Iubim natura pana o omoram. Sau nu.

Sa cautam natura nu ca s-o distrugem, ci ca s-o admiram – acestea au fost cuvintele unuia dintre invitatii Conferintei Europene de Ecoturism de saptamana trecuta, Mary Mulvey, reprezentanta ecoturismului din Irlanda, indicand repercursiunile pe care le are turismul iresponsabil asupra mediului inconjurator si omiterea faptului ca omul, de fapt, este oaspetele, iar planeta, gazda…

transalpina_02

Conservarea naturii si coabitarea cu ea fara a o afecta a fost adusa in discutie in Europa inca de acum 30-40 de ani. „Ce se va intampla cu conservarea naturii avand in vedere dezvoltarea turismului?” s-au intrebat de pilda bavarezii in `82. S-au intrebat si.. au creat comunitati, au integrat ecologia in produsul turistic, au incurajat industria manufacturiera locala si au emis ghiduri de buna practica atat pentru producatorii de produse si furnizorii de servicii turistice, cat si pentru turistii care adera la acest gen de turism responsabil, dezvoltand o viziune globala asupra intregului sistem bazat pe biodiversitatea locala, cooperare si protectie reciproca.

Modelele adaptabile ale ecoturismului au fost aduse si impartasite de catre cei din Irlanda, Germania, Austria, Spania, America de Sud, vorbitorii exprimandu-si certitudinea in ceea ce priveste potentialul foarte mare al Romaniei care, daca s-ar alatura tarilor europene cu experienta, s-ar dezvolta mai repede in aceasta directie si ar putea deveni un jucator foarte important in promovarea ecoturismului. Se aude? Avem potential urias, iar asta ne spun chiar strainii!

Ce inseamna ecoturismul?

O forma de turism in cadrul caruia principala motivatie a turistului este aceea de a observa si de a aprecia natura si traditiile locale, de a respecta natura si cultura rurala, de a minimiza efectele negative asupra acestora.

Astfel, turistul contribuie la protectia si conservarea naturii, sustinand comunitatile locale si afacerile existente aici. Componenta educationala privind natura si conservarea ei vizeaza atat turistii cat si comunitatile locale prin implicarea lor, sustinerea micilor intreprinzatori locali cu produse si servicii responsabile, experiente culturale, invatarea naturii, managementul destinatiilor.
Practic, relatia dintre comunitate, autoritati si turisti, departe de a fi in concurenta, devine o retea care colaboreaza ajungand sa formeze in timp o simbioza.

Ecoturismul in Romania

Surprinzatoare si incantatoare a fost contributia reprezentantilor ecoturismului din Romania care au povestit despre capacitatea dezvoltarii acestui tip de turism si evolutia lui in diverse zone ale tarii. Au participat la conferinta presedinti de asociatii, proprietari de pensiuni, organizatori de travel, cu capacitati fantastice de adaptare, invatare si initiativa.

Cum se poate face, asadar, ecoturism in Romania?
1. Vizitam rezervatiile naturale respectand mediul
Ivan Patzaichin a creat in acest sens Rowmania – proiectul organizatiei ‚Mila 23’ – prin care se incurajeaza folosirea ambarcatiunilor cu vasle ce permit turistilor sa simta natura, sa se bucure de satisfactia miscarii in aer liber si deloc in ultimul rand, sa protejeze mediul Deltei atat de fragil in calea motoarelor de 300 de cai putere. Un proiect care aduce atat turisti (majoritar straini), cat si o dezvoltare durabila in zona!

2. Salvam satele pitoresti prin turism integrat mediului
Maria Stoian (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural) ne-a demonstrat cum s-a facut deja asta in satele din zona Piatra Neamt si a vorbit despre cat de important este ecoturismul pentru satul romanesc si despre integrarea pensiunilor din mediul rural in programele de circuit ecoturistic. Practic, pentru satul romanesc ecoturismul poate insemna, intr-un cuvant, salvare, iar intr-un sens mai complex, evolutie integrata mediului.

