Murfatlar, vinul si masinariile

Traiam cu impresia naiva ca vinul provine din struguri copti la soare, presati cu dragoste si lasati sa se transforme in licoarea cea mai placuta omului in butoaie de lemn, undeva, in pivnite intunecate si umede. Normal, atunci cand vorbesti de o mare podgorie, vise din astea n-au nicio legatura cu realitatea, mai precis cu o realitate in care omului trebuie sa ii trimiti pe masa sticla de vin in conditii aseptice, in cantitati industriale si mai ales la un pret pe care sa si-l poata permite.

Murfatlar de exemplu proceseaza anual 40 de milioane de litri de vin. Da. Asta inseamna cam 2 litri pe cap de roman, o cifra frumoasa pentru o podgorie care da vin de peste 6 decenii.

Cand vizitezi fabrica de vin (recomand!), esti luat mai intai prin invaluire: o degustare facuta intr-o camera uriasa, cu sase pahare in fata, cu explicatii detaliate si simturile ascutite. Zic prin invaluire caci imediat dupa aceea esti aruncat in mijlocul masinariei care produce de fapt vinul respectiv, iar masinaria e deopotriva zgomotoasa, mecanica, impersonala si rece. Pai de-aici imi vine mie Sauvignon-ul Conu’ Alecu, pe care l-am degustat fermecat cu cateva minute inainte? Din monstrul asta de metal si gresie?

Se pare ca da. Iar timp de 30 de minute ai ocazia sa te plimbi printre tot felul de instalatii care mai de care mai mare si mai rece, unde sucul strugurilor este procesat si transformat in nenumarate sortimente de vin. Motiv pentru care, atunci cand dai in sfarsit cu ochii de butoaie (nu de cele mari, ci de cele mici!), simti ca totusi te apropii din nou de visele tale.

Inima masinariei insa sunt oamenii. Majoritatea stau langa instalatii intr-un zgomot infernal (nu stiti cum fac mii de sticle care se lovesc una de cealalta? aflati daca vizitati Murfatlar), ajuta la buna functionare a acestora sau pregatesc ambalajele. Poate ca rolul lor e deja minor in burta acestui monstru industrial, insa doar aparent: in realitate omul e cel care face vinul, iar asta se vede in special in produsul finit.

Produs finit care poate fi apreciat in tihna intr-un restaurant de langa fabrica. Pe care il recomand, chiar daca de data asta n-am mai trecut pe acolo. Caci o fi masinaria mare si zgomotoasa si rece, dar vinul e in continuare cel care te unge pe suflet. Are si vinul secretele lui, care nu se lasa impresioante de faptul ca nu ii mai sunt calcati strugurii in picioare.

Citeste si:

3 Responses to Murfatlar, vinul si masinariile

  1. Vlad says:

    unde se poate innopta pe acolo?

  2. admin says:

    Nu prea am idee… solutii de cazare in centrul Dobrogei sunt putine…

  3. Pingback: Dobrogea: lacul de creta si Muntii Macinului | Xplorio

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close