Impropriu spus un top, caci ne-ar fi foarte greu sa ordonam cumva imaginile in functie de spectaculozitatea lor. Mai ales ca, in 2011, am parcurs enorm de mult – nesperat de mult – din Europa, ca sa nu mai vorbim de Romania. Am ajuns si la capatul pamantului…

Cum a decurs 2011? Pe scurt, a inceput cu o tura Munchen-Geneva-Alpii Francezi-Sigmaringen si izvoarele Dunarii, apoi a continuat cu turul Banatului in Redescopera Romania, cu turul Moldovei si Maramuresului, cu turul Transilvaniei (toate cu Redescopera), apoi cu dementa numita Corsa North Cape, in care am marsaluit pe directia Bucuresti – Budapesta – Praga – Kiel – Stockholm – Uppsala – Capul Nord – Trondheim – Oslo – Copenhaga, pentru a ajunge apoi sa ne odihnim in superbul Ruhpolding de langa Salzburg, iar apoi sa ajungem din nou acasa, tocmai bine pentru a pleca apoi in Delta Dunarii, din nou cu Redescopera.

Au mai fost si vreo zece escapade cu Drive-test.ro intr-o sumedenie de tari europene, dar am retinut aici doar turele din Elvetia si Lyon. Un an incredibil de plin, daca ne uitam in urma.

Pozele de mai jos sunt doar un mic remember al unui an nebun. Pe langa ele mai sunt inca sute care ar exprima enorm de multe – dar le regasiti in articolele scrise de-a lungul lui 2011. 2012, deja inceput, habar n-avem inca ce ne rezerva!

Prima zi din etapa dedicata Banatului din campania Redescopera Romania ne-a dus in probabil cea mai frumoasa zona din sudul Romaniei, dar si in cea mai putin dezvoltata turistic: clisura Dunarii.

Inca de cand vezi prima data Dunarea atunci cand te apropii de Turnu-Severin incepi sa intelegi ca aici nu ai acelasi tip de peisaj ca in restul tarii. In afara Dobrogei, nu cred ca exista zona mai diferita de cum arata restul Romaniei ca aici: muntele se pravale direct in Dunare, soseaua serpuieste pe viaducte scobite in coasta stancilor, iar vizavi se vede malul sarbesc, parca mai frumos ca al nostru (asa zic si ei despre malul nostru, e chestie de perspectiva).

Apoi incepe zona pe care eu o numesc ca fiind cel mai frumos loc din Romania, care ramane frumos chiar si cand deasupra ai un cer metalic care nu lasa lumina sa patrunda. Frumos chiar si cand vezi ca drumul inca nu este complet refacut, nici la ani buni de la pornirea lucrarilor (ba inca pe zonele facute acum 3 ani deja sunt petice-petice de reparatii). Frumos chiar si daca pe toate aceste zeci de kilometri nu intalnesti decat cateva pensiuni, dintre care cele mai multe abia invata sa faca turism.

Multe sunt construite jos, sub drum, asa ca nu le vezi de pe sosea iar daca nu te documentezi de pe internet risti sa treci pe langa ele. Si ar fi pacat, caci cele care se afla intr-un mic golf de langa Cazane iti ofera o priveliste incredibila asupra Dunarii – amintindu-mi de fiordurile din Norvegia…

Apoi drumul incepe sa fie in stare buna si foarte buna spre Moldova Noua, insa musai sa-l faci pe timp de zi pentru a te delecta cu privelistile de tip mediteranean, caci aici peisajul seamana teribil cu zonele pline de savoare din Toscana.

Trebuie sa iti rezervi cel putin 1 zi intreaga pentru aceasta zona, insa tot la fel de bine te poti caza la una dintre pensiunile de care am vorbit mai sus. Iar de aici, poti ajunge pe trasee de picior sau de mountainbike in toata slendoarea de padure si stancarie de deasupra. Raman la parerea ca aici s-ar putea face cel putin 2 statiuni care sa rivalizeze oricand cu Riviera, insa pana ne civilizam poate e mai bine sa ramana asa, salbatica si greu de atins. Poate dupa ce vom avea o autostrada pe aici prin 2025…

As fi vrut sa am un apus de soare asa cum am prins acum cativa ani cand am descoperit pentru prima oara acest loc magic. N-a fost sa fie asa, dar ca sa ma razbun o sa ma intorc aici cat de curand. Ceea ce va invit si pe voi sa faceti!

