Milano, Paris, Viena?

Citeam in Capital ca peste 20.000 romani au ales anul acesta sa-si petreaca cel putin un weekend intr-una din capitalele Europei. Cu doar 2-3 ani in urma, agentiile de turism nici nu visau sa poata oferi pachete turistice pentru weekenduri in afara Romaniei. Iar pentru anul 2008 este estimata o crestere de 20% a acestui segment.

Acuma, intr-adevar, ‘city break-ul’ este solutia optima pentru romanul care si-a consumat concediul, sau care este prea ocupat sa-si permita o vacanta adevarata, sau e prea obosit sa reia saptamanal un drum enervant de 3 ore pana la munte, intr-o escapada la Predeal sau Sinaia… Mai bine faci 4 ore cu avionul (incluzand si drumul pana la si de la aeroport), dar te dai jos la Paris, parerea mea! Evident, de ai mai gasi si banii…

Bun, pentru cei care au banii necesari ofertele sunt destule. Sunt preferabile mai ales perioadele de extrasezon, toamna si primavara, deplasarea cu avionul, si cazare la hoteluri de doua si trei stele. Nu e musai sa faci iesirea printr-o agentie, poti incerca si pe cont propriu. De ce te-ai duce insa pentru patru-cinci zile intr-o capitala europeana?

Pai pentru a scapa un pic de Romanica, la pret redus. In al doilea rand, spre deosebire de marile lanturi de magazine din Romania care practica reduceri inexistente de preturi, in Europa soldurile sunt solduri. Asa ca in perioadele de toamna si primavara foarte multi romani prefera ca, pe langa un weekend petrecut admirand monumentele si atmosfera dintr-o metropola europeana sa imbine utilul cu placutul si sa dea o tura prin Zara de la Berlin sau de la Munchen (apropo, asta din urma are sase niveluri…), sau prin Lafayette (si intreaga zona adiacenta) la Paris, sau o ‚mica’ excursie la Parndorf…

Pentru cei care nu vor cu niciun chip sa intre in magazine, sunt bune si leneveala in Cartierul Latin sau in Le Marais din Paris sau o tura in Roata Mileniului din Londra…

Si ca sa-ti faci o idee, iata zone de preturi pentru cazare la hotel de 3 stele – doua nopti cu mic dejun inclus, si transport cu avion:

City break Milano – 218 euro/ persoana

City Break Paris – 383 euro/ persoana

City Break Praga – 262 euro/ persoana

City Break Frankfurt – 345 euro/ persoana

City Break Berlin – 352 euro/ persoana

Agentii de turism la care poti apela: Ideea Tours, Solis Travel, Marshall Tourism, Travel Time, Mondo Tours, Paralela 45 si mai sunt de gasit si altele.

Atentie insa la companiile aeriene low-cost: includeti in timpul calatoriei si orele necesare ajungerii de la aeroport in centrul orasului…

Sau… plecare pe cont propriu Hotelurile din Franta au reduceri pe weekend, si daca te duci spre sudul tarii vei avea surprize… placute.

Hai, da o fuga si zi-ne si noua cum a fost, ca anu’ asta…noi ne-am lins pe bot!

Nu, deloc. Doar ca te costa ceva banuti. Cam 80-90 Euro pe saptamana.

Daca vrei un site util cu privire la parcarile din Paris, pe care poti sa-ti faci rezervari la parkingurile din zona, iata www.parkingsdeparis.com

Simplu de utilizat, simplu de completat si de platit.

Atentie insa, parizienii nu au nicio mila fata de masinile celorlalti (si nici fata de ale lor). Mai precis, daca locurile de parcare sunt inguste (si sunt), ei vor impinge un pic masina din fata, apoi masina din spate, pana cand vor incapea si ei. Iac’asa!

Aviz amatorilor!

Daca am avea ceva de invatat de la parizieni, atunci nu, nu ar fi nici despre moda pariziana (din partea mea, gusturile pariziencelor sunt trasnite si gri ca cerul de toamna, cu totul diferite de ceea ce apare la televizor ca Haute Couture), nici despre curatenia orasului (vorbim tot despre latini ca si noi ), si nici despre disciplina in trafic a pietonilor (cei mai haotici si sinucigasi oameni de pe pamant!)

Ci vorbim despre relaxare.

Despre relaxarea cu care asteapta un metrou, relaxarea cu care isi fac shoppingul, ori discuta la telefon, sau isi fac timp sa iasa la o terasa seara. Relaxarea cu care aleg sa traiasca laolalta rase, culturi si limbi din toate colturile pamantului, relaxarea cu care aleg sa se imbrace (execrabil!), fara a fi priviti critic de ceilalti (in afara de noi, bineinteles), relaxarea cu care aleg sa mearga dimineata la serviciu, cu cafeaua in mana si castile la urechi…

Si ne-am intrebat ce se intampla cu ei.

Ce au ei si nu avem noi?! Parisul este un oras cosmopolit, unde auzi o franceza tot mai stalcita, unde in cartierele periferice sunt deja revendicate pe zone, de chinezi, indieni si magrebieni. Strazile si bulevardele sunt de trei ori mai pline de masini decat in Bucuresti, de trei ori mai multi oameni decat in Bucuresti, unde mai pui si tona de turisti care vin sa vada Parisul.

Si atunci? Care o fi problema care face ca bucurestenii sa traiasca o nevroza continua? Ce avem noi si nu au ei?!

Daca ti-ai propus sa vizitezi Luvrul in sezon, mai bine nu. E musai sa mergi ori de pe la inceputul lui octombrie, ori pana la mijlocul lui iunie. In rest, e prapad.

La Luvru ajungi usor, folosind metroul sau picioarele proprii, insa inca de la inceput trebuie spus ca palatul se intinde pe o suprafata echivalenta cu cea a Casei Poporului de la noi, dar mai mult pe lungime, asa ca iti trebuie picioare, nu gluma. Si inca un caveat: daca mergi mai spre seara, parcul din fata palatului se inchide destul de devreme.

Asadar, ia-ti o pereche de pantofi comozi, o sticluta cu apa si da-i bataie! Cel putin jumatate de zi pentru a vizita palatul pe afara (curti, parc, etc), si oricat de la o zi pana la doi ani pentru a vizita palatul pe dinauntru.

Ziceam ca Luvrul este enorm. Nu doar ca este enorm, este si o istorie concentrata a Frantei insasi. Situat chiar in inima Parisului si intins pe o suprafata de 40 ha, Luvrul este practic o combinatie de stiluri acumulate in peste 8 secole de istorie.

Si asta pentru ca Luvrul il regasim sub forma de fortareata medievala inca din jurul anilor 1200 e.n. Dupa un secol si jumatate, mai exact in 1365, vine Carol al V-lea si il transforma in rezidenta regala.

Urmeaza perioada renanscentista, cand gusturile monarhilor devin mai pretentioase, astfel ca, dintr-o fortareata rezidentiala de tip medieval, Luvru devine, practic, palat, modernizat de catre Francisc I intre 1535-1546. Se pare ca necesita chiar si o extindere a suprafetei sale.

Numeroase transformari si stiluri sunt aduse de catre monarhii care s-au succedat de-a lungul timpului, precum Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon I si Napoleon al III-lea.

In 1753, Lafont de Saint-Etienne vine cu o propunere revolutionara pentru acel timp, si anume acela de a expune marelui public operele de arta ce apartineau colectiilor regale adapostite intre zidurile palatului Luvru.

Au trecut 40 de ani pana s-a materializat proiectul; in anul 1793, in timpul revolutiei franceze, Luvrul a fost deschis publicului, expunand vizitatorilor galeriile sale de arta.

Astazi Luvrul reprezinta un vestigiu al monarhiei si un colt de istorie despre care nici macar parizienii nu pot spune ca-l cunosc pe deplin. Neaparat sa-i vizitati si parcul, pentru a respira ceva din aerul de altadata al Parisului.

Palatul Luvru a devenit, de asemenea, un muzeu de istorie ale multor civilizatii orientale, egiptene, grecesti, etrusce, islamice, precum si un muzeu al picturii, sculpturii si artei grafice. De doua decenii, in curtea lui a fost trantita si o piramida de sticla – controversata la inceput dar bine integrata in spatiul inconjurator. Asta imi aminteste de Turnul Eiffel …

Dar mai presus de toate, Luvrul este axa principala de-a lungul careia s-a dezvoltat o mare parte din Paris. Privind de la portile sale, vei vedea Place de la Concorde, apoi Champs Elysees si Arcul de Triumf, apoi si mai departe l’Arc de la Defense si cartierul cu acelasi nume – toate dezvoltate pe axa palatului, de-a lungul catorva kilometri.

