitezomano-nebuni, pe care apoi ii vedeam cum isi trag sufletul in cate-un varf de munte, tragand de picioare si oase intepenite. Radeau tinereste si se simteau grozav, era mai mult decat evidenta starea lor de spirit. Cam la saizeci de ani cei mai batrani, cincizeci cei mai tineri. Mda…

Un alt fenomen neasteptat a fost disparitia aproape completa a masinilor.
Explicatia logica a venit apoi dupa intalnirea pe serpentine si cu alte grupuri, de data aceasta biciclisti care trageau tare spre cota. Sentimentele pentru acesti iubitori ai miscarii indiferent de varsta erau dintre cele mai amestecate: compasiune, admiratie, invidie… Si totusi nimic nu se compara cu confortul unei masini care-ti satisface dependenta de viraje 😉

La poalele muntilor in luna iunie primavara prelungita se afla inca in plin rasfat, transformand muntele intr-o explozie de flori si parfum. Din cauza asta am tot fost nevoiti sa facem opriri. Fara numar. In definitiv, ce poate fi mai incantator ochiului decat culorile florilor de munte?

Traseul a fost urmatorul:
Disentis ca loc de plecare, unde recomandam Hotel Rhaetia, care ne-a prijeluit si surpriza unei receptionere romance extrem de amabile – la fel ca si gazdele. Curat, simplu si ieftin la standarde elvetiene.
Oberalp Pass, cu care ne intalnisem deja si ziua precedenta. Loc in care ajungi dupa zeci de serpentine din ce in ce mai spectaculoase. De aici cobori in Andermatt, unde doua supe, o salata, o bere si un suc te costa 50 de euro. Pentru neavizati!
La FurkaPass nametii inalti de peste 5 metri aduc dovada clara a unei ierni rasfatate cu zapada care face Alpii sa fie atat de iubiti de schiori. De aici poti admira o priveliste care te lasa fara rasuflare.
Nufenen Pass, sau Passo della Novena, se afla la capatul unui drum si mai frumos decat celelalte doua. Pur si simplu ai impresia ca urci in cer. Aici gasesti si foarte multa liniste.
In fine, St. Gotthard Pass, ultimul din periplul nostru de 200 de km, iti permite sa respiri alene. Pe parcurs vei fi admirat deja valea care se vede pana hat, departe, precum si frumusetea robusta a varfurilor si stancariilor care te inconjoara din toate partile.

Vigneta in Elvetia costa aproximativ 33 de euro, insa soselele si tunelurile fac toti banii. Atentie ca pe traseul descris sa nu intrati in tunelul St Gothard, caci veti plati scump – si veti si rata frumusetea de drum de coasta! Intreg traseul are 200 de km si se face, alene, in maxim 6 ore, cu tot cu opriri.

In Austria vigneta costa apx. 8 euro pentru 10 zile. Am cumparat-o caci noi nu am facut doar turul de 200 de km ci am mers pana in valea Arlberg din Austria, motiv pentru care am si decis o relaxare de 3 zile langa St. Anton am Arlberg, de unde eventual sa putem face un traseu la care am jinduit mult. Despre el data viitoare insa.

Daca insa nu trebuie sa urcati in Austria, noi va recomandam sa faceti un efort si sa apucati de la St Gothard inspre sud-est, acolo unde va asteapta pasul Stelvio

Citeste si:

One Response to Oberalpass, Furka Pass, Nufenen Pass si alte sosele alpine elvetiene

  1. Pingback: Ba se poate! | Zvoner.ro

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close