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

Penultima etapa a aventurii noastre cu un Opel Corsa prin Europa a cuprins 1700 de kilometri si ne-a dus de la Goteborg la Ruhpolding, langa Salzburg, cu o oprire de 2 zile la Copenhaga si inca una la Eisenach, locul unde se asambleaza Corsele in trei usi.

Este putin amuzant sa vii dinspre Nordul extrem si sa ajungi apoi la Marea Nordului, aflata cam la 1000 de km mai la… sud de unde ai pornit tu, dar ideea se pastreaza: lumina Soarelui tot piezisa e, oamenii tot iubesc natura, iar betoanele si orasele poluate sunt inca exceptia printre pajisti verzi si ferme cu animale supradimensionate care zac fericite la umbra.

Intrarea in Germania dinamizeaza totul, iar senzatia ca ai ajuns deja acasa e cel putin ciudata – si Scandinavia e tot parte din Europa, insa diferentele culturale sunt semnificative iar oamenii de acolo ar putea fi considerati oricand o civilizatie aparte.

Am avut parte de o primire foarte calduroasa la Eisenach, la uzina Opel (vom reveni cu un articol special despre ea), dar am ramas uimiti si de cat de frumoase pot fi oraselele germane: Muhlhausen, Eisenach, apoi Ruhpolding, care a fost finalul de etapa – toate te primesc cu o atmosfera linistita, relaxanta, cu berarii care produc licori fenomenal de bune, cu gelaterii in care te poti desfata cu inghetata de toate felurile (incomparabil de buna fata de ce gasesti in tara…), restaurante cochete si pensiuni care stiu sa echilibreze balanta intre traditie si modernitate. Strajuite de Alpii Germani…

Prin comparatie, Salzburg ne-a parut impunator, ce-i drept, dar rece si neprimitor (desi e clar ca nu e asa!) – atat de calduros am fost primiti si rasfatati in micile orasele nemtesti! Vom scrie mai pe indelete despre Copenhaga, despre Eisenach si Ruhpolding, precum si despre imperialul Salzburg, insa acum e timpul pentru o galerie foto cu selectia imaginilor de pe drum.

Ultima etapa: spre Bucuresti!

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. Am fost ghidati pana aici de GPS-ul de pe Nokia N8, pus la dispozitie de Nokia Romania, smartphone cu care am si facut o buna parte din poze si filmele video. Am fost asigurati de Asiguratorii, ca sa avem o calatorie linistita. Care continua!

Si iacata-ne ajunsi si in orasul gotilor din sudul Suediei – Goteborg, care poarta numele vechilor sai locuitori goti ce s-au gandit, prin secolul XVI, sa-si ridice fortareata langa un rau caruia i-au si dat numele de ‘Gothia’. Am ajuns aici in cadrul Corsa North Cape Adventure si nu am regretat catusi de putin oprirea de cateva ore in oras!

Desi cu radacini nord-germanice, Goteburgul a fost intens influentat de olandezi, motiv pentru care designul orasului aduce mai degraba cu cel al Amsterdamului decat cu specificul unui oras suedez. Este ca o granita trasata intre nordul Europei si vestul acesteia – o trecere care te pregateste emotional sa abandonezi salbaticia naturii si spartanul oraselor nordice, pentru a te intoarce in Europa cunoscuta tie. Dar poate asta ii si da farmecul aparte al acestui oras aflat intre doua lumi.

Ai cladiri ridicate de-a lungul canalelor, cladiri in stil clasic, eclectic, case de lemn dar si case cu parterul din piatra si etajele din lemn, cladiri in stil neoclasic, stradute inguste pavate, case vechi din sec. XVIII construite in piatra, terase cochete, bine integrate imaginii medievale, si oameni tare placuti si frumosi. Initial aveam senzatia unui oras care atinge idealurile viselor noastre, unde totul luceste de curatenie, oamenii nu se grabesc, imbracamintea lor este vesela si colorata, iar totul in jur miroase a parfum si bun-gust.

Multi recomanda cartierul Haga ca fiind unul romantic, plin de cladiri vechi, din lemn. Pe noi nu ne-a impresionat initial din cauza pustietatii stradutelor, fiind sambata dupa-amiaza. Asa cum de altfel am observat-o in multe orase ale Europei de nord, acestea sunt aproape fantomatice in timpul weekendului. Caci din pacate oricat de vechi, atragatoare si reusit reconditionate ar fi cladirile si stradutele lor, daca nu exista terase, cafenele si restaurante, atunci orasele raman complet fade si lipsite de stralucirea cu care oamenii le amprenteaza. Doar cand din intamplare am ajuns pe straduta principala plina de lume, Haga Nygata, de terase si de forfota, am inteles farmecul locului!

