Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie…

Romanie, tara mea de dor… si-un anestezic nervos…

Suntem indragostiti de litoralul nostru si de peisajele tarii noastre – o spun din start, ca sa-mi fie pe deplin inteleasa frustrarea mea de turist in Romania.
sirnea_7
In fiecare an ne rezervam Ei parte din concediu. Ignoram o gramada de oferte incitante in afara tarii, tocmai pentru a contribui, atat cat o fi, cu 2 saptamani de venituri la bugetul Sau in turism.

Pentru ca este o tara superba, cu cel mai frumos litoral al Marii Negre, cu aproape 250 de kilometri intregi de plaja cu nisip, – nisip! nu pietre sau stanca, cu golfuri, faleze, lagune, plaje si limane, cu delta, cu lacuri balneare si zone de rezervatii de biosfera. Cu stralucirea soarelui identica cu cea de pe plajele coastei dalmatiene.
mare_octombrie
Pentru ca este o tara superba, cu munti si poteci si drumuri care iti taie rasuflarea de splendoarea lor! Cu munti impaduriti pana in varfurile lor, cu pajisti si parfumuri care te imbata de la prima suflare!
Pentru ca este a mea. A ta. A noastra. Este o tara pe care as respira-o!
munte_mai_14
Pe care as respira-o daca nu m-ar gatui permanent lacrimile de neputinta, de refuzul mintii care nu poate separa frumusetea peisajelor de jalea si durerea traitului printre romani.

O Romanie absolut fantastica, insa locuita de oameni cu suflete mutilate, care ignora, dintr-o flegma scuipata in laturi, viata din jurul lor, care distrug habitate, incendiaza campii si stufaris de lacuri si defriseaza tot ce poate mana lor sa faca…

Oameni care traiesc si locuiesc barbar intr-o natura ce-i primeste, naiva, cu bratele deschise, intr-o darnicie atat de invidiata de multi.

Oameni fara trairi, fara empatie, fara frumos, fara conexiune cu viata care ii hraneste. Ci doar saltati de nevoia unui colt de paine pentru copii cu muci la nas si cocosati de anemia unei alimentatii bio, si pusi in functiune de tuica matinala, pentru mai multa energie si inutil.

Care haituiesc, zbiara, urasc, distrug. A caror viata se scurge ca o linie de cord mort, tresarita cand si cand la adrenalina socului, groazei, panicii la simpla vedere a unor lucruri inchipuite ce dau fiori fie doar si in fata unui pui de urs zgribulit intr-un ghiveci, racaind ingrozit zidurile captive aducatoare de moarte timpurie, atat de mult prea timpurie.

Toata vara am fost amutita dupa venirea din concediul petrecut in Olimp iar apoi in Piatra Craiului. Nu am fost in stare sa mai scriu nimic despre frumusetea drumurilor noastre, caci trairile mi-au fost blocate in huiduielile ciobanilor care blestemau, ca intr-o conversatie fireasca, oile jegoase ce incercau sa evite parul azvarlit catre ele.
sirnea_6
In ranjetul tamp al taranului cu catea hamesita, abia tinandu-se pe picioare de slabita, cu burta plina de pui ce urmau sa fie inecati sau aruncati la groapa de gunoi. Care asteapta primavara cand urmeaza oricum sa-si ia un altul, caci iarna in munti coboara ursul si le mananca cainii din curti. Pai cum? Pai simplu, -s in lant, ce sa le faca?!

Trairi blocate in peisaje paradiziace cu pajisti si paduri. Resturi de paduri din care se aud, într-un zgomot de fond, bufniturile si icnetele de lemn de copac taiat, cazand. Continuu.

De imagini de poveste cu un verde nebun rasfatat de soare… C-un punct fix, de unde curge mugetul de jale al animalului legat in panta de munte, dincolo de marginea de padure, in plin soare. Un muget zi-noapte. 4 zile cat am stat acolo in munti, am incercat sa vorbim cu proprietara pensiunii noastre, ca sa intelegem de ce il tin legat, neputincios, 24 de ore pe zi. A ridicat din umeri indiferenta. Ce sa aiba vaca? Muge si ea. Sau o fi taur si-i rau cu ceilalti. In soare? Da, in soare, ca d’aia da Dumnezeu soare de 50 de grade. Fara apa? Ba cu apa, ca dimineata e roua. Tot cu de la Dumnezeu vrere.
sirnea_1
Am vrut sa vorbim cu proprietara animalului, incercand sa urcam spre o casa plina de balega si mocirla. N-am reusit de cainii hotarati sa ne sfasie. I-am facut semn cu mana tipei care ignora harmalaia de rupere de picioare. S-a uitat la noi, dupa care ne-a intors spatele, gospodareste, primitor romaneste de oaspeti.

Trairi de seri imbatatoare de parfum fosnind de flori de pajiste, inundate de cantecul greierilor, cu gaze amutite si pasari ce-si cautau linistite culcusul de noapte. Leganandu-se in toate directiile, calcand indiferenta peste rape, o masina tragea dupa ea o platforma cu o vaca ingenuncheat-inmarmurita de frica, curgand din ea toata balega zilei, de emotii. Scaldata in propriile-i dejectii. Paradis si iad deopotriva.

Ceva mai incolo, stana de vaci. Linistita de la distanta. Aproape poetica. Cand te apropii, se aud lovituri icnite si blesteme curgand dintr-o incapere aka camera de mulgere. Afara, restul vitelor asteptau agitandu-se din gard in gard iar apoi, strangandu-se una in alta. La un moment dat, intr-o pauza de lovituri, vacarul iese si isi upgradeaza parul cu unul mai mare, mai ca la tara! Loviturile au inceput sa curga iar, cu mugete neputincioase. Lapte eco. Batut.

Drumurile prin tara cu masina se fac cu saci de mancare in portbagaj, ca sa ai ce lasa umbrelor balanganindu-se de foame la marginea padurilor, soselelor, satelor… Caini abandonati – de stana, de vanatoare, de curti, haituiti, alergati cu furcile, loviti cu topoarele, unii trimisi/ lasati sa colinde la cersit printre turisti pe timp de vara ca sa-si faca plinul pentru iarna, cand vor intra la regim, in timp ce-si vor astepta ursul sau o moarte mai lenta, de inghet.

Splendoarea serpentinelor este intrerupta de carute incarcate pana la incredibil, si trase cu eforturi de neimaginat de animale costelive cu picioare deformate, acompaniate de vesnicul bici sau par, dibaci manevrate de tarani complet absenti la suferinta icnita a bietei fiinte.
sirnea_8
Trairi la vederea de pensiuni si case care nu au nici o legatura cu zona si peisajul. Cu proprietari care distrug gradina ca sa o betoneze sau, in cel mai bun caz, sa o amenajeze cu panselute in miez de munte, indiferenti la pajistile dimprejur.
sirnea_9

sirnea_2

sirnea_5
Inchei prin a preciza ca da, sunt o ipocrita care iubeste animalele in timp ce mananca carne si lapte si oua. Doar ca, de la a le respecta atat timp cat sunt in viata, si pana la a-mi bate joc de ele, de mediul lor si de tot ce ma inconjoara, e cale lunga, cam de o educatie de cateva generatii.

Iubesc Romania, dar regret ca e locuita de o majoritate care nu are nici o tangenta cu viata si splendoarea ei! Caci peisajele sunt frumoase atunci cand cei care le locuiesc aleg sa faca parte din ea, sa se integreze ei, sa ii respecte viata, nu sa le devina un cancer in metastaza.

Citeste si:

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close