Posts tagged muntii apuseni
Valea Iadului, picior de rai
Jun 15th
Cea mai obositoare zi din toata campania Redescopera Romania a fost, cel putin pentru mine, si cea mai frumoasa: am plecat din Cluj, am facut un popas la Cetatea Bologa de langa Huedin (arata in continuare tot ca o cetate din Indiana Jones, plina de plante agatatoare si urzici), iar apoi am apucat-o pe Valea Draganului, coborand apoi pe serpentinele de deasupra lacului de acumulare Dragan spre celalalt lac, al Lesului.
More >
Drumul Iadului, Stana de Vale. Incredibilii Apuseni
Oct 18th
Incercarea noastra de a ne reveni dupa aproape 17 ore de sofat spre si prin Muntii Apuseni pe combinatii de drumuri bune, proaste si forestire, s-a materializat intr-un alt drum pitoresc de 10 ore, cu pranzul luat la 12 noaptea. Relaxare? Cui ii trebuie?
Una din rutele acestuia a sunat cam asa: Drumul Iadului si toate rudele lui – Barajul Lesului cu raul Iadului si Cascada Iadolina – Stana de Vale – Buntesti si Stancesti de unde se bifurca cu 4 obiective principale la alegere: Pestera Ursilor, Ghetarul Focul Viu, Cheile Ponorului si Cetatile Ponorului.
Drumul, candva asfaltat, are cratere pe toata lungimea lui, cu sleauri ori gropi umplute de apa care iti solicita atentie maxima pentru a-ti proteja scutul masinii si pneurile (stim despre ce vorbim, lasand in urma scutul lui Koleos…). In rest, feeric. Portiunea libera, cea dinaintea intrarii in padure, aduce a privelisti elvetiene, iar Lacul Lesu ramane de departe unul dintre cele mai atragatoare lacuri de munte vazute de noi. De altfel, multi bihoreni si-au facut casutele de vacanta pe malurile acestuia, iar pentru altii era evident ca reprezenta destinatia lor de weekend.
Ca o paranteza, frumusetea drumului din vale are si spinii ei: santurile laterale ale drumului sunt mascate de iarba inalta, iar unii soferi, din cauza ingustimii drumului, incearca sa isi parcheze masina cat mai lateral, pentru a se permite trecerea. Santuri unde si-o ingroapa. Un Hummer insa te poate scoate din orice surpriza 
Caldura dementa de august si ora de pranz ne-au gonit repede din Valea Iadului pe drumul catre padure, unde More >
Pestera Ursilor, localizare, program si cazare in zona
Sep 3rd
Se ajunge usor la Pestera Ursilor din Muntii Apuseni pe drumul care porneste din DN 76 la sud de Beius, apucand inspre Bradet si Magura. Drumul e in stare buna, dar atentie la denivelari daca aveti masina cu garda joasa. Sa nu credeti insa ca puteti veni usor dinspre Est, pe drumul care leaga Poiana Horea (DN 1R, in fapt si el in stadiul de drum forestier) de Cabana Padis si de toate minunile carstice din zona (DJ 763 se numeste si este in lucru, probabil sa fie asfaltat pana in 2012, deocamdata e un mare santier cu macadam, noroi si piatra).
Programul de vizitare este de Marti pana Duminica intre 10-17, Lunea fiind inchis. Se formeaza grupuri de 50-100 de persoane care urmeaza un ghid, si asta pentru ca totul este organizat ceas aici. Pretul biletelor la Pestera Ursilor: 15 lei adulti, 10 lei copii. Filmatul costa 25 de lei iar fotografiatul 15 lei. Atentie, luati-va cu voi haine mai groase, pentru ca temperatura in pestera este de 9-10 grade chiar daca afara sunt 35 la umbra!