Daca ajungi in Goteborg si ti se plictiseste copilul, nu uita ca aici se gaseste si cea mai vestita gradina botanica din Europa, iar daca ajungi acolo, merita sa vizitezi si parcul de langa ea, Slottsskigen, in cazul in care va mai tin picioarele. Mare atentie la magazinele pentru copii si nu numai, caci pun in pericol stapanirea de sine si buzunarele!

Daca vrei sa te rupi de centrul vechi cu stradute si magazine periculos de atragatoare, te poti departa catre Arhipeleagul de sud al Goteborgului, de unde se vad numeroasele insulite vecine la care, dealtfel, se ajunge cu feribotul. Dintre cele mai populare sunt Alvborg cu fortareata sa, Vinga si Styrso.

Noi ne-am promis in barba ca vom reveni aici, musai in timpul saptamanii, sa facem cunostinta mai pe indelete si cu locuitorii!

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. Am fost ghidati pana aici de GPS-ul de pe Nokia N8, pus la dispozitie de Nokia Romania, smartphone cu care am si facut o buna parte din poze si filmele video.

1. Transalpina, proaspat trecuti de 2100 de metri altitudine. Norii din stanga fac un salt relativ brusc in sus, dezvelind vaile de dedesubt. Sarim din masina si imortalizam momentul cu N8-ul. Bate vantul tare aici, aerul e curat, e liniste, soare, iar sentimentul ca te afli pe varful lumii te cuprinde incet-incet. 30 de minute mai tarziu vom merge cu ochii cascati de groaza pe drumul dintre Obarsia Lotrului si Petrosani, mai rupt decat buzunarele unui student, ghidati in cele din urma de GPS-ul de pe telefon pana la civilizatie.

2. Praga. Un cer nebun, un oras colorat, un pod superb plin de mii de turisti, duel fotografic: eu cu DSLR-ul, Madalina cu N8-ul de pe care sunasem acasa cu cateva minute, sa vedem cine reuseste mai repede sa faca poza cu podul, cerul si toata nebunia de culori. Eu pun Cokinul, aleg filtrele graduale, pun pe manual, incerc trei expuneri si ma declar multumit. Au trecut 3 minute de cand Madalina facuse deja pozele profitand de filtrul ND incorporat al telefonului; acum privea deja o taraba de suveniruri… frustrant!! 20 de minute mai tarziu, dintr-un unghi imposibil, incercam sa incadrez integral o catedrala. Imposibil cu obiectivul de kit de la DSLR, posibil cu Nokia N8.

3. Capul Nord. Ne trezim de dimineata, pentru a prinde cat mai mult din ultimii kilometri spre destinatia noastra principala. Incepe o succesiune de curbe care urca si tot urca, apoi coboara brusc. Inaintea noastra se intind vreo trei lacuri glaciare, iar in dreapta, departe, se vede Marea Barents. Unde suntem noi e soare, ceata insa sta lipita de drum doar la 100 de metri mai incolo. Cateva minute mai tarziu apar langa noi niste reni. Scoatem N8-ul de pe GPS si il punem sa filmeze. Iese asa ceva.

4. Oslo. Vrem sa iesim din oras, asa ca o luam spre Sud. Incepe un tunel in spirala, care dupa ce ne invarte la 360 de grade tot mai in jos, da intr-un alt tunel mai mare, pe care se circula cu viteza pe trei benzi. Ma incadrez pe banda din mijloc. Incep sa vina masini din dreapta, de pe alte tuneluri care isi varsa traficul in autostrada de sub oras. Pe stanga se merge tare, eu trebuie sa raman mai intai pe stanga apoi sa ies pe dreapta 600 de metri mai incolo, imi fac loc cu greu, apoi ma pierd un pic cu firea si ratez iesirea indicata din timp de GPS. Vocea calma a fetei de la OVI Maps (hartile folosite de Nokia si disponibile gratuit din orice colt al lumii) ma aduce inapoi pe autostrada subterana in doar 2 minute. Rasuflam usurati: Captain Slow si-a regasit directia!

