Daca tot trebuia sa testam o masina de teren, am reluat in weekend un traseu mai vechi, facut cu ceva ani in urma, drum pe care am rupt prima dintre masini… Da, recunosc, abia ne mai tin picioarele ca sa-l facem pe jos, asa cum puteam in urma cu doar 8-9 ani, asa ca am ales varianta motorizata.
Traseul?: Sinaia-Cheile Zanoagei-Lacul Bolboci, cu campare pe malul raului Ialomita. Adica in zona zero a picnicurilor montane. In zona sunt trasee superbe ce pot fi facute la picior, si poti avea ca obiective Cheile Zanoagei, Cheile Tatarului sau Pestera Ialomicioarei, bine administrata.
Cum se ajunge in zona? Greu, dar nu imposibil. Depinde de masina, daca iti permite, si de tine, daca iti permiti sa o testezi. Pentru ca drumurile, aproape forestiere, sunt pline de cratere (in poze sunt imposibil de observat), si distruse atat de apele si gheturile care se topesc destul de tarziu, cat si de absenta completa a investitiilor. Daca ai un 4×4 te poti incumeta sa urci pe drumul care trece pe langa cabana Cuibul Dorului, pentru a ajunge la un moment dat in drumul de pe platou, care duce la Piatra Arsa daca il urmezi spre dreapta, sau la Bolboci, daca o iei spre stanga.
In afara de masina, cel mai bine ar fi sa faci o drumetie pornind din Sinaia pe piciorul Pietrei Arse – Piatra Arsa – Padina, sau cu telecabina pana la Babele sau Miorita si de acolo tot in jos spre valea Ialomicioarei. Alternativ poti veni cu bicicleta, daca iti permit picioarele.
Traseul catre Lacul Bolboci sau cel care duce mai departe, catre Varful Omu, este deschis doar pe perioada verii, 1 Iunie – 30 Septembrie. Practic, aceeasi perioada in care gasesti deschis si Transfagarasanul. Pestera Ialomitei este si ea deschisa turistilor si merita sa fie vizitata.
Un caveat celor amatori de drumetii care se gandesc sa vina pe drumul pietruit dinspre Bolboci – praful ridicat de zecile de masini care trec pe acolo va va taia tot cheful de munte. Preferabil e sa vedeti lacul doar de sus, sau sa veniti pe acel drum dupa o ploaie zdravana.
Peisajele din golul alpin sunt superbe, insa din pacate pasunile, probabil revendicate, sunt impanzite de turme de vite care degaja un miros greu. Din fericire turmele de oi care distrugeau muntele prin pasunatul excesiv s-au mai imputinat. Cel putin aparent.
Pe Valea Ialomicioarei sunt nenumarate locuri de campare, iar langa cabana Miorita ai acces la o zona unde poti campa civilizat. Atentie insa la ursi, precum si la densitatea de manelisti pe metrul patrat. Daca vrei doar un picnic de weekend, e mai bine sa te opresti cum treci de Chei, mai departe de cabane.
Dintre cabanele si pensiunile din zona, cele cunoscute precum cabana Piatra Arsa, hotelul Pestera, cabana Padina, Bolboci dar si cele construite recent in zona sunt mai mult decat suficiente, cabanierii spunand ca nici chiar in weekend locurile de cazare nu se acopera. La Cabana Bolboci poti gasi atat cazare decenta, cat si mancare la preturi rezonabile. Minusul ar fi acela ca nu au camere cu baie proprie. De prisos sa mai mentionez amintirile de acum 15 ani legate de aceste cabane… 🙂
Cum articolul e scris special pentru bosorogii pantofari de peste 30 de ani, voi mai spune doar ca ar fi totusi bine sa incercati o tura mica pe creasta vestica a Bucegilor, cu pornire de la Padina. Peisajele din acea zona vor face sa merite orice efort!
