Sucidava. Da, inca o cetate, de data asta in sudul Romaniei, undeva pe teritoriului satului Celei, langa orasul Corabia, pe malul Dunarii. Iesirea o poti include tot in drumurile de o zi, in cazul in care te afli undeva in partea de sud a Romaniei, inclusiv in Bucuresti.

Cum ajungi la Sucidava
As vrea sa pot spune ca drumul este o feerie, ca poti merge linistit cu viteza de croaziera… Tinand insa cont de starea aproximativa a asfaltului si de satele care trebuie traversate, e cazul sa stii ca drumul dintre Bucuresti si Corabia, prin Alexandria si Turnu Magurele, tot iti va lua o ora jumate, doua. Noi am continuat apoi spre Giurgiu, mergand de-a lungul Dunarii, insa asta presupune vointa, nu gluma, pentru ca ai zeci de sate insirate de-a lungul sau. Atentie si la o portiune de 2 kilometri intre Turnu Magurele si Corabia, unde drumul asfaltat face loc macadamului.

Insa o incursiune in lumea satului dunarean face parte din povestea calatoriei. De data asta putem vorbi de un specific al zonei, unde localnicii au o teribila sete de socializare, chiar daca satele le sunt rupte in doua de sosea. Gospodari. Case curate, saracute, ingrijite. Copii la tot pasul. Biciclete si carucioare. In satele de pe malul Dunarii, timpul curge agale, ca si fluviul. Ah, si ce sa mai zic de gura de varsare a Oltului in Dunare, ea insasi un peisaj incredibil pentru Romania…

Dupa ce iesi din orasul Corabia, scapatat dar prietenos si cu oameni molcomi, vei putea vedea la un moment dat in satul urmator un indicator ruginit, care iti arata directia la stanga. 300 de metri mai incolo iti opresti masina si te-ai intors deja in timp.

Sucidava si ghidul Sapca
Am patruns in lumea sucilor si a romanilor, ne-am plimbat pe pietre vechi de 2000 de ani si am ascultat povestea cetatii Sucidava, rostita de un ghid benevol, domnul Sapca, urmas al celebrului Popa Sapca (de la pasopt), ca mai bine de juma’ de sat, de altfel. Omul povesteste genial, cu patos si profunzime, legatura dintre el si cetate fiind cu mult mai mult decat una dintre un ghid obisnuit si exponatele sale. E o legatura de sange, de iubire, de viata, caci omul asta a imbatranit aici, facand zilnic acelasi lucru. E un privilegiu sa-l asculti, dar iti va trebui rabdare, caci omul are ritmul lui, din care nu poti neam sa-l scoti.

Sapaturile au inceput in anul 1936 si au durat aproape 50 de ani, perioada in care arheologii aveau mana libera de la directiune sa se ocupe de cercetari aproape 8 luni pe an, din primavara pana toamna tarziu, cand erau impiedicati de ploaie sau de zapada. Dupa ’90, situatia s-a schimbat dramatic iar fondurile reduse substantial, astfel incat astazi abia sunt puse la dispozitie 2 saptamani pe an pentru sapaturi. Adica atat cat sa-si poata aduce arheologul echipamentul si sa si-l ia inapoi… Domnul Sapca priveste in gol, cu ochii umezi, catre un trecut in care cetatea forfotea de activitate. Asta e, timpul curge la fel ca Dunarea care batea pe vremuri in zidurile cetatii si care acum se afla la un kilometru departare.

Sucidava, scurta istorie

Asezata pe un fost brat al Dunarii desecat intre timp, Sucidava (‚Cetatea sucilor’) a fost pe rand, capitala a unui trib geto-dac (probabil niste oameni cam… suciti…), apoi asezare civila romana transformata si extinsa pe apx. 22ha, cu o comunitate de cel putin 3000 de suflete, iar apoi cartier militar.

Cursul transformarilor sale a fost firesc. Pe timpul lui Constantin cel Mare, s-a construit si s-a inaugurat (328 en) podul peste Dunare, unul dintre cele mai lungi poduri din antichitate (peste 2,400m), facut din piatra si lemn, care cerea un sistem strategic de aparare si control al vadului peste Dunare.