5. Copenhaga. Un oras imens, ale carui atractii sunt raspandite la distante apreciabile unele de altele. Punem GPS-ul de pe N8 pe Walk mode si incepem sa facem slalom printre ele. Din Ovi descarc ghidul orasului Copenhaga si asa stim si ce vedem: cu istoria locurilor si monumentelor, cu atractiile principale, cu economia de timp pentru a le putea cuprinde pe toate intr-un timp destul de scurt.

6. Pe undeva sub Cercul Polar. In mai multe locuri, de fapt: parcurgem cu ochii mari sutele de kilometri care leaga orasele principale din Norvegia, privind mereu in dreapta si stanga. Uneori insa vedem cateva lucruri atat de frumoase incat nu mai rezistam: oprim masina, ne dam jos, insfacam DSLR-ul, scoatem Nokia N8-ul de pe GPS si incepem sa facem poze: eu cu tele-ul, ea cu unghiul larg al obiectivului Carl Zeiss Tessar (2.8!). Alteori viceversa. Apoi ne urcam plini de frumusetea locurilor inapoi in masina. Cateva minute mai tarziu repetam figura. 25 de zile la rand.

Cam despre asta e vorba in Corsa North Cape Adventure. Iar fara Nokia N8 am fi pierdut nu doar drumul (deseori, doar trebuie sa-mi onorez renumele!), ci si foarte multe momente magice. Ma rog, noi le-am fi tinut minte o vreme. Dar eu zic ca e mai bine ca le-am fixat in poze .

O recenzie a aparatului, mult mai tehnica, la intoarcerea noastra in Bucuresti (pe zvoner.ro, da!). Pana atunci, pot spune insa ca N8 ramane totusi regele foto al smartphone-urilor. Iar combinatia GPS gratuit (si foarte bine actualizat), lentila Carl Zeiss, cei 12 MP, precum si orice tip de aplicatie de care ai cu adevarat nevoie disponibila in OVI Store (de la suite de Office pana la ghiduri turistice, de la Angry Birds pana la clienti de Facebook si Twitter) fac din N8 o alternativa cu suficiente atuuri in lupta cu celelalte smartphones. Si mai ales: diferit!

Toate pozele de mai jos in care nu apare Nokia N8 sunt facute cu el insusi. Si e doar o minima selectie, facuta pe fuga!

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. Am fost ghidati pana aici de GPS-ul de pe Nokia N8, pus la dispozitie de Nokia Romania, smartphone cu care am si facut o buna parte din poze si filmele video. Am fost asigurati de Asiguratorii, ca sa avem o calatorie linistita. Care continua!

Din bogatul Trondheim am continuat coborarea spre sud, de-a lungul coastei vestice a Norvegiei, unde am dat curs Drumului Trolilor!

Treaba cu Drumul Trolilor sta cam asa: acesti domni garbovi cu ciuf si barba si ursuzi au tot fost nevoiti sa patruleze in jurul muntelui lor pentru a-si pazi adapostul de intrusii umani care le ravneau teritoriul. Astfel ca, de-a lungul secolelor, potecile batatorite de picioarele lor mari si paroase s-au transformat in drumuri alambicate si pline de serpentine, pe care dealtfel am mers noi aseara! Sunt destul de inguste pentru doua masini, insa perfecte pentru Corsarul nostru sprintar si obisnuit deja cu serpentine, urcusuri abrupte si coborasuri nebune.

Daca cumva va intrebati, nu! nu am reusit sa-i vedem la fata pe domnii troli din cauza soarelui, caci deloc nu le place si prefera sa se transforme in stanci pe timp de zi.

Asa ca doar am trecut pe langa ei fara a-i deranja. Din bun simt bineinteles, nu din lipsa de curaj, caci suntem viteji tare – dovada este faptul ca aseara le-am tot alergat pe sub nas, singuri-cuc pe serpentine, fara sa ne temem defel de inaltimile muntelui sau de caderile de ape aflate la tot pasul! Din pacate, tot asteptand sa se faca noapte pentru a-si reveni domnii troli din incremenire, nu am fost pe faza cand ne-au salutat mormaitori. Adormiseram in cabanuta noastra aflata in buza fiordului Geiranger.

De Corsarul nostru ramas de veghe nu s-au luat, caci acesta i-a intimidat rau. Cu o asa colantare si cu atatia kilometri la bord, chiar si cel mai barbos trol s-ar fi temut!