Parisul fara Luvru ar fi de neinteles – iata cel putin un motiv pentru a nu-l exclude de pe o lista si-asa aglomerata de obiective turistice pariziene.

Vizitarea muzeului insusi este alta mancare de peste. Sfatul ar fi sa vizitezi muzeul doar daca stai cel putin doua saptamani in Paris, pentru a-ti putea rezerva minim doua zile pentru colectiile cele mai importante. Altfel n-are rost.

Poti face o vizita virtuala pe propriul lor site.

INFO PLUS: http://en.wikipedia.org/wiki/Louvre

Cand iesi din statia Cité, in centrul celei mai mari insule a Parisului metropolitan, ai impresia ca te afli intr-un colt oarecare din Paris. E de ajuns doar sa parcurgi cativa zeci de pasi si vei avea in fata ochilor o perspectiva la care nu te asteptai, desi venisei chitit sa o vezi. Dintre niste cladiri inghesuite, dar bine intretinute, iti apare o piata generoasa, care se opreste brusc intr-un masiv de dantelarie medievala, cu o forma atat de cunoscuta ochiului: Notre Dame de Paris.

Bineinteles, cel mai bine ar fi sa eviti a veni la Paris in plin sezon, cand piata este absolut neincapatoare pentru jdemilioanele de turisti care se inghesuie sa fotografieze toti din fix aceleasi unghiuri, catedrala. Cele mai bune luni pentru a o vizita: aprilie, mai, sau sfarsitul lui septembrie si inceputul lui octombrie, cand densitatea de japonezi si americani pe metrul patrat scade la niveluri acceptabile. Notre Dame de Paris a fost ridicata in urma initiativei episcopului de Paris, Maurice de Sully, pe o perioada lunga de timp, incepand cu anul 1162 si pana in anul 1345. Finisajele lucrarii au mai durat, iar daca vei vizita catedrala, vei intelege de ce a fost nevoie de atata timp pentru a termina muntele de piatra dantelata.

Proiectul episcopului a fost cutezator, intrucat constructia era de mari proportii (putea concura oricand cu cele mai mari temple de pana atunci), iar materialele erau de calitate. Asadar si finantele de care dispuneau aveau un cuvant de spus in termenele constructiei.

Inchinata fecioarei Maria, catedrala a fost conceputa sa prezinte cat mai plastic scene biblice si mitologice pentru masele analfabete ale acelor timpuri. Asa se si pot explica reprezentarile sculpturilor cu figuri apocaliptice infricosatoare aflate in nordul edificiului, in celebra galerie a Himerelor sau Marea Galerie, cum i se mai spune, menite sa sperie si cel mai convins ateu si sa-l faca sa se gandeasca cu groaza la ‘judecata de apoi’… Pare-se insa nu foarte convingatoare pentru francezii de astazi care s-au declarat un popor laic. :-B

La nivelul inferior al catedralei se afla celebra fereastra in roza care are in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul, iar la ultimul nivel inferior este prezentata linia regilor din Iuda si Israel, numita si Galeria Regilor.

A fost nevoie ca aceasta galerie sa fie refacuta dupa ce, in 1789, in timpul marii revolutii din Paris, parizienii au decapitat sculpturile si au dat foc catedralei. Interiorul adaposteste, pe langa relicve celebre si obiecte de mare pret, cea mai mare orga din Franta, care dateaza din anul 1730, si restaurata in 1962. Catedrala a suferit o lunga perioada o decadere si uitare pana in anul 1991, cand au inceput lucrari complexe de restaurare a acesteia, atat in exeterior, cat si in interior, avand drept efect un mare succes turistic.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Parisului, catedrala Notre-Dame atrage in fiecare zi zeci de mii de turisti care se inghesuie pentru a vedea cu ochii lor simbolul puterii religioase a unor secole de mult apuse, maretia arhitecturii romanice si gotice si martorul multor secole de istorie zbuciumata care a apartinut Parisului de altadata.

