De ce iubesc eu Bucurestiul?

Pentru ca aici mi-am petrecut cea mai frumoasa copilarie ever!, cu scene live a la Caragiale date de bunica si cele 5 matusi carora le datorez filosofia bucuriei fiecarei clipe, serbetul de trandafiri si chocolata neaparat pronuntata frantuzit, cu amintirea parchetului scartaitor, a nucului inalt cat casa ce ma ajuta sa urc pe acoperisul de tigla spre disperarea tuturor, cu amintirea stradutelor de pe Lacul Tei cu caldaram care imi trepida din toate incheieturile masinuta mea de tabla, cu pedale.

Pentru ca vacantele de vara petrecute in Bucurestiul pustiu de copii mi-au permis sa invat sa ma las incantata de toate nimicurile vietii, sa ma bucur de palcurile de copaci transformate de minte in codri, sa tremur de adrenalina plimbarilor cu autobuzul in parcurile cartierelor straine, sa rad extaziata randunelelor care imi vesteau finalul anului scolar, sa ma bucur de ploaia incalzita pe asfalt si clipocita de picioarele mele.

Pentru ca are cei mai toleranti oameni, deschisi noilor veniti indiferent de accentul si obiceiurile lor, oameni care m-au invatat sa-i zambesc strainului si sa-l iau de brat pentru a-i arata statia de metrou, nu doar sa-i indic cu degetul grabita, si care m-au mai invatat ca faptul de a saluta, fie si de zece ori intr-o zi vecinii, imi formeaza comunitatea.

festival_01

Pentru ca Bucurestiul mi-a permis sa ma bucur de cinematografe in aer liber intr-o perioada in care televizorul era o simpla piesa de mobilier iar vizionarea filmelor, un lux.

Pentru ca ofera teatru si spectacole saptamanale ce hranesc imaginatia si satisfactia caricaturizarii unui sistem opresiv, obtuz sau mediocru pana la penibil, deschizand niste orizonturi fantastic de colorate ce iti umplu sufletul.

Pentru ca este probabil cel mai modest oras al Romaniei, care nu-si tipa valorile, ci sta cu bratele deschise, primindu-si oamenii. Nu se chinuie sa-ti explice cat e de bun, doar tu decizi asta.

Pentru ca asemenea multor orase din Romania Bucurestiul are o istorie fenomenala, savuroasa, plina de sare si piper, vesela si nebuna, aventuroasa si principiala. Care, chiar daca este de multe ori dispretuit de valurile celor noi popositi aici, el continua sa zambeasca, asteptand si alte impresii.

Pentru ca isi tine deschise terasele, berariile, cafenelele, ceainariile pana la orele diminetii spre extazul turistilor, inganandu-si muzica sa veche de pahar a lui Zavaidoc, Marinescu si Tanase, si se lasa rasfatat de frumosii si genialii actori de teatru ce ii joaca scenetele pe stradutele Centrului Vechi, parcuri si statii de metrou, in spectacole de commedia del arte, stand-up comedy si recitaluri.

Asa ca ma laud ca sa fie!: intre 1 Iulie si 15 Septembrie 2013 Bucurestiul gazduieste cea de a doua editie a festivalului ‚Bucurestii lui Caragiale’, iar intamplarea a facut ca, inainte de a opri la o terasa in centru, sa asistam la deschiderea festivalului facuta printre altele de catre superbii actori ai Teatrului Masca. Festivalul este organizat in colaborare cu Teatrul Evreiesc, Teatrul Tandarica, Teatrul de Comedia, Teatrul Metropolis, Teatrul Masca, Teatrul Nottara, Universitatea Nationala de Teatru si Film si Universitatea Hyperion, iar spectacolele ce vor pune in scena piesele lui Caragiale, Musatescu si nu numai, vor putea fi urmarite in Centrul Vechi, in Parcul Lumea Copiilor si la Restaurantul La Conu’ Iancu de la Hala Traian.
Programul festivalului il gasiti pe www.festivalcaragiale.ro.
Asadar, cum sa nu fie de iubit Bucurestiul? 🙂

Citeste si:

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close