Miile de hipsteri și turiști care aglomerează Centrul Vechi din București ne fac să credem că acesta a înviat, că avem în sfârșit un cartier care poate rivaliza ca viață cu orice cartier vechi din Europa.
Priviți aceleași clădiri fără miile de hipsteri și de turiști care animă străzile, la sfârșit de 2012 și început de 2013, și dați-vă seama cât de mult mai avem până departe…
Churchill privește agale între o reclamă la Karaoke și una la Free Wi-Fi. Jerba spune totul.
Centrul Vechi revine la viață, însă în mare parte este încă o tumoră canceroasă. Clădiri superbe, abandonate, jefuite, violate de frumusețea lor, sub ochii unor trecători obișnuiți cu mizeria.
Altele, renovate, dar de multe ori în grabă, fără a respecta meticulozitatea meșterilor de acum peste 100 de ani care le ornaseră cât mai bogat, cât mai eclectic și mai spectaculos, în încercarea lor disperată de a aduce cumva strălucirea Leipzig-ului și a Parisului într-un târg încă adormit de aburii Orientului.
Însemne masonice și de tot felul ignorate de românii care trec nepăsători pe sub ele 🙂
O galerie fără cuvinte. O reluăm anul viitor… când sperăm ca măcar unele dintre clădiri să-și primească proprietarii pe care îi merită. Și dacă doriți să revedeți cum era Centrul Vechi în 2010…
Citeste si:
- Festivalul International de Teatru de Strada B-FIT 2014 in imagini
- Bucuresti 2017. Acoperisuri, ferestre, colturi secrete, oameni
- Picnic la 40 km de Bucureşti, pe malul lacului
- Ziua portilor deschise in Bucuresti 2012
- Palatul Mogosoaia. Farmecul Romaniei vechi.
Frumoase poze. Imi place ca reusesti sa surprinzi detalii pe care cei mai multi nu le observa. Comparativ, centrul vechi arata mai bine ca acum doi ani. Poate voi ajunge si eu pe acolo…
Un caleidoscop bogat de fotografii frumoase! Nu, nu vreau sa vad cum arata acum 2 ani, fiindca mi-l amintesc cum arata si inainte de ’89…Nu era zona mea preferata din Bucuresti (pe atunci veneam in delegatie de cateva ori pe an:) Oricum, ceva-ceva s-a miscat si, fiindca e inceput de an, hai sa fim optimisti ca va continua.
Pingback: Pasajul Macca – Villacrosse. De la Napoleon la Dambovita.