Cheia e o statiune numai potrivita pentru traininguri, teambuildinguri sau evenimente, iar hotelurile si pensiunile din zona satisfac cu brio orice fel de pretentii. Aflati cu treaba prin zona, ne-am cazat la Minotel, in aripa denumita Hotel Floris.

Initial am intrat pe site-ul pensiunii Ana , atasata complexului, ca sa vedem ceva poze de prezentare, moment in care ni s-a strans inima vazand atmosfera de trei imagini cuprinse in prezentarea lor si misterioasa lista a preturilor care se discuta doar telefonic. Iata un exemplu de cum NU se face un site de prezentare a unei unitati de cazare. Din fericire, odata ajunsi la fata locului, temerile ni s-au risipit.

Aflat imediat dupa intrarea in statiune si foarte prost semnalizat ca locatie -paranteza: dinspre Bucuresti cauti pe dreapta un indicator Minotel-, complexul de 2 corpuri cotate 3 stele beneficiaza de o curte privata enorma, si cu receptie placuta si spatioasa unde ai acces la wi-fi.

Parcarea este darnica, iar sala de conferinte ofera spatiu suficient si pentru grupuri mai mari. Este un loc ideal pentru traininguri, evenimente sau conferinte. De fapt am impresia ca Minotelul este specializat in asa ceva.
Preturile la receptie, neafisate pe site-ul lor, sunt in limite rezonabile, respectiv 120 lei/camera single, 150 lei/camera double, 230 lei/apartament si in jur de 180 lei, parca, garsoniera. Probabil ca pentru organizarea unui eveniment se poate ajunge la preturi mult mai bune.

Surprinzator de placute sunt camerele (prin comparatie cu ce se vede in poze), cu mobilier modern si accente rustice, ferestre mari cu vedere spre munte, nederanjate de existenta altor pensiuni sau hoteluri in imprejurimi.

Atmosfera placuta a camerei este completata, chiar si intr-o zi ploioasa fara chef de traseu sau serpentine, de frumusetea si linistea muntelui si de aerul curat. Incalzirea este aproape de sauna, dar cert va putea satisface si pe cel mai friguros dintre noi. Dusul este imobil si infipt mult prea sus, alegerea lui fiind cam nefericita (evident, parerea este subiectiva).

Tot aici am vazut si prima receptionera din viata mea care, intr-un moment de pauza, si-a scos cartea sa citeasca, ignorand complet teveul din holul receptiei. Frumos, mai ales ca a fost de o amabilitate demna de mentionat.

Restaurantul are preturi de trei stele si este ok fara a excela. Numai bun pentru mese intinse pentru grupuri, dar si cu un separeu unde poti sa te refugiezi daca esti venit doar cu familia. Din lipsa de personal insa servirea dureaza un picut.

Pe scurt: Desi le reprosez site-ul total necomunicativ, lipsa pozelor concludente, a informatiilor si a listei de preturi pe care orice om normal o cauta pentru a-si face un calcul, complexul Minotel ofera pensiunea Ana si hotelul Floris care reusesc sa raspunda cu brio pretentiilor de trei stele.

Este, de aceea, un loc recomandat pentru orice eveniment de business cu un buget mediu. Va puteti rezerva online cazare la hotelul Minotel din Cheia folosind serviciile Captaingo.

Pe o vreme cand in mod normal nu ti-ai dori decat sa stai in plapuma, situatia ne-a dus la … Cheia unde, timp de 3 zile cat am stat, aici a plouat continuu.

Am dat o fuga la Muntele Rosu, daca tot ne-am aflat in zona, sa vedem daca statiunea este la fel de moarta cum o stiam. Nimic schimbat. Din fericire, natura a ramas splendida iar ceata a dat o frumusete nefireasca padurii. Nimic comparabil.

Cu muntele si aerul de aici ne-am incarcat bateriile. Asa ca nu evita iesirile, fie ele si pe o vreme suparata.

Iar daca iti cauti cazare, iti poti rezerva online o camera in vreun hotel din Cheia.

Isi aminteste careva de partia de schi de la Muntele Rosu (Cheia)?

Ei bine, daca aici odinioara veneau sute de oameni pentru a admira regiunea muntilor Ciucas si Siriului, astazi a devenit o asezare fantomatica, unde doar natura pare doar sa se pastreze. Din fericire!

Nu ca statiunea Cheia aflata la poalele Muntelui Rosu ar fi extrem de voioasa, desi in scurta noastra trecere am vazut suficient de multe vilisoare bine intretinute pentru a ne spune in barba ca vom reveni curand acolo.

Dar peisajul care ti se desfasoara in fata ochilor odata ce ai reusit sa urci pe drumul care pleaca spre dreapta din DN 1A la vreo 3 minute dupa ce ai iesit din Cheia este atat de contrastant incat ramai tampit. Fata in fata: decaderea umana cu peisajele desprinse din rai.

In primul rand pentru ca, desi DN-ul este in stare exceptionala (aviz amatorilor de serpentine ), cei 3 km de drum odinioara asfaltat care urca spre Muntele Rosu sunt absolut rupti. Jur ca drumul ala nu a mai pupat asfalt de 20 de ani! Initial, desi era evident ca directia e cea buna, ne-am indoit un pic, pentru ca arata pur si simplu parasit. Si nu doar ca era invadat de padure, dar nici macar frunzele cazute si macerate peste iarna nu fusesera deranjate de vreo roata de masina … Asadar, drumul intrece orice asteptari de rau, atata doar ca noi l-am razbit cu un 4×4. Se poate urca si cu o masina normala, dar mai bine incercati pe jos.

In al doilea rand, pentru ca odata ajuns la destinatie vezi o cabana aflata inca in anii comunismului, de care s-a lipit o constructie mai noua si neterminata, si peste tot doar urme a ceea ce era odinioara un loc care abunda de lume in costume de schi sau porniti in drumetii.

Mizeria abunda in jurul cabanei, iar ca o confirmare a ‘calitatii’ de indivizi ce lucreaza acolo, mi-a fost dat sa gasesc si cel mai slab caine vazut vreodata (la acel moment, pentru ca mai tarziu am vazut caini la fel de famelici si la cabanele din Petrosani); dupa cat de slab si infometat era animalul ala, gandeam ca nu sunt sanse de surse de mancare, dar cabana chiar functiona…. De altfel experiente cu cazarea si mancarea la Muntele Rosu, pareri si urari de bine ale turistilor le poti citi aici.

In fine, lasand decaderea absoluta a zonei din punctul de vedere al infrastructurii turistice la o parte, noi ne-am tras masina ceva mai sus si ne-am bucurat de peisaj. Atat crestele Muntilor Siriului, cat si cele ale Ciucasului iti dau o senzatie de salbaticie de negasit pe Valea Prahovei, aflata in fond la doar 30 de km in linie dreapta mai la Vest.

Vara nu poti pune cortul acolo, intai pentru ca te-ar cam manca ursii, iar apoi pentru ca daca scapi de ursi ai toate sansele sa te pomenesti cu vreo furca-n fund din partea proprietarilor pasunilor, atent marcate cu insemne de ‘proprietate privata.’

Daca ai curajul de a-ti lasa masina acolo, sau daca ai gasit cazare in Cheia, sa stii ca de aici ai loc de drumetii inspre Varful Tigaile, Ciucas, Zaganu si o multime de alte trasee pe care le poti gasi pe Alpinet.

Pentru bucuresteni, aceasta zona este o alternativa mult mai de dorit decat eterna Valea Prahovei. Manelistii si meltenii sunt rugati sa se abtina!