Citeste si:
- Dobrogea: lacul de creta si Muntii Macinului
- Sigmaringen, Germania. Castelul, izvor de regi
- Thonon les Bains, relaxare franceza
- Clisura Dunarii: Dunarea la Cazane
- Muzeul Deltei Dunarii din Tulcea in imagini
Intr-adevar traseu ultra-cunoscut pentru aceea dintre noi care prin “tinerete” faceau Bucegii la picior. Mi-a placut cel mai tare fraza: “Da, recunosc, abia ne mai tin picioarele ca sa-l facem pe jos, asa cum puteam in urma cu doar 8-9 ani, asa ca am ales varianta motorizata.”. Odata de mult faceam Sinaia Busteni via Babele pe jos intr-o zi… anul trecut abia am reusit sa cobor de la 2000 la 1400 pe jos… grav, nu? 🙂
Nasoool!! 😛
La ultimul traseu facut de noi (si pe timp de iarna!) acum un an ne-am purtat ca ultimii pantofari, de era cat pe ce sa ne ia avalansa iar noi sa fim trimisi acasa la punga.
Ofticati pe noi insine, ne-am promis sa ne cumintim si sa nu mai facem prostii- problema e ca ne-am linistit de tot! Acum suflam ca locomotivele 😉
uufff! Asa ca vrem sa ne reluam bunurile obiceiuri si sa incepem cu trasee lejere, pana ne refacem conditia fizica. Vom incepe cu zona Paltinisului, care are niste drumuri… de vis!
Mihaltene baiatule, asa cum ti-am zis week-end-ul trecut am innoptat la cabana Miorita, cabana unde am fost in tabara de vara din clasa a XI-a cu stii tu cine.
In afara de faptul ca inca nu ma regasesc in chestia cu conditia fizica desi am vreo 16 kg in plus :(( a fost o revelatie sa constat ca timpul mai trece si in favoarea noastra. Pai ce dileme adolescentino-idioate aveam eu atunci si cat de linistita si fericita ma uitam acum la fi-miu cum zburda si rade la soare.
Minunat! Efectiv,excursia asta a inchis un mare cerc. E asa cool sa ai 33.
“E asa cool sa ai 33.”
..mdea….unde dreac’….
cu ce masina ai fost domnu?
Cu o Kia Sorento. Vine si recenzia imediat.
Acuma, cu aia 33, depinde. E cool ca poti face o gramada. E mai putin cool ca daca ii inmultesti cu doi dai de 66, si asta suna a pensie, mdea… 😀
IMPORTANT. VALEA IALOMITEI ESTE DESCHISA TOT TIMPUL ANULUI ,DRUMUL A FOST FOARTE BINE REPARAT IN ACEASTA TOAMNA, S-A INCEPUT ASFALTAREA LUI PRACTIC, ESTE DRUM JUDETEAN CHIAR DACA ESTE FORESTIER, AM FOST DE REV CU O SKODITA SUPER DEZAPEZIT PERFECT. ASTA E TOT
drumul este absolut infect, la fel de infect cum era si acum 7-8 ani cind am fost ultima oara (pina astazi). drumul este namolos, plin de gropi dsi de alunecari de teren destul de adinci. bonus, zapada topita si lustruita face circulatia cel putin tricky. celalalt drum (cel mai scurt, care nu trece prin moroieni) este, ca de obicei, distrus de gipuri si tractoare, avind niste sleauri foarte adinci, impracticabile pentru o masina normala.
nu va mai luati dupa toate comentariile de trei lei de pe internet, unde totul e frumos si senzational. un drum infect, o parcare plina de manelisti spargatori de seminte si scuipatori pe jos, care se laudau ca, citez, “la noi in spania” nu stiu ce.
o tara infecta, locuita de niste oameni infecti. de aia imi fac vacantele doar in afara ei… pina ooi reusi sa scap definitiv.
Nu este adevarat. Am fost eu acum 2 zile si drumul este super. De la Cuibul Dorului pana la Saua Dichiei drumul este asfaltat (era doar o parte, dar cand am coborat urcau utilajele si spuneau ca in 2 zile termina tot) Asa ca nu mai vorbi aiurea gigel, dak nu sti exact . Eu am urcat cu un 4×4, dar erau multe turisme care treceau. Si urmeaza sa asfalteze la anu` pana la Babele, a dat si la televizor si asa ziceau si muncitorii.
Drumul este asfaltat pana in Varful Dichiului, si se lucreaza pe malul stang al lacului bolboci, o sa fie asfaltat in vara anului 2012. gigel te invit afara din tara si speram sa nu te mai intorci, nu avem nevoie de astfel e mentalitati
Pingback: Munte: alternative la Valea Prahovei