Legea Picnicului vs apocalipsa nesimtirii

Imi amintesc de oprirea la Snagov cu intentia de a retrai weekendurile petrecute acolo in copilarie. Si am regretat.

Imi mai amintesc de un loc aflat undeva pe bratul Dunarii, intr-o padure linistita, numai bun de un picnic tacut, unde sa stai cu salata intre genunchi si berea langa tine, privind apa si ascultand pasarile. Odata cu “sezonul” a urmat invazia de insecte consumatoare de mici si manele, asezonate cu munti de gunoaie si… zgomote de topoare. Caci pentru un mititel gustos se cere un copac taiat, sa fie lemnul proaspat! Bietul padurar inarmat doar cu bun simt era sa fie linsat ca eretic din cauza propovaduirii bunului simt! Si am plecat.

Imi mai amintesc de popasurile facute in drumetiile prin Romania, destule la numar, popasuri tot mai dificil de gasit caci toate au devenit intre timp munti de peturi si gunoaie roind de muste. Si am renuntat.

Imi mai amintesc de ultimul drum pe langa padurile tot mai ciufulite si ofilite din zona Bucurestiului (candva codri mandri), in cautare de un loc de picnic cu prietenii. Am ramas zgaindu-ne socati la o imagine halucinanta cu niste burti transpirate in maieu de plasa care faceau dansul focului in jurul unor mici cu bere si manele, alaturi de 2 cadavre de caini. Si am vomitat.

Iar daca iesirile de genul asta le-am sistat complet, nu putem evita in schimb interactiunea cu vecinii proaspat bucurestinati ce folosesc parcul din fata blocului ori terasa gheenei pentru a pune de un gratar cu mititei in timp ce privesc dispretuitori si hahaitori fraierii de la balcoane ce musai crapa de obida ;). Tot aici, sub privirile noastre socate invidioase, langa leaganele copiilor, isi decapiteaza gaina, privindu-i dansul mortii cu o bere-n bot. Si ‘nnebunesc. De ciuda, cum altfel?…

Degeaba de rusinam de capsunarii nostri care, cu educatia mamei Marghiloaia, considera ca in zi de weekend si relaxare pot pune de un gratar si-o manea in parcul public sau in fata blocului, sperand sa le crape dusmanii de ciuda sau cel putin de pofta. Provenienta noastra este Tara lui Papura Voda, “unde smecheru’ ie dastept si legea ie pentru prost.”

Asa ca atunci cand am primit vestea aprobarii Legii Picnicului, am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de picioare. Legea este tardiva, dar ESTE!

Faptul de a trasa niste limite ale comportamentului in societate este o esenta a civilizarii, macar pentru cea urbana invadata de mentalitati rurale. Dupa 2-3-5 generatii de educare, acest comportament devine unul firesc, tinut in sah de existenta unor amenzi aplicate.

Asa s-a creat acel avans al tarilor vestice aflate la 100 de ani distanta de noi, candva niste civilizatii brute acum slefuite, e adevarat unele chiar sterile si habotnice.

Legea picnicului

Acum, in mare, ce spune legea?
Picnicul este definit ca fiind orice activitate de recreere de afluenta publica, desfasurata in zone de afluenta publica consacrate pe domeniul public sau privat al statului si/ sau al unitatilor administrativ-teritoriale, de una sau mai multe persoane si care presupune consumul de bauturi si/ sau alimente, precum si, dupa caz, aprinderea sau nu a focului (art. 3 lit. a)
Cu alte cuvinte, din d.p.v.d. al legii, picnicul este o activitate de recreere ce implica o persoana sau un grup de persoane care se aseaza in spatii amenajate sau nu pentru picnic cu intentia de a pune de-o mancata si-o bauta. Nu e cazul sa exageram lansand isterii de genul ‘eu ce fac cu biscuitii din rucsac si apa din geanta?’

Lit. b din acelasi articol 3 explica si ce inseamna zone de afluenta publica consacrate: – zone in care omul obisnuieste sa petreaca ocazional timp liber, zone special amenajate pentru picnic si zone indicate si organizate in acest scop de catre administratorul local.
Asadar nu, nu se arunca presul pe jos si nu se face focul nici in fata blocului, nici in parc, si nici in padure de capul nostru, ci in zonele marcate si amenajate special pentru asta. Vor aparea si ele, sunt convinsa, asa cum foarte rapid au aparut si popasurile de pe autostrada soarelui, foarte decente dealtfel.

Care sunt obligatiile noastre? Zic eu, lucruri de bun simt pe care le respectam si in propria casa, dar care acum sunt puse pe hartie, cu amenzile atasate in caz de nerespectare a lor in locurile publice.

Conform aceleiasi legi, autoritatea publica locala/ administratorul sunt obligati sa asigure amenajarea zonei de picnic prin interventii minime asupra mediului natural, fara defrisari, modificari ale malurilor sau albiilor apelor ori betonari sau asfaltari ale solului (art. 5 lit. b), cu respectarea dispozitiilor de urbanism, silvicultura si protectia mediului (art. 5 lit. a).
Zonele special amenajate pentru picnic trebuie sa fie dotate de catre acestia cu toate cele necesare (spatii de mese, sursa de apa, toalete ecologice), inclusiv cu containere pentru deseuri colectate selectiv. Vor trebui sa asigure si un serviciu de salubrizare functional. (art. 5 lit. f)

Legea votata in februarie de Camera Deputatilor si promulgata de presedinte saptamana trecuta o puteti citi pe indelete aici.

Esentiala este insa grabirea adoptarii normelor metodologice pentru a evitarea interpretarilor si abuzurilor. Si a se aplica in sfarsit, odata!
Din toata inima sper sa se faca nu in urmatorii alti 20 de ani…

Citeste si:

    None Found

4 Responses to Legea Picnicului vs apocalipsa nesimtirii

  1. Vlad says:

    sincer? eu i-as baga la puscarie macar 1 luna. deci cum te-a prins, cum te-a bagat. asa s-ar face treaba si s-ar vedea rezultate. cu amenda… mai greu.

    bine, trist e ca nu are cine sa puna in aplicare toate astea.

  2. Dli says:

    Vlad, puscarie macar 1 luna? Eu i-as baga minim 1 an 🙂 crezi ca dupa o luna ce rezolvi? iese, si ce zice, ah pentru o luna, nu-mi pasa :-j

  3. Gabi says:

    Si totusi cand se poate discuta de aplicarea legii ; adica cat mai dureaza pana se publica in Monitor si pana apar normele de aplicare?
    Cine sa puna legea in aplicare ? – politistii durdulii care pot in week-end sa respire aer mai bun si sa faca miscare , pe jos , ca de aia isi duc luna de luna salariile acasa .

  4. xplorio says:

    Eh, partea cu adoptarea normelor de aplicare… asta-i alta buba. Poate dura si ani :)), ca in orice lege aparuta in Romania si care nu se poate aplica din lipsa de metodologie 😀
    Stii tu vorba lu’ Caragiale: ‘Industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire’. Se aplica la orice e romanesc 😛

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close