Asa a aparut in sec. IV-VI castrul militar dotat cu turnuri de observatie, santuri si ziduri de aparare. Tot in incinta cartierului au mai fost descoperite respectabilele bai romane cu centrala termica si incalzire prin pardosea, o mica biserica paleocrestina, strazi pavate care dau lectii contemporanilor nostri si fantana secreta, functionala, aflata la o adancime de 12 m si cu izvor permanent, esentiala in aprovizionarea cu apa pe timp de asediu – astazi unul din punctele forte ale sitului arheologic pentru turisti.

Administrativ, Sucidava a fost integrata imperiului roman in sec. II, ramanand parte a imperiului si dupa retragerea aureliana din anul 275, importanta lui crescand odata cu constructia podului peste Dunare intre Sucidava si Oescus din timpul lui Constantin cel Mare. In secolele care au urmat cetatea a cunoscut un sir lung de atacuri, distrugeri si refaceri ale fortificatiilor, existenta ei incetand in jurul anului 600, in urma distrugerii de catre slavii aliati cu avarii.

Pentru cine vrea sa vada si ruinele podului de pe malul romanesc, putin mai jos, la capatul unei stradute a satului ce pare infundata, se poate observa inca piciorul de pod.

Sucidava – ce poti vedea, preturi si ghid

Cetatea Sucidava are un potential extraordinar, cu foarte multe vestigii de oferit turistului venit aici, insa din pacate fondurile pentru intretinerea si continuarea sapaturilor sunt extrem de limitate.

Atractia principala este reprezentata de fantana secreta, descoperita din intamplare de catre hotii de caramizi. Tunelul este bine amenajat, poti admira bolta originala, iar apa e chiar buna de baut si astazi. Cand cobori prin el chiar te simti in urma cu 2000 de ani.

Mai ai termele si o basilica paleocrestina (ma rog, fundatia), cu un sicriu in care au fost descoperite oasele unui om de aproape 2 metri (intr-o perioada in care oamenii abia atingeau 1.60m!), dar si un mic muzeu la iesirea din cetate. In rest, ziduri si contururi de ziduri, liniste si o priveliste asupra luncii care era traversata odinioara de lungul pod peste Dunare.

Intrarea este penibil de ieftina, 2 lei de persoana (pentru pietrele din Grecia platesti minim 4 euro), dar din pacate nu prea ai ce sa cumperi in plus ca suvenir sau ca material informativ. Se pare ca exista un muzeu chiar in Corabia, unde sunt expuse toate piesele importante din cetate, insa noi nu am avut timp sa-l vizitam.

Asadar, daca nu ai ce face intr-un weekend, apuca de dimineata drumul catre Sucidava. Nu o sa regreti, vei privi si vei gusta istoria, la ea acasa.

Pana ajungem noi acolo, iata un video foarte reusit si relaxant despre cetatea Devei. Arata foarte interesant, ce ziceti?

The Fortress of Deva from ZET ART on Vimeo.

Dupa ce dai gata Biertanul si Saschiz, cativa kilometri mai ’jos’, la vreo 30 de kilometri catre Brasov, se vede, inca semeata, cetatea Rupea. Desi e transformata in loc de campare si gratar pentru localnici in weekend, poti indrazni totusi sa o vizitezi pe indelete mai ales in cursul saptamanii.

Cetatea Rupea a fost ridicata pe ruinele unor cetati mult mai vechi, inca de pe timpul dacilor. E si usor de inteles de ce: pozitia inalta, de pe dealul Cohalmului, iti ofera o priveliste pana hat departe a Podisului Tarnavelor si o transforma intr-o locatie strategica de invidiat.

Cum ajungi la cetatea Rupea.

Vii pe DN 13 de la Brasov, iar dupa 64 de kilometri de vis o sa vezi cetatea pe partea dreapta, sus de tot. Daca vii dinspre Sibiu, la 55km de Sighisoara stai cu ochii cascati si o vei vedea imediat cum ai trecut de satul Fisher.

