Posts tagged Trasee
Munte: alternative la Valea Prahovei
Jan 31st
Daca te intrebi care ar fi cateva dintre alternativele la Valea Prahovei pentru un scurt concediu in Carpatii Meridionali, iata mai jos o lista cu cateva destinatii recomandate. Spor la vizitat!
1. Bucuresti – Targoviste – Campulung – Bran
Avantaje? Drumul DN7 – respectiv DN71 – are peisaje din ce in ce mai frumoase cum treci de Targoviste, iar cum urci spre Bran deja trebuie sa te opresti de cateva ori sa admiri splendoarea muntilor si vailor dimprejur.
Dezavantaje? Starea mai proasta a carosabilului. Serpentinele iti cer ceva atentie, mai ales cand sunt camioane in fata ta. Pe alocuri dispare semnalul GSM.
Corsa Cap Nord: ziua 5, din Danemarca in Suedia
Sep 14th
Am traversat cele 2 poduri care leaga insulele daneze si apoi Danemarca de Suedia, impresionante la vedere, desi probabil neinteresante in poze. Cel care face legatura intre Copenhaga si Malmo, de 20 de kilometri lungime, mie mi s-a parut coplesitor. Decartezi echivalentul a 40 de euro dar ai ce vedea! Am lasat in urma cu regret Danemarca, cu taranii ei care adora sa joace golf. Din fericire la intoarcere vom vedea Copenhaga, iar asta mai imi linisiteste un pic inima. Mi-e dor deja de Danemarca!
Harta Corsa North Cape Adventure
Aug 31st
Dragilor, suntem acum in masura sa punem online si harta actualizata cu traseul aventurii noastre. Cu un caveat: uneori o sa mai deviem de la traseu, asa, cat sa va bagam in ceata.
Vom porni la drum miercuri, iar toata calatoria va dura 23 de zile. Sau 24, daca ne lenevim. Asadar plecam de aici la 30 de grade la umbra si ajungem in Nord la -2 grade (tot la umbra 
).
Apropo de ceata, se pare ca in Nord nu o sa scapam de ea, dar noi ne-am dotat cu tot ce trebuie pentru a dormi in orice conditii (cort rezistent, saci de dormit la -10 grade etc).
Vineri va punem la curent si cu detaliile tehnice ale Corsei cu care plecam, iar tot vineri dam drumul si la primul concurs legat de aventura noastra. Pana atunci, cine doreste sa vada cam cum arata locurile pe care urmeaza sa le vizitam, doua resurse care pentru noi au fost inestimabile: Miscellanea si Micadu.
Lectura placuta! 
Redescopera Romania, ziua 2
Mar 9th
Sa mergi cu masina prin Banat e o treaba destul de masochista: ai la indemana unele dintre cele mai frumoase privelisti si drumuri din Romania, dar si unele dintre cele mai infricosator de decazute si de distruse orase si drumuri, in special atunci cand intri in fostele zone industriale sau cand treci pe langa statiunile turistice pregatite pentru miile de muncitori care lucrau aici in urma cu 20 de ani.
Transalpina, drumul romanilor (DN 67C)
Nov 24th
DN 67C, Transalpina, este cea mai frumoasa amintire a acestei veri in care practic am batut Romania in lung si in lat. Este vorba de vechiul drum al romanilor, devenit astazi cea mai inalta sosea din Romania, care taie muntii si face legatura intre Gorj si Alba, intre Sebes si Targu Jiu.
Vechi coridor de transport construit din ratiuni militare de catre legiunile romane, soseaua a fost refacuta partial in timpul lui Carol al II-lea iar putin mai tarziu, in timpul celui de al doilea razboi mondial. Cu chiu cu vai, dupa 70 de ani in care nu s-a mai intamplat nimic, ea se asfalteaza in timpurile noastre.
Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea
Aug 23rd
Cheile Rametului, cum ajungi si ce poti vedea
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor.
Dupa aventura pe stanci ce dureaza vreo doua sute de metri, cu opriri si extaz necontenit, Cheile Rimetului iti prezinta un al doilea obstacol, pentru multi, ultim: o arcada de calcar inalta de 8 metri, care marcheaza inceputul parcurgerii traseului prin albia apei. Acest din urma traseu se adreseaza mai ales temerarilor bine echipati, sau dispusi sa o ia la picior prin apa in sus.
