Atunci cand te gandesti la Iasi, iti vin in minte instantaneu cateva lucruri: Eminescu, Creanga, vechii boieri, “dulcele targ”, traiul molcom si sufletul cald, fetele frumoase si evident, Copoul, fara de care Iasiul nu ar mai fi Iasi.

Adevarul e ca Iasiul arata acum ca un fruct confiat: e zbarcit, stafidit si tacut, respira o glorie demult apusa reflectata in cladirile istorice care stau sa cada si in statuile ce impanzesc parcurile dar ale caror nume deja nu iti mai spun mare lucru. Cu toate acestea, ramane dulce. Extrem de. Si savuros, ca o dulceata de cirese amare facuta moldoveneste.

Copou, Creanga si Leii

Ploaia ne-a cazut in cap toata ziua cat am stat in Iasi, insa am profitat de o mica pauza si am luat-o la pas prin centrul vechi, Rapa Galbena si apoi am urcat spre Copou. Un drum mai lung decat pare pe harta, dar datorita caruia am putut respira un pic acest oras. More >