Posts tagged sosele
Cel mai frumos drum din lume in imagini (2)
Sep 21st
Cred ca o sa fie trei articole pe tema data pana la urma, nu doua cum ziceam 
. Nu de alta, dar se strang prea multe poze cu drumul E6 care coboara de la Nordkapp pana la Trondheim si imprejurimi pentru a incapea in doua parti. Dintre care unele arata chiar asa:
Am strans in cele de mai jos fotografiile facute de la Birtavarre pana in apropiere de Mo I Rana, adica tot ce mai era deasupra Cercului Polar. Peisaje selenare, de care am mai scris. Zapada pe munti, caldari glaciare, vant rece si tot tacamul care iti aduce aminte ca totusi te afli foarte sus pe glob. More >
Cel mai frumos drum din lume (1)
Sep 17th
Am stat mult sa ma gandesc cum sa intitulez postul asta si am ajuns la titlul de mai sus. Dar i-am pus un (1) inainte pentru ca doar ieri ce spuneam ca drumul de la Karasjok pana la Nordkapp este cel mai frumos din lume (asta in conditiile in care am mai parcurs, daca veti cauta pe acest site, si drumurile alpine din Elvetia si altele minuni asemanatoare).
Cap Nord Corsa, ziua 9: NORDKAPP!
Sep 16th
Vestitul Nordkapp a fost calcat de primul turist in 1664, iar dupa el au urmat tot mai multi curiosi plecati cu sorcova, care petreceau zile si saptamani de calatorie pentru experimentarea si atingerea celui mai nordic punct al Europei. Corsarului nostru nu i-au trebuit luni sa ne duca pana sus, ci doar fix 8 zile in care ne-a pasuit si ne-a permis sa mai cascam ochii si prin alte lumi ale Europei.
Pe o lumina nefireasca, de nord, printre stanci cenusii si fiorduri care iti golesc mintea de placere, am intrat in unul dintre cele mai mari si mai adanci tuneluri submarine din lume, tunelul Nordkapp lung de aproape 7 km si aflat la o adancime de 212 m sub nivelul marii.
Panta este destul de mult inclinata (9%), fiind nevoit ca sofer sa mergi atat in frana de motor, cat si in cea de picior, pentru a domoli curgerea.
Am innoptat la Skipsfjord, apoi dis de dimineata am pornit catre Nordkapp, pe un drum cum nici n-am visat sa existe: o panglica de asfalt in perfecta stare, care serpuieste printre stancarii golase si lacuri glaciare, pana hat, departe, spre ceea ce pare a fi capatul lumii. Chiar este capatul lumii!
Chiar daca am ajuns aici prin valatuci de ceata, ne-am simtit exact asa cum trebuie sa te simti odata ajuns pe promontoriul care margineste cel mai nordic punct al continentului european: in fata unei granite invizibile, privind de la mare inaltime orizontul incremenit al marii Barents si respirand parca aburii care vin de la cateva sute de kilometri departare, dinspre Nord, de la banchizele polare. More >
Nordkapp: preturi, cazare, obiective turistice
Sep 16th
Faimosul punct nordic de referinta al Europei se afla pe o faleza inalta de 307 de metri, iar zona cuprinde majoritatea insulelor Mageroya aflate in extremul nord al Norvegiei si o pare parte a zonei de est si de vest a fiordului Porsanger. Regiunea este in mare parte salbatica, cu o vegetatie de tundra, plina totodata de lacuri si mlastini, adapostul perfect pentru pasarile care poposesc in zona, multe dintre ele aflandu-se doar aici. Cum noi am ajuns imediat inainte de instalarea iernii, majoritatea erau deja plecate spre zone mai calde.
Numele original al localitatii era Kjelvik, dupa un sat de pescari cu acelasi nume, distrus complet de germani in ’44 si niciodata restaurat. Un satuc similar si foarte interesant de vazut este si Gjesvaer, un port pescaresc superb si necunoscut raportat la celebrul Nordkapp, de care il despart doar 30 de kilometri (mai la vest).
Cap Nord Corsa ziua 8: pe drumuri reci, norvegiene
Sep 16th
Daca pe tot drumul din Suedia si Finlanda am alergat dupa toamna prinzand-o treptat in toata splendoarea ei, in Norvegia anotimpul era deja plictisit. Aproape cenusiu, daca chiar vroiai sa il iei in serios. Doar ca amestecul nebun de verde-ruginiu floral-albastru nu te poate lasa rece.
Transformarea peisajului la intrarea in Norvegia a fost realmente brusca, chiar daca ne asteptam la ea. Padurile de brazi au disparut instant, lasand loc copaceilor pitici (mie imi pareau mesteceni pitici), tufe si licheni. Iar lacurile apareau de pretutindeni, fascinante.
Dunele de nisip te intampina indiferente, fara a le interesa mirarea ta. Treptat, odata aflat la buza marii Barents, traiesti spectacolul stancilor agatate amenintator care blocheaza marea, lasandu-i – parca in joaca – niste fioduri.