Caci am uitat sa va spun: unii sunt mici si nasosi, altii chei, altii mari si barbosi, dupa cum i-a dotat mama lor natura.

Si cu toate ca par fiorosi, se vede treaba ca relatiile lor cu oamenii au inceput sa se imbunatateasca, caci rar mai gasesti casuta de om fara trol la intrare.

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. GPS, telefonie si imagini de ansamblu surprinse cu un Nokia N8. In plus, avem si asigurare de calatorie de la prietenii de la Asiguratorii care ne-au sprijinit cu chestia asta, asa ca de-aia nu mai puteam noi de troli si toate cele

Am purces la drum cu forte noi si un plin de benzina dintre cele mai valoroase – 13,73 coroane/ litru, adica in jur de 1,8 euro…, iar din vestita zona Trondheim ne-am continuat drumul cu Corsarul nostru de-a lungul coastei vestice a Norvegiei, spre sud.

Numele de Trondheim – sau ‘Norse Prondheimr’, care in traducere inseamna ceva de genul ‘Casa celui puternic si fertil’, chiar confirma realitatea acestei zone unde gasesti cel mai bogat pamant din Norvegia, in mod cert fiind si principala sa sursa de aprovizionare, si probabil nu numai.

Cat timp am mers in zona Trondheimului, am avut senzatia permanenta a unui tur de Elvetie, cumva deplasata un pic mai mult spre nord. Aici iti clatesti ochii cu sute de hectare de culturi care, odata culese, sunt imediat transformate in pasuni cumplit de verzi, invadate de turme de oi si vite grase pana la refuz.

De asemenea am mai vazut oi care pasteau iarba inalta aproape cat ele si vite atat de grase si de  fericite incat stateau tavalite in pajiste. Evident, habar nu au ce inseamna viata plina de adrenalina a vitelor noastre care primesc tratamente locale pe sub coaste si mesaje colorat strigate!

Schimbarile radicale de peisaj fac parte deja din obisnuitul zilelor noastre in Norvegia. Ne-am bucurat de nordul norvegian care din viteza masinii ne da flashuri alternante de tundra si paduri de brazi si foioase, de vestul care schimba culorile cum ii tuna lui – cu ruginiu copt de toamna, cu auriul culturilor sau verdele ireal de primavara al pajistilor…, ne-am bucurat de lacurile glaciare aruncate unde nu gandesti cu mintea, de refugiile de pamant undeva in mijlocul acestora, de casele ratacite si acoperite de padure si muschi si licheni precum in cartile de povesti, de florile incapatanate sa existe si la 4 grade frig, de cascadele care ajung sa curga pretutindeni, de fiordurile de o frumusete nebanuita. Ne-am bucurat si de norii care ne-au oferit spectacole ireale, si chiar si de bafta unui soare care la finaluri de zi de-a rasfatat cu niste apusuri incredibile.

Am fost intrebati de un fan care ne adora tare ce se intampla cu oamenii din acest nord continental.

Pai… acelasi lucru ne-am tot intrebat si noi, caci in rarele momente in care i-am zarit in fuga erau la plimbare pe biciclete sau ski de fond pe role. Nordicii sunt admirabili si in aceasta privinta, ei iubind miscarea in aer liber indiferent de limitele varstei sau a vremii de afara. Ce mai stim este faptul ca aproape toti norvegienii, de la muncitorul care toarna astfaltul si taranca care taie traieste din agricultura, pana la angajatul de butic, vorbesc cursiv engleza, povestindu-ne cat de nerabdatori sunt sa plece in tarile foarte calde, unde sa-si petreaca concediul. Cat? Cat le-o placea. Pana la sezonul de iarna, cand vor avea iar tone de turisti ce le solicita serviciile.

In rest, probabil ca stau linistiti in casele lor in fata sobei. Habar nu am. Cert este un lucru: sunt niste oameni multumiti de ceea ce au!

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. Am fost ghidati pana aici de GPS-ul de pe Nokia N8, pus la dispozitie de Nokia Romania, smartphone cu care am si facut o buna parte din poze si filmele video. Am fost asigurati de Asiguratorii, ca sa avem o calatorie linistita. Care continua!

Peregrinarile noastre in Norvegia au continuat sa ne uimeasca cu peisaje ce intrec imaginatia, oricat de bogata ar fi ea.
Daca initial credeam ca summumul privelistilor de basm il gasim la NordKapp, unde realmente am petrecut 2 zile de vis, ei bine, aceasta a fost doar inceputul.

