Lipscani, romanul si excavatorul

Acum ceva saptamani am avut placerea sa ne vedem cu niste prieteni spanioli. Si ca niste gazde ce incercam sa fim, iata-ne pe post de ghizi ai Bucurestiului. Evident, aveam multe a le arata oamenilor, insa ca orice bucurestean am vrut sa incepem cu buricul Bucurestiului vechi, de unde a inceput pulsul lui de targ. Adica Lipscaniul, Curtea Veche… Pun’te si arata …


lipscani1.jpg

Un santier care nu avea nimic in comun cu zona istorica si in care excavatoarele sapau fara nici o grija; tarnacoape ce zobeau si distrugeau orice ar mai fi incercat sa graiasca istorie, muncitori pentru care stradutele aflate in ‘reparatii’ nu insemnau nimic mai mult decat un nume pe placuta stearsa prinsa de zidul vreunei cladiri.

Erau doar niste stradute pe care bucuresteanul trecea repede, grabindu-se sa iasa, atent la geanta si buzunare, preocupat sa nu ii cada in cap bucati de caramizi din cladiri cu balcoane atarnate inca, printr-un miracol, de pironi ruginiti; cladiri cu chiriasi de o calitate discutabila, ferestre cu resturi de geamuri prin care razbateau manele, discutii in cuvinte fara sens sau legatura, odori pe care nu le poti asocia cu nimic si care iti bulverseaza mersul si gandurile si care fac sa-ti urle toate simturile ramase, zgomote de pasi tarsaiti in papuci cu sclipici pe restul de trotuare fara borduri, si o ploaie marunta de coji de seminte si alte cele in urma acelor … fiinte …

Ne-am fofilat repede pe stradute cu spaniolii si am parasit zona. Fara sa le spunem ceva. La iesirea din zona, intrebarea pusa a fost: e periculos locul asta, nu-i asa?

Mi-am amintit brusc de caderea civilizatiilor antice. Si supravietuirea unor hibrizi care nu au preluat cu ei nici macar umbra valorilor lasate in urma de niste oameni care, la timpul lor, au investit in civilizatia lor. Lipscaniul a fost creuzetul ‚civilizatiei’ bucurestene. Inceputurile ei. A fost o mana de targoveti care au adus cu ei toata experienta familiei lor de negustori greci, evrei si turci, si au investit, au riscat, au ridicat ceea ce astazi se numeste Lipscani, Blanari, Smardan.

Doar pentru ca generatia actuala sa nu dea doi bani pe propria-i istorie.

In orice capitala din Europa centrul vechi este pastrat si renovat cu sfintenie. Sunt reguli draconice care interzic si mutarea unei pietre fara zece aprobari scrise. La noi s-a sapat cu excavatorul si tarnacopul peste fundatii vechi de doua sute de ani, iar prada de inele, monede si ulcele descoperite s-a impartit intre muncitori si a ajuns pe mai nimic la negustorii de antichitati din zona. Ministerul Culturii, arheologii si toti ceilalti care ar fi trebuit sa fie prezenti si sa previna acest macel – ia-i de unde nu-s!

Era o zicala, ca orice popor isi merita conducatorii. Hm.

Poate ca la noi, romanii, se aplica si zicala ca orice popor isi merita excavatorii.

Citeste si:

2 Responses to Lipscani, romanul si excavatorul

  1. Pingback: Xplorio.ro » Lipscaniul de altadata

  2. Pingback: Xplorio.ro » Top 10 destinatii in Romania. Tripadvisor vs Lonely Planet

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close