Mai exista insa o alta poteca ce ocoleste traseul prin apa, parcurgand Brana Caprei, cu traseu suspendat deasupra apei la 100 metri si cu privelisti cel putin la fel de impresionante. Dureaza aproximativ o ora, oferindu-ti o zona absolut pitoreasca.
Imediat dupa iesirea din Cheile Rimetului apare si o asezare izolata, aproape parasita. Satul, locuit candva de peste 60 de familii, a suferit in timp exodul. In prezent nu mai este locuit decat de 3 familii ce-ti dau impresia transportarii in secolul XIX. Daca aceasta asezare ar fi existat in oricare alta tara iubitoare de turism, in mod cert ar fi devenit un muzeu etnografic in aer liber, unde cele cateva familii ramase ar fi avut responsabilitatea pastrarii sale nealterate, oferind servicii turistice contra cost. Asa, mana de oameni ramasa traieste sub pragul subzistentei, oferind ospitalitate de multe ori gratuita.
Noi am plecat de aici spre Rosia Montana, prin drumul care leaga Alba Iulia de Abrud. Abia asteptam insa sa ne intoarcem pentru a parcurge acelasi drum linistiti, cale de o zi, direct prin satele motilor din aceasta zona.
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor. More >
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Aug 12th
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’ , caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
, caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte conditii normale pentru a urca pe munte… Suntem dotati in schimb cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si din acestea, totusi: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna…
Insa punctele de rezistenta vor fi doua: drumurile de tara din Apuseni, pe care le vom parcurge pentru a vizita atat Parcul National Apuseni, unde vom vedea (uneori la pas) Cetatile Ponorului, Pestera Ursilor si Ghetarul Focul Viu, Cetatea Radesei, Cascada Moara Dracului (vom incerca si Valea Iadului – ca sa experimentam intreaga senzatie), Platoul Carstic Lumea Pierduta si multe altele. Toate acestea probabil se vor mai schimba pe parcurs. Bocancii sa ne tina, ca in rest…
Al doilea tur important e in zona Transalpinei. Ne vom stabili cartierul general la pensiunea Ina din Ranca, de la care vom pleca timp de cateva zile in mai multe directii: Cheile Gilortului, Strategica, Cheile Latoritei, Cheile Oltetului, Pestera Polovragi, Pestera Muierii etc.
Ne-am rezervat si vreo 3 pensiuni, cu siteuri promitatoare – o sa vi le aratam si voua imediat cum ajungem la fiecare dintre ele.
Avem ceva emotii cu starea drumurilor din zona in caz ca ploua torential, dar de-aia am luat la munca un SUV, nu? In rest, sub un soare atotputernic, se pare ca o sa fie o luna de neuitat! Aventura incepe in aceasta vineri, speram sa putem actualiza jurnalul in fiecare zi. Pasionatii de masini pot citi strict despre cum s-a comportat masina pe drive-test.ro, site-ul frate al acestui blog de turism.
Vamos!
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’ , caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte piese de rezistenta… Suntem dotati insa cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si dintre ele cate ceva: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna… More >
Redescopera Romania, ziua 4: Iasi
Jul 1st
Atunci cand te gandesti la Iasi, iti vin in minte instantaneu cateva lucruri: Eminescu, Creanga, vechii boieri, “dulcele targ”, traiul molcom si sufletul cald, fetele frumoase si evident, Copoul, fara de care Iasiul nu ar mai fi Iasi.
Adevarul e ca Iasiul arata acum ca un fruct confiat: e zbarcit, stafidit si tacut, respira o glorie demult apusa reflectata in cladirile istorice care stau sa cada si in statuile ce impanzesc parcurile dar ale caror nume deja nu iti mai spun mare lucru. Cu toate acestea, ramane dulce. Extrem de. Si savuros, ca o dulceata de cirese amare facuta moldoveneste.
Ploaia ne-a cazut in cap toata ziua cat am stat in Iasi, insa am profitat de o mica pauza si am luat-o la pas prin centrul vechi, Rapa Galbena si apoi am urcat spre Copou. Un drum mai lung decat pare pe harta, dar datorita caruia am putut respira un pic acest oras. More >
Redescopera Romania, ziua 4: cod Moldova
Jun 29th
Nu stiu cate coduri rosii, portocalii sau galbene mai anunta autoritatile, cert e ca ploile de zilele trecute si-au facut datoria, iar tot ce exista pe vaile raurilor din Suceava, Neamt si Iasi este in pericol. Am trecut peste Siret langa Pascani si ne-am minunat cat de larg este. De altfel, toate raurile sunt umflate si suparate, insa totusi situatia nu e chiar atat de dramatica pe cat o vedeti la televizor. Viata isi vede in continuare linistita de ale ei.