Pe traseu se poate face oprire la Alta, Norvegia, unde se gasesc vestitele inscriptii in piatra datand din perioada 4200 – 550 ien, si care fac parte dintr-un site arheologic aflat langa oras. Aici se afla mai mult de 5000 de gravuri ce reprezinta ocupatiile de baza ale unei culturi care traia din vanatoare si pescuit, precum si descrieri ale superstitiilor si credintelor ce implicau ritualuri samanice ce venerau ursul polar si alte animale.
Din pacate, mai mult decat ceea ce reprezinta aceste inscriptii pe pereti nu se mai cunoaste, ci se fac doar speculatii conform carora inscriptiile apartin culturii Komsa sau al descendentilor poporului Sami. Cultura Komsa pare sa existe in nordul norvegian inca din perioada anilor 10.000 ien, fiind orientata mai mult spre viata de navigatori si vanatori ai marilor, cu o viata extrem de dura.
Ca or fi sau nu norvegienii descendenti ai culturilor Komsa sau Sami, nu se stie cu certitudine. Un lucru insa e sigur: sunt oameni cu gusturi spartane, care nu pun pret pe frumosul exterior, ci pe siguranta, confort si interior, care nu pierd timpul cu introduceri si multe amabilitati, ci iubesc mesajele scurte si la obiect.
Prin Finlanda, pe urmele elfilor si spiridusilor
Sep 16th
Cand vorbim de zona lapona, vorbim de o intreaga cultura a gnomilor, spiridusilor, vrajitorilor, in marea lor majoritate foarte prietenosi cu oamenii si de-a dreptul grijulii cu dorintele lor.
Probabil ca asta este si motivul pentru care Santa Claus a aparut in imprejurimile Rovaniemi, unde poate primi din abundenta cereri de angajare. Caci vorba ’ceea: si spiridusii asteapta la portile unei multinationale precum cea a unui elf ca Santa Claus! Consumatori sa existe, ca in rest… 
Rovaniemi, aflat pe linia Cercului Polar, a fost ales ca locatie de catre laponi inca din epoca preistorica, mai ales ca aici gaseau cherestea din abundenta, lacuri – asemenea, si resurse minerale aveau la discretie.
Probabil ca de atunci spiritele padurilor si ale minelor de aur au inceput sa se tulbure si au gandit un ‘targ’ care sa impace pe toata lumea: omu taie copacul sau sparge roca, spiridusul se supara, i se da darul iar el trece cu vederea si inchide ochii. Caci am uitat sa va spun, sunt materialisti tare spiridusii astia! Le plac banutii de metal.
More >
Corsa Cap Nord: ziua 5, din Danemarca in Suedia
Sep 14th
Am traversat cele 2 poduri care leaga insulele daneze si apoi Danemarca de Suedia, impresionante la vedere, desi probabil neinteresante in poze. Cel care face legatura intre Copenhaga si Malmo, de 20 de kilometri lungime, mie mi s-a parut coplesitor. Decartezi echivalentul a 40 de euro dar ai ce vedea! Am lasat in urma cu regret Danemarca, cu taranii ei care adora sa joace golf. Din fericire la intoarcere vom vedea Copenhaga, iar asta mai imi linisiteste un pic inima. Mi-e dor deja de Danemarca!
Danemarca. Niste tarani.
Sep 14th
In numai 2 zile, iata-ne aruncati din buricul Germaniei intr-o tura nebuna de peste 1500 de kilometri cu Corsette pe urmele triburilor germanice care candva au ales sa se stabileasca treptat si mai spre nord, in zonele astazi stiute drept Danemarca si Suedia.
Suntem in a patra noapte a aventurii noastre cu Corsa, cand am ales sa innoptam intr-un colt de paradis al unei pensiuni aflate in drumul nostru undeva in Danemarca, cu un nume greu pronuntabil – Kvisthoej, langa Sorenso. Gazdele ne-au asteptat rabdatoare pana spre 11 seara si, desi in varsta, au ales sa ramana un pic cu noi si sa se bucure de noutatea de a avea in preajma lor niste turisti romani, pare-se pentru prima oara opriti la pensiunea lor.
Sunt doi oameni in jur de 75 de ani, care n-au o problema sa spuna despre ei insisi ca sunt tarani, cu priviri tinere si indragostiti teribil unul de altul, cu aerul unor hipioti care desi au adunat ani cu ei, adora in continuare sa faca ce doresc cu viata lor. Si pe care regret nespus ca nu i-am fotografiat. More >
Drumuri dobrogene
Jun 10th
V-am zis ca m-am indragostit de Dobrogea? Nu? Ei, va zic acum. Dar o sa va zic si de ce. Pentru ca altfel o sa-mi sariti in cap, bineinteles, zicand ca sunt atatea alte zone din Romania in care un sofer se simte ca in Paradis. Asta pe langa alea, multe, in care se simte putin mai jos, mai la smoala, da’ nu despre ele e vorba aici.
M-am indragostit de Dobrogea pentru ca are drumuri multe si bune. Dar mai ales pustii. Drumuri care o brazdeaza dintr-o parte in alta si care iti ofera surprize peste surprize. Daca este sa ai ghinon, vei da si peste unele dintre cele mai proaste drumuri romanesti ever. Pana si acestea sunt insa de o frumusete rara, care le separa destul de mult de celelalte drumuri romanesti. Pentru ca Dobrogea este un taram aparte. Cat de aparte? More >