Interesant este faptul ca, practic, catedrala a luat fiinta din satul aflat la poalele ei. Daca veti privi atent pavajul din piata aflata in fata catedralei, veti remarca niste dreptunghiuri din piatra de alta culoare. Nu, nu e vorba de un mozaic fantezist, sunt marcate ramasitele caselor care au existat pe timpul catedralei, si in secolele de dupa crearea ei. Notre Dame de Paris era pur si simplu inghesuita intre sute de case mici, pricajite, de circa 20 de m patrati cele mai mari dintre ele, marginite de stradute de cel mult un metru si jumatate latime. Greu de imaginat atunci cand vezi spatiile largi de astazi!

De altfel, in jurul catedralei a luat fiinta orasul Paris pe care il stim astazi. Notre-Dame din Paris are o arhitectura gotica impresionanta si merita privita din toate cele patru puncte cardinale, deci nu va marginiti la a admira fatada, mergeti pe langa ea si vedeti si parculetul superb din spate. Edificiul este bogat in vitralii, portaluri si picturi bine pastrate, desi peste el au trecut ceva incendii si revolutii. Iar sutele de gargouille de pe catedrala va vor da cosmaruri noaptea, garantat!

De citit neaparat: http://www.paris.org/Monuments/NDame/

Spuneam mai demult ca metroul din Paris are o atmosfera aparte. Ocazie cu care mi-am amintit ca am si un filmulet despre asta… Iata-l.

[There is a video that cannot be displayed in this feed. Visit the blog entry to see the video.]

Daca luati metroul in Paris si coboriti la statia Anvers sau la Barbes-Rochechouart (eventual si Abbesses), va veti afla la 10 minute de cea mai frumoasa catedrala pariziana. Cel putin dupa gustul nostru.

Sacre-Coeur a fost construita in 1876 prin subscriptie nationala si a fost sfintita in 1919. Demn de remarcat ca e ultima biserica construita din fondurile Statului francez. Motivele ridicarii ei in acea zona sunt mai putin… catolice. Si anume, nu care cumva sa mai puna cineva tunurile in acea zona inalta a Parisului, si sa ameninte centrul orasului, asa cum se intamplase de mai multe ori in istorie…

Stilul este combinat, roman si bizantin. Cele patru cupole mici si cupola mare sunt in stil bizantin, in timp ce restul cladirii este in stil roman. Cladirea adaposteste si unul dintre cele mai mari clopote din lume, “La Savoyarde”, de 19 tone!

De ce sa mergeti la Sacre-Coeur? Pentru ca este o emblema a Parisului, si pentru ca plimbarea pe stradutele din cartierul Montmartre aflat la picioarele ei va va delecta cu atmosfera regasita in mai toate filmele celebre frantuzesti. In zona nu doar ca vedeti Parisul, il respirati.

In spatele bisericii veti regasi o retea de stradute pline de pictori, bistrouri si terase chic, pline de turisti si vanzatori ambulanti de produse traditionale. Scumpe.

Cel mai inteligent dintre ei: francezul intr-un carucior cu rotile care facea “porte-bonheur” la minut, 2 euro bucata. Vindea cam unul pe minut…

De vazut in zona: intreg cartierul, dar tineti-va buzunarele inchise, veti regasi aceleasi lucruri, dar mult mai ieftine, in cartierul Le Marais, sau in alte zone interesante din Paris.

Timp necesar: oriunde intre 2 ore si 3 ore, daca vizitati si interiorul.

Ce sa faceti dupa: luati-o la pas in jos spre Montmartre. Apoi veti ajunge la Moulin Rouge, de unde puteti continua spre cimitirul Montmartre, sau lua metroul spre oriunde altundeva.

INFO PLUS: http://www.sacre-coeur-montmartre.com/

Apus de soare peste Grand Palais. Paris.

Construit intre 1897-1900 pentru Expozitia Universala de la Paris, le Grand Palais este acum muzeul din Paris care gazduieste cele mai importante expozitii de arta internationala.

Ajungeti la el coborand la statia de metrou Clemenceau Champs Elysees, sau pur si simplu plimbandu-va pe Champs Elysees.

INFO PLUS: http://www.rmn.fr/gngp-gb/