Practic, acest punct nordic al Europei in mod cert poate deveni oricand laitmotivul unei vacante prelungite in Norvegia, care sa te lanseze, precum muzica islandeza a lui Bjork, pe culmile extazului nestapanit.
De pilda, din NordKapp o poti lua frumusel catre sud lasand in urma Marea Barents cu frumusetea ei calma si stranie, de nord extrem, coborand apoi catinel, spre vest, de-a lungul Marii Norvegiei, unde urmeaza demente de fiorduri cu cascade si piscuri inzapezite care depasesc tot ce ai vazut tu intr-o viata.

Caci degeaba treci prin Norvegia daca nu te bucuri de fiordurile ei, de muntii cu piscuri acoperite de zapada si valatuci de nori, de peisajele verzi-cafenii ale tundrei din nord, schimbata brusc la vederea padurilor de brazi si mesteceni ce apar imediat cu sudul, de zgarcitele raze de soare strapungand curajoase norii.

Desi ai zice ca orasele nordice, per ansamblu, sunt seci ca arhitectura, de o simplitate dusa pana la spartan, uitandu-te la ferestrele casutelor poti vedea perdelute cochete si culori pastelate ale florilor puse in geamuri, dandu-le o atmosfera intima placuta si calda. Fiecare casa, aruncata dupa palcuri de copaci sau insulite ori fiorduri, are neaparat alaturi cate o rulota si eventual o barca. Oamenii astia isi respecta vecinii si iubesc natura.

Mai m-au uimit de pilda casele ce par sa fi fost puse cumva de vreun ozn in mijlocul padurii, caci spre ele nu se zareste nici macar poteca prin padure, dar-mi-te drumuri crevasate de escavatoare, cu copaci sfasiati sau rupti sau defrisati pe motiv de vizibilitate, umbra, insecte, cantec de pasari si alte lucruri daunatoare sanatatii nervoase.

In campinguri sau hoteluri nu auzi muzica sau zgomot de voci, nu auzi glas de copil isteric sau prost dispus, iar singura data cand am vazut o astfel de scena nu a durat mai mult de 2 fractiuni de secunda, tatal taindu-I imediat avantul piticotului speriat.

Nu vezi pe strada oameni, caci toti merg direct acasa, la familiile lor. Toti prefera sa plece impreuna in weekend – parinti, copii, catel – si sa strabata nebunia lor de tara, continuu incantati de ea, fara a avea nici o jena sa stea la campinguri.

Iubesc si respecta realmente natura, caci, chiar daca locuiesc pe buza marii sau in mijlocul padurii, prezenta lor nu dauneaza mediului. Nordicii sunt integrati in natura, fac parte din ea!

Norvegia este o tara a extremelor, cu pustiuri ale zonei artice, cu nopti de vara luminate ca ziua si zile de iarna intunecate ca noaptea, cu ploi atat de abundente incat nici nu le mai observi, si cu un soare atat de vesel incat ii ignori puterea. Daca sansa de a o strabate de mai multe ori in viata este limitata, chiar si o singura data vazuta, Norvegia nu este o experienta pe care sa o poti uita!

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania Imagini de ansamblu surprinse cu un Nokia N8.

Am stat mult sa ma gandesc cum sa intitulez postul asta si am ajuns la titlul de mai sus. Dar i-am pus un (1) inainte pentru ca doar ieri ce spuneam ca drumul de la Karasjok pana la Nordkapp este cel mai frumos din lume (asta in conditiile in care am mai parcurs, daca veti cauta pe acest site, si drumurile alpine din Elvetia si altele minuni asemanatoare).

Da, drumul E69 care merge de la Olderfjord la Nordkapp poate purta o coronita, poate de-aia si poarta numarul regal, insa el face parte dintr-un traseu mult mai lung, care se intinde de-a lungul drumului E6 pana hat, departe in sud, spre Trondheim. E vorba de 1650 de kilometri de drog pentru sofer, de drog pentru pasageri, de drog chiar si pentru masina!