3. Turism slow motion – nu alergam dupa obiective turistice, ci respiram pe indelete zona
Andrei Blumer a venit cu aceasta idee aplicata deja de Asociatia de Ecoturism Romania. Ce inseamna turism ‚slow motion’? Simplu, e o forma de relaxare demult uitata, cand plimbarea nu era motorizata contracronometru. Chiar daca multi dintre turistii romani nu sunt inca pregatiti s-o inteleaga, capacitatea de servicii ecoturistice exista in Romania si se face foarte frumos. Mai mult, odata cu contributia autoritatilor la ideile celor care initiaza o astfel de miscare (pe jos, calare, cu bicicleta), vom putea ajunge o destinatie ecoturistica preferata in Europa. Dovada o fac deja grupurile de straini, majoritatea lor nemti, venite aici special pentru experienta locurilor romanesti autentice.

4. Protejam monumentele naturale
Paul Iacobas (Centrul pentru Arii Protejate si Dezvoltare Durabil) – a atras atentia asupra responsabilitatii pe care trebuie sa si-o asume turismul in pesteri, indicand asupra lipsei de investitii si slabei administrari a pesterilor din Romania, a neimplicarii emotionale a ghizilor si a localnicilor zonelor vizate, precum si a nevoii de marire a numarului de personal.
Evident, iresponsabilitatea turistilor ramane din pacate elementul numarul unu responsabil de degradarea pesterilor deschise publicului.

5. Sprijinim activitatile conexe de destindere
Mugur Pop (Asociatia Descopera Natura), a prezentat beneficiile turismului ecvestru care realizeaza o simbioza intre cal si calaret, focusata nu doar asupra mobilitatii in mijlocul naturii, ci si asupra bucuriei acelui gen de libertate care nu poate fi simtit decat atunci cand ai de a face cu sentimentul conexiunii cu partenerul de drum, calul.

Ecoturismul – progres sau regres?

Pentru o comunitate, a oferi servicii ecoturistice nu inseamna a bate pasul pe loc, ci a-si intelege traditiile si cultura ce ii identifica, a realiza legaturi stranse intre ei ca comunitate, a fi responsabili cu resursele naturii, a tinti spre acel ideal al societatii care poate ajunge la un apogeu al dezvoltarii doar prin integrarea ei in natura din care face parte, fara a o consuma, ci dimpotriva, cu scopul de a o conserva.
Pentru un turist, el poate insemna o scurta pauza cu revenire la normal si responsabilizarea actiunilor si deciziilor indiferent de context.

Asadar, cu riscul de a fi bombanita de specialisti, eu as traduce ecoturismul astfel:
Indurare cu timpul nostru, respectarea naturii care ne gazduieste, simtirea vietii intr-un ritm linistit – macar in concediu de-am face-o, respectarea oamenilor si integrarea in comunitatea pe care ne-o alegem, invatarea si bucuria lucrurilor noi, fie ele modeste sau simple daca tinem mortis sa le percepem asa in aroganta noastra!

Nu ne dam seama, dar ca societate de consum (timp, energie, resurse), am cam nevrozat. Caci am uitat sa admiram si tragem cu degetul nebuneste de imagini pe ecrane, am uitat sa respiram si gafaim cocotati pe motoare, am uitat sa petrecem timpul cronometrandu-l si impartindu-l in deadline-uri – indiferent ca vorbim de proiecte de job, planuri de viata sau trasee de vacanta. Pe scurt, am uitat sa traim.

Iar experienta ecoturismului, din punctul meu de vedere ca turist, este exact acea educatie sau training, daca vreti, de care avem nevoie macar o data pe an, pentru a ne reaminti sa traim normal.

Citeste si:

One Response to Iubim natura pana o omoram. Sau nu.

  1. Pingback: Iubim natura pana o omoram. Sau nu. - REVISTE

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close