E destul de lejera abaterea de la drumul asfaltat pe drumul de tara care urca la poalele dealului. Pe timp uscat il poti urca, cu oarecare grija si cu orice masina. Noi ne-am lasat masinile jos, undeva la baza dealului. Urcatul la picior nu iti ia mai mult de 10 minute. Nu apuci bine sa-ti gafai plamanii ca si ajungi la zidurile ei, de unde o iei frumos prin stanga cetatii, unde vei gasi poarta bine ascunsa, cumva in spate.

Intrarea in cetate ti-o face un bunicut taaare placut si vesel, caruia ar fi frumos sa-i lasi macar cei 2 lei de persoana pentru vizitare, fara negocieri, chiar daca nu iti va taia chitanta. Desi nu iti poate satisface curiozitatea nici macar cu informatii cat de cat sumare, batranelul are grija de cetate ca sa nu ajunga acoperita de resturile abandonate de localnicii in trecere ori de turistii ajunsi acolo cand si cand. In plus, iti lumineaza ziua cu cel mai sincer si mai vesel ras al unui omulet care a imbatranit frumos. Il gasesti acolo, in mijlocul unei lumi uitate, el si oile sale, printre ruine.

Caci in prezent cetatea Rupea se afla in stadiu de ruina, iar perspectivele unor interventii in structura ei sunt mult departe de a se realiza. Interese, idei, motivatii… sunt multe si destule lipsuri pentru a porni mecanismele fondurilor pentru protejarea cetatii.

Cetatea Rupea, istoric si desfasurare

A fost ridicata in sec. XIV-XVII pe fostul asezamant dacic Rumidava, ca loc de refugiu pentru satele din imprejurimi in fata repetatelor asedii venite dinspre sud. Documentar, a fost atestata pe la inceputul sec. XIV cu prilejul refugierii aici a sasilor rasculati impotriva lui Carol Robert de Anjou.

Cetatea se desfasoara ca o spirala, sub forma a trei cetati concentrice, fiind extinsa treptat: Cetatea de Sus, construita inainte de colonizarea saseasca, Cetatea de Mijloc, ridicata in perioada secolului XV, si Cetatea de Jos, adaugata doua secole mai tarziu de catre locuitorii din zona. Incinta este controlata de mai multe porti interioare care compartimenteaza ansamblul fortificat.

Constructia a dobandit astfel trei turnuri de aparare si doua curti interioare, iar in prima curte, la intrare, exista si acum o fantana adanca de 59 de metri, functionala, acoperita si bine ingrijita. Curtinele formeaza 4 incinte intarite din loc in loc cu turnuri poligonale. In zona centrala se mai poate vedea si astazi ruina unei capele. De multe ori, cetatea a fost amintita in documentele istorice ca fiind un important centru comercial si mestesugaresc pentru timpurile sale de glorie.

Cetatea a fost parasita pe la 1640, in urma unui incendiu care i-a fost fatal, iar putin mai tarziu, catre sfarsitul aceluiasi secol, cetatea a fost predata fara lupta armatelor habsburgice de catre refugiatii de acolo. In 1790 s-a abatut asupra ei o furtuna puternica care i-a distrus acoperisul iar, de atunci, cetatea Rupea a fost abandonata complet.

Chiar si asa, Rupea iti poate incheia o zi senina de peregrinari, cu soare, cirusi si campuri inverzite, cu flori de mai, o zi care iti satisface setea de istorie, imaginatie si relaxare.

De aici, o poti intinde direct catre Bucuresti, fara sa ai pic de regrete pentru cele 4-5 ore pe care le mai ai de parcurs. O poti lua ori prin Brasov, ori prin Buzau, pe drumul superb de care am mai vorbit. Oricum ar fi, saptamana iti va fi mult mai usoara, iar sefii mult mai putin importanti.

Ti se va Rupea de ei, mai pe scurt

Pentru mai multe info, intra si pe

http://ro.wikipedia.org

http://www.brasov.ro

]]> http://www.xplorio.ro/drumuri-transilvane-cetatea-rupea/feed/ 11