Cel mai frumos drum din lume n-are cum sa fie intins doar pe cativa kilometri prin munti si nici doar pe cativa kilometri pe coasta vreunei mari. N-are cum sa iti ofere doar cateva tipuri de peisaj, ci trebuie musai sa ti le ofere pe toate: munti inzapeziti, lacuri glaciare, mare, vapoare enorme strabatand marea sub tine, barcute pescaresti anocrate timid in porturi cochete, stanci semete, pajisti verzi, asfalt negru serpuind spre cer, animale salbatice curate si curioase, animale domestice bine hranite, case superb colorate si bine intretinute, apusuri si rasarituri de soare rupte din rai, dealuri, serpentine, viaducte, poduri semete, tuneluri lungi de kilometri si curbate, tuneluri submarine, peisaj de tundra arctica, paduri tinere alternand cu paduri batrane, pasuri la inaltime printre creste ascutite si grohotis, pasuri la nivelul marii cu cheile stancoase atarnate deasupra capului, copii cu parul balai alergand veseli prin curti verzi lipsite de garduri, orase linistite si tacute, dar mai ales – mai ales! – o liniste sufleteasca cum nu gasesti niciunde.

Iar cand toate astea se aduna pe un drum care tine cel putin 5 zile, ai o ecuatie cu un singur rezultat: Drumul european E6, pe portiunea care incepe din Nordkapp si se termina la Trondheim.

Asa ca lasati noul iPad, lasati noul iPhone sau noua tableta de fite, lasati all-inclusive-ul in Turcia si alte ifose care cer multi bani si nu iti ofera mai nimic. Incercati sa ajungeti cumva pe acest drum – poate nu ca noi, plecand cu o Corsa din Romania, dar macar zburand pana la Trondheim si parcurgandu-l catre Nord cu o masina inchiriata.

Este o experienta unica in viata, scumpa dar nu excesiv de scumpa, care te schimba definitiv. Iata despre ce am tot vorbit mai sus. Si maine si poimaine si raspoimaine urmeaza episoadele celelalte cu acest drum nespus de frumos.

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania.

Vestitul Nordkapp a fost calcat de primul turist in 1664, iar dupa el au urmat tot mai multi curiosi plecati cu sorcova, care petreceau zile si saptamani de calatorie pentru experimentarea si atingerea celui mai nordic punct al Europei. Corsarului nostru nu i-au trebuit luni sa ne duca pana sus, ci doar fix 8 zile in care ne-a pasuit si ne-a permis sa mai cascam ochii si prin alte lumi ale Europei.

Pe o lumina nefireasca, de nord, printre stanci cenusii si fiorduri care iti golesc mintea de placere, am intrat in unul dintre cele mai mari si mai adanci tuneluri submarine din lume, tunelul Nordkapp lung de aproape 7 km si aflat la o adancime de 212 m sub nivelul marii.
Panta este destul de mult inclinata (9%), fiind nevoit ca sofer sa mergi atat in frana de motor, cat si in cea de picior, pentru a domoli curgerea.

Am innoptat la Skipsfjord, apoi dis de dimineata am pornit catre Nordkapp, pe un drum cum nici n-am visat sa existe: o panglica de asfalt in perfecta stare, care serpuieste printre stancarii golase si lacuri glaciare, pana hat, departe, spre ceea ce pare a fi capatul lumii. Chiar este capatul lumii!

Chiar daca am ajuns aici prin valatuci de ceata, ne-am simtit exact asa cum trebuie sa te simti odata ajuns pe promontoriul care margineste cel mai nordic punct al continentului european: in fata unei granite invizibile, privind de la mare inaltime orizontul incremenit al marii Barents si respirand parca aburii care vin de la cateva sute de kilometri departare, dinspre Nord, de la banchizele polare.

Rebegiti de frig dar calzi pe dinauntru, am zabovit apoi pret de cateva ore si pe drumul de intoarcere, pozand tot ce ne-a iesit in cale, de la reni pana la lacurile glaciare, de la plantele pregatite deja pentru iarna si pana la casutele unui mic sat pescaresc aflat la capatul lumii.

Ne-am atins visul cu ochii si mainile, iar de acum putem pleca linistiti spre sud pe coasta Norvegiei, serpuind agale printre fiordurile sale. Caci Nordkapp este doar o destinatie, calatoria noastra continua cu unele dintre cele mai frumoase drumuri din lume!

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. Am fost ghidati pana aici de GPS-ul de pe Nokia N8, pus la dispozitie de Nokia Romania, smartphone cu care am si facut o buna parte din poze si filmele video. Am fost asigurati de Asiguratorii, ca sa avem o calatorie linistita. Care continua!