Exista ceva legat de nordul Europei care iti ramane ca o gheara in inima, ori de cate ori iti amintesti de acele locuri. Sunt locuri de un farmec aparte, care te delecteaza incet, pe indelete.

Zona de nord a Frantei, Normandia, intra in aceasta categorie. Afland acest lucru, atunci cand am stat in Paris am dat o fuga de o zi in Le Havre, un port francez la Canalul Manecii.

Le Havre este un orasel cu aer britanic, un loc aflat la intretaierea dintre lumea anglo-saxona si cea latina. Un orasel cu oameni linistiti care se plimba relaxati printr parcuri ce ar concura oricand cu Cismigiul nostru; un orasel de provincie cu vilisoare cochete, ce iti arata ca nu ai nevoie de etaje, dimensiuni si sute de camere pentru a te putea bucura de viata; un orasel cu spatii pe orizontala, multe spatii verzi, fara garduri si borduri suprapuse, pline de flori, tufe de fragi neculesi, aer marin, stradute curate, pustii si rasfatate de soare si ploaie, cladiri venite din alt secol si care se incapataneaza sa se arate in toata splendoarea lor…

Caci da, Le Havre este o alta lume, de provincie, care ne poate da oricand lectii de educatie.

In sine, oraselul Le Havre nu ofera mai multe de privit decat oricare alt orasel francez de provincie. Ce m-a impresionat insa este faptul ca iubesc frumosul in cele mai mici amanunte. Ritmul de viata este unul lent, tipic, nu gasesti cine stie ce magazine de shopping, nici bulevarde circulate de tone de masini (apropo, cred ca francezii au cele mai vechi masini din Europa, dupa bulgari ), nu vei gasi nici oameni grabiti, nici cine stie ce localuri unde sa poti manca.

Si apropo de mancat, iti recomand calduros specialitatile de patiserie frantuzesti, mancate asa, la prima ora, pe stomacul gol. Sunt de departe cele mai delicioase tartine gustate vreodata! In extrasezon nu vei gasi insa restaurante cu tipic frantuzesc care sa te convinga, asa ca va trebui sa cauti ceva alternativ.

Stiu ca pare stupid, insa pentru ca aveam nevoie de retea internet wireless (vi-fi pe frantuzeste, ca altfel nu se prind ce vrei de la ei), am cautat singurul loc unde poti gasi asa ceva gratuit in Franta, si anume la un McDonalds.

Numai ca francezii sunt alergici la americanisme iar McDo-urile din Franta sunt in general peste limita de imputenie suportabila. Asa ca am zis sa incercam similarul frantuzesc: Quick. Fara retea internet, insa. Si de doua ori mai imputit decat un McDo. Si fara gust. Si mai scump, cred. Enfin, passons… am gasit pana la urma un McDo langa gara, curat, surprinzator de curat. Si fara vi-fi

Am avut insa ocazia sa stam pe langa pustani francezi provinciali. Americanizati, adica obezi. Dar placuti si civilizati, foarte civilizati. Ca mai toata lumea de acolo de altfel, mai putin tipa de la parfumerie

Cate ceva despre acest orasel normand: fondat in 1517 si numit initial dupa Francis I al Frantei, Francopolis, redenumit apoi Le Havre de Grace (Harbor of Grace, Maryland); astazi a ramas simplu Le Havre (The Harbor/Portul). Catre Atlantic.

De altfel, datorita pozitiei sale, Le Havre a avut importante relatii comerciale cu Indiile de Vest, ceea ce a si dus la dezvoltarea lui rapida pe parcursul secolului XVIII. In sec. XIX devine centru industrial dar din pacate in timpul Campaniei pentru Normandia din perioada celui de al Doilea Razboi Mondial, Le Havre este practic devastat.

Renaste, devenind sub mana lui August Perret un oras superb cu un centru modernist ce contrasteaza interesant cu casele asezate ale localnicilor. Nici nu ai zice ca orasul a fost devastat acum 60 de ani! O lectie de restaurare.

Ce poti vedea in Le Havre?
Din pacate, multe cladiri istorice au fost distruse in cel De-al Doilea Razboi Mondial. A ramas insa in picioare o veche catedrala ce dateaza din anul 1536, Capela St. Michel d’Ingouville din sec. XV, Muzeul de Arte Frumoase Andre Malraux, care cuprinde colectii de arta impresionista din ultimii 50 de ani, tablouri ale artistilor care au trait in Normandia, Muzeul de Istorie, Gradina Japoneza.
Si portul, precum si oraselul din dreapta sa, cum te uiti la mare, numit Sainte Adresse, plin de vile incredibile si cu stradute care urca intortocheate spre un punct de bellevue.

‘Plaja’ din Le Havre este bolovanoasa si batuta de apele reci ale oceanului. Pe acel timp rece si ploios era pustie, dar am putut intalni ici si colo oameni nestresati, localnici, care isi plimbau cainii. Un alt colt de lume, desprins parca din picturile lui Turner.

Cred ca a fost singurul loc unde m-am simtit bine chiar si pe o vreme de ploaie ‘mocaneasca’. Unde totul era verde, curat si linistit. Chiar si tinerii obezi care isi beau ‘coca-cola’ varianta frantuzeasca.

Puteti ajunge in Le Havre luand trenul din Paris, pe un drum ce dureaza in jur de 2 ore, si pe care puteti vedea si cum arata Franta profunda. Partea ei din Nord, adica.