Asa ne-am vazut si noi, plecand din Suceava dupa ce ne-am plimbat printre zidurile Cetatii Suceava (mai multe despre ea intr-un articol dedicat ulterior), admirand frumusetea camerelor gandite de moldovenii medievali si regretand abandonul aparent al cetatii de moldovenii actuali. Treaba resimtita de fapt mai peste tot unde am fost, cu exceptia Cetatii Neamtului.
Privelistea unei Dacii vechi si galbene cu toate usile deschise in curtea unei manastiri o sa ma bantuie multa vreme, ca simbol al decrepitudinii mereu prezente aici: pacat de frumusetea Sucevei, daca drumurile sale sunt unele dintre cele mai proaste din tara (vorbesc de oras); la fel, pacat de ruinele cu o istorie bogata si importanta, daca la fata locului nu gasesti nici ghid, nici panouri cu istoria locurilor, ba nici macar indicatoare care sa te ghideze prin oras pentru a le gasi. Nu mai vorbesc de inserturile de termopane, corturi colorate sau grafitti pe zidurile vechi de sute de ani. More >
Redescopera Romania, ziua 2: Moldova salbatica
Jun 28th
Porniti cu ochii umflati de somn, ne-am facut ca ignoram norii de ploaie si ne-am aruncat catre Cheile Bicazului, acolo unde speram sa dam macar de o geana de soare. N-a fost sa fie asa, Cheile aratand mai lugubru decat le-am vazut vreodata, iar raul fiind mai umflat si mai infuriat decat ne-ar fi placut.
Nu-i nimic, ne-am vazut de drum si dupa o scurta escala la Lacul Rosu (fetele s-au dedat la Kurtos Kolacs) am facut un detur prin Transilvania, felicitandu-ne ca portiunea de dupa Cheile Bicazului pana la Gheorghieni a fost cat de cat reparata, astfel incat nu iti mai rupi masina spre oras. Si drumul spre Toplita e practicabil, ba chiar pe alocuri e cu un asfalt divin. Despre peisaje, puteti vedea pe scurt in galeria foto.
Fermecati de soarele care tocmai isi facuse aparitia, am urcat inapoi in Moldova si am ajuns la Durau, cu un moment petrecut la Palatul Cnejilor. Despre el, mai pe larg intr-un articol viitor. Pornind de acolo, am profitat de dupa-amiaza molcoma si am grabit un pic pasul spre Targu Neamt, loc in care am oprit la poalele cetatii Neamtului.
Poate am uitat sa spun in articolul scris anul trecut despre Cetatea Neamtului ca la inceputul urcusului spre cetate ai de-a face cu producatori artizanali de dulceata si serbet. Noi ne-am facut provizii enorme, pe masura poftei iscate de dulceturile de mure, de afine, de fragi, de cirese amare, salcam, catina si muguri de pin, basca nuci verzi si multe, multe altele.
La poalele cetatii se mananca foarte bine la restaurantul La Cetate, chestie care merita retinuta in ciuda faptului ca ‘formatia’ care muziceste acolo ne-a ‘delectat’ cu un recital de saxofon cantat in stil manea.
Agapia si Varatec sunt poate unele dintre cele mai frumoase manastiri din nordul Moldovei, in schimb Manastirea Neamtului pare a fi un loc mai degraba destinat comertului decat inchinarii. Am apreciat insa modul amabil si placut in care am fost primiti peste tot, desi trebuie sa recunosc ca suntem un grup destul de galagios.
Dupa o incercare zadarnica de a ajunge la cel mai mare lac de acumulare natural din Romania (drumul forestier era rupt la doar vreo cativa kilometri de lac), ne-am permis in sfarsit sa ne prabusim rupti de oboseala in hotel. Care hotel, Centralul din Piatra Neamt, arata saracul ca o fantoma a vremurilor de demult. Curat, ingrijit, cu personal amabil, dar gol si tradandu-si varsta.
Ziua a treia are in meniu traseul Izvorul Muntelui – Vatra Dornei – Campulung Moldovenesc – Moldovita, Sucevita, Marginea, Voronet – Suceava. Adica… va urma
