Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea

Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.

Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.

Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.

Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.

Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.

Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor.

Dupa aventura pe stanci ce dureaza vreo doua sute de metri, cu opriri si extaz necontenit, Cheile Rimetului iti prezinta un al doilea obstacol, pentru multi, ultim: o arcada de calcar inalta de 8 metri, care marcheaza inceputul parcurgerii traseului prin albia apei. Acest din urma traseu se adreseaza mai ales temerarilor bine echipati, sau dispusi sa o ia la picior prin apa in sus.

Mai exista insa o alta poteca ce ocoleste traseul prin apa, parcurgand Brana Caprei, cu traseu suspendat deasupra apei la 100 metri si cu privelisti cel putin la fel de impresionante. Dureaza aproximativ o ora, oferindu-ti o zona absolut pitoreasca.

Imediat dupa iesirea din Cheile Rimetului apare si o asezare izolata, aproape parasita. Satul, locuit candva de peste 60 de familii, a suferit in timp exodul. In prezent nu mai este locuit decat de 3 familii ce-ti dau impresia transportarii in secolul XIX. Daca aceasta asezare ar fi existat in oricare alta tara iubitoare de turism, in mod cert ar fi devenit un muzeu etnografic in aer liber, unde cele cateva familii ramase ar fi avut responsabilitatea pastrarii sale nealterate, oferind servicii turistice contra cost. Asa, mana de oameni ramasa traieste sub pragul subzistentei, oferind ospitalitate de multe ori gratuita.

Noi am plecat de aici spre Rosia Montana, prin drumul care leaga Alba Iulia de Abrud, pentru a ne continua aventura cu Koleos. Abia asteptam insa sa ne intoarcem pentru a parcurge acelasi drum linistiti, cale de o zi, direct prin satele motilor din aceasta zona.

Citeste si:

• Lacul Sfanta Ana, Romania
• Cheile Turzii in imagini
• Cum ajungi la Sarmizegetusa si ce poti vedea acolo
• Munte: alternative la Valea Prahovei, obiective turistice
• Hotel Rusu, Defileul Jiului, Petrosani, Muntii Parangului