Pestera a fost descoperita prin anii ’70 de catre un miner in urma unei dinamitari de stanca. Raul subteran si-a facut treaba cu prisosinta, sapand zeci de mii de ani in stanca forme care iti provoaca imaginatia si iti incanta ochiul. Suprafata pesterii este de circa 1.5 kilometri dar nu pot fi vizitate decat o parte din galeriile sale, restul fiind rezervate cercetarilor stiintifice ori inundate de cursul raului.
Amenajarile menite sa ajute si sa protejeze turistul in traseul lui prin maruntaiele pesterii sunt cu grija amplasate, astfel incat reusesc sa puna in evidenta galeriile cu formatiunile lor calcaroase, fara a afecta nicicum valoarea lor si fara a le deforma frumusetea. E foarte interesanta senzatia de a fi impreuna cu alti 70-80 de oameni dar fara a simti inghesuiala.
Pot fi vizitate spectaculoasa galerie ‚Emil Racovita’, galeria ‚Ursilor’ si sala ‚Oaselor’ cu povestea lor trista, a ursilor prinsi in capcana pesterii, care de altfel i-au mai dat pesterii si denumirea de Pestera Oaselor… Te inveselesti insa in galeria ‚Lumanarilor’ si in sala ‚Spaghetelor’, aceasta din urma placuta de noi in mod deosebit – probabil si pentru ca ni se facuse foame… 
Ghidul ne-a mai plimbat printre Mosi Craciuni si casute ale piticilor, pe langa lacul cu nuferi si palate fermecate, si ne-a mai dus si la sfatul unor batrani barbosi….
Cei doi ghizi turisti care au insotit grupul de aproape 100 de persoane au fost de departe niste profesionisti: unul dintre ei iti povesteste, pe un timbru demn de prezentator tv, despre legendele si frumusetile Pesterii Ursilor, stimuland imaginatia si ajutandu-te sa speculezi idei, iar cel care incheia grupul supravegheaza cu atentie manifestarile tampite ale turistilor, mai ales inclinatiile lor de a rupe din formatiunile calcaroase de pe pereti. Sugestia unui idiot de a se devia cursul raului pentru a vedea si restul pesterii poate fi edificatoare, in cazul in care erati curiosi de dimensiunea inteligentei unora dintre noi…
Cazare pentru a putea vizita linistiti Pestera Ursilor gasiti atat la Beius, cat si mai sus, pe Valea Iadului, la Remeti, cat si pe Valea Draganului (faceti cam 3 ore de acolo pana aici, venind pe drumurile forestiere spectaculoase de-a lungul Vaii Iadului, prin Stana de Vale si apoi Beius). Statiunea Belis se afla pe drumul forestier DN 1R, dar nu va va ajuta prea mult in cazul in care vreti sa ajungeti aici. Gasiti pensiuni si in toate localitatile de pe Valea Ariesului.
http://www.arieseni-apuseni.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=48&Itemid=106&lang=ro
Se ajunge usor la Pestera Ursilor din Muntii Apuseni pe drumul care porneste din DN 76 la sud de Beius, apucand inspre Bradet si Magura. Drumul e in stare buna, dar atentie la denivelari daca aveti masina cu garda joasa. Sa nu credeti insa ca puteti veni usor dinspre Est, pe drumul care leaga Poiana Horea (DN 1R, in fapt si el in stadiul de drum forestier) de Cabana Padis si de toate minunile carstice din zona (DJ 763 se numeste si este in lucru, probabil sa fie asfaltat pana in 2012, deocamdata e un mare santier cu macadam, noroi si piatra).
Programul de vizitare este de Marti pana Duminica intre 10-17, Lunea fiind inchis. Se formeaza grupuri de 50-100 de persoane care urmeaza un ghid, si asta pentru ca totul este organizat ceas aici. Pretul biletelor la Pestera Ursilor: 15 lei adulti, 10 lei copii. Filmatul costa 25 de lei iar fotografiatul 15 lei. Atentie, luati-va cu voi haine mai groase, pentru ca temperatura in pestera este de 9-10 grade chiar daca afara sunt 35 la umbra! More >
Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea
Aug 23rd
Cheile Rametului, cum ajungi si ce poti vedea
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor.
Dupa aventura pe stanci ce dureaza vreo doua sute de metri, cu opriri si extaz necontenit, Cheile Rimetului iti prezinta un al doilea obstacol, pentru multi, ultim: o arcada de calcar inalta de 8 metri, care marcheaza inceputul parcurgerii traseului prin albia apei. Acest din urma traseu se adreseaza mai ales temerarilor bine echipati, sau dispusi sa o ia la picior prin apa in sus.
Mai exista insa o alta poteca ce ocoleste traseul prin apa, parcurgand Brana Caprei, cu traseu suspendat deasupra apei la 100 metri si cu privelisti cel putin la fel de impresionante. Dureaza aproximativ o ora, oferindu-ti o zona absolut pitoreasca.
Imediat dupa iesirea din Cheile Rimetului apare si o asezare izolata, aproape parasita. Satul, locuit candva de peste 60 de familii, a suferit in timp exodul. In prezent nu mai este locuit decat de 3 familii ce-ti dau impresia transportarii in secolul XIX. Daca aceasta asezare ar fi existat in oricare alta tara iubitoare de turism, in mod cert ar fi devenit un muzeu etnografic in aer liber, unde cele cateva familii ramase ar fi avut responsabilitatea pastrarii sale nealterate, oferind servicii turistice contra cost. Asa, mana de oameni ramasa traieste sub pragul subzistentei, oferind ospitalitate de multe ori gratuita.
Noi am plecat de aici spre Rosia Montana, prin drumul care leaga Alba Iulia de Abrud. Abia asteptam insa sa ne intoarcem pentru a parcurge acelasi drum linistiti, cale de o zi, direct prin satele motilor din aceasta zona.
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor. More >
Rosia Montana in imagini, 2010
Aug 22nd
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat cu doar un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca insa instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud, si foarte bun de la Abrud spre Rosia.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Daca vreti sa stiti mai multe, cititi descrierea exceptionala facuta istoriei Rosiei Montane.
http://www.fcrm.ro/?pagina=44§ion=pages&lang=ro
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat doar cu un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul pe DN 74 e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud (dar practicabil), si foarte bun de la Abrud spre Rosia. Din Abrud ai asfalt bun spre Campeni, macadam pe drumul DN 1R spre Belis si Huedin si asfalt prost spre Stei si Oradea, pe DN 75.
Cazare in Rosia Montana nu prea poti gasi, desi poti intreba la magazinul din centrul vechi, pentru ca dezvoltarea turistica e interzisa de autoritatile convinse de aurul canadian care ar urma sa pice din cer. Interesant, nu?
Ce poti vedea in Rosia Montana. Strict in localitate poti admira arhitectura caselor minerilor de alta data, majoritatea bogati si mandri de meseria lor. Te poti plimba pe stradutele in panta, batute cu piatra de rau si poti sa admiri valea de sus. Ai acces la un muzeu al mineritului, la Minele Romane, la cetatea Alburnus Maior si la frumusetile muntilor dimprejur, inclusiv piatra Despicata si piatra Corbului, monumente ale naturii. Poti vedea, cu un ghid, si urmarile mineritului excesiv, inca nesterse de autoritatile responsabile pe motiv ca le vor estompa canadienii.
Daca te-ai caza aici ai avea la indemana pestera Scarisoara, pestera Ursilor, cetatile Ponorului si restul platourilor carstice din Parcul National Apuseni, Abrudul, cheile Rametului, cheile Galditei, iar daca ai un SUV, chiar si satele motilor, de un autentic de neintalnit in alta parte. Toate intr-un areal cu o raza de circa 30 de kilometri cu centrul in Rosia Montana. Mai pui inca 20 de km si ai acces la cetatea Bologa, la Alba Iulia, la Cheile Valisoarei, la superba comuna Rimetea, ca sa nu mai vorbim de zona din sudul Abrudului, mai putin cunoscuta.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Asadar, galeria foto dupa salt: More >
