SIGHISOARA, patrimoniu UNESCO

La Sighisoara se ajunge usor: dinspre Bucuresti ai un drum superb si bine intretinut care pleaca din Brasov, iar dinspre Vest poti alege traseul Sibiu – Medias – Sighisoara, care pe langa ca se afla in stare excelenta, mai iti taie si rasuflarea prin frumusete.

Adaptare a numelui ‘Segesvar’ (cetatea Seghes), Sighisoara este mentionata in 1367 ca si oras, imediat dupa Sibiu (anul 1366).

Sighisoara este unul din putinele orasele medievale care au mai ramas intacte la noi, in Romania. Si printre putinele cetati locuite din sud-estul Europei. Cuprinde o bogatie de detalii medievale care-ti surprind privirile: stradute pavate cu piatra de rau, case medievale vechi de sute de ani, (si locuite!, fapt care face toata atmosfera), turnurile breslelor de aparare, zidurile solide ramase ale cetatii…

Acum cativa ani, adica prin anu’ 2000, cand l-am mai vazut, orasul era in plina paragina.
Am plecat de acolo plini de nervi: ziduri ale orasului care stateau sa cada cu sau fara bunavointa omului, indivizi preocupati sa faca rost de caramizi pentru constructie DIN ZID, asa-zise renovari ale turnurilor de langa zidul cetatii cu termopane albe, gresie si faianta albastre, oameni care pe inserate se uitau straniu la tine, ca si turist, de nu stiai pe unde sa-ti bagi aparatul de fotografiat, indolenta in tot ce inseamna valoare istorica, culturala, arheologica, saracie cauzata de multe, inclusiv de prostie.

Am revenit cu strangere de inima, sperand ca, odata cu intrarea in UE si in urma pomparii de fonduri, se va ridica si Sighisoara.

Si, da! spre satisfactia ochilor nostri, chiar asa s-a intamplat! Chiar daca era aglomeratie, turistii – majoritatea lor straini – dadeau o nota de civilizatie. Orasul, mai ales centrul istoric, este superb refacut, multe parti din el inca in pline transformari, insa transformari in bine. Localnicii sunt implicati in refacerea lui si se pare ca au invatat lectia: unde nu e turism, nu e viitor.

Astfel ca, desi inca batranelele se uita la tine ca la urs, uimite de cati oameni vin sa le vada lor zidurile, atmosfera este practic schimbata. Sighisoara poate face fata oricand valurilor de turisti: exista pensiuni si hoteluri, restaurante si taverne, iar aerul sau medieval ofera un spectacol inedit.

Este cel mai indicat ca masina sa ti-o parchezi undeva in afara cetatii propriu-zise, adica undeva pe stradutele de jos ale orasului, si sa bati la pas aleile pietruite, pana sus. Da, nu scapi de trepte!

Si putina istorie

Pare-se existenta inca de prin 1191 e.n., insa mentionata pentru prima oara in 1280 e.n., cetatea a servit ca loc de refugiu pentru locuitorii asezarii de la poalele dealului. In timp, Sighisoara s-a dezvoltat datorita artizanilor si a comertului.

Cand mestesugarii si negustorii stabiliti acolo au prosperat economic, acestia s-au organizat in bresle si au intarit cetatea cu un puternic sistem defensiv, facand-o una din cele mai puternice cetati din Transilvania acelui timp.

Fiecare breasla era responsabila pentru un turn de aparare care era intretinut si aparat de ea: Turnul Tabacarilor, al Cositorilor, Turnul Aurarilor, Frangherilor, Macelarilor, al Cizmarilor, al Croitorilor… Datorita resurselor financiare, sistemul de aparare s-a putut ridica destul de repede, in perioada sec. XIV-XV. Acesta a fost intarit suplimentar in urmatoarele 3 secole. Centura de fortificatii, impreuna cu cele 9 turnuri de aparare, s-au pastrat aproape in intregime, rezistand timpului.

Casele si stradutele pavate cu piatra de rau au trecut destul de bine si ele testul vremurilor, si, speram noi, sa nu suporte vreo “imbunatatire” majora in renovarile si pavarile care urmeaza sa fie facute.

Atmosfera Sighisoarei este greu de exprimat in cuvinte. Desi in Transilvania mai sunt orase cu centrul vechi pastrat aproape intact, aici simti o punte de legatura intre doua lumi, o punte care te ajuta sa intelegi mai bine istoria, sa o simti, sa o pipai, sa iti aduci aminte de batranii au trait, candva, intr-un sinistru ev mediu pe aceste taramuri.

Zic, sinistru, pentru ca lasand la o parte ca e orasul de bastina al familiei Dracul, toate elementele ramase in expozitiile organizate in cetate iti reamintesc de duritatea acelor timpuri. Nu recomand celor slabi de inima sa viziteze sala de tortura, in schimb puteti ‘admira’ evolutia armelor de foc din cetate, sau puteti urca pe scarile Turnului cu ceas pentru a va clati ochii cu o panorama care-ti taie rasuflarea (asta daca mai aveti suflu pana sus).

Pentru mai multe informatii istorice recomand http://www.sighisoara.com/ro/cetatea.php

Sper ca galeria de imagini sa fie suficient de convingatoare. Si chiar daca nu alegi sa inoptezi la Sighisoara, un tur de cetate poate fi facut in jumatate de zi. Poate chiar si in doua ore, insa e pacat.

Iar daca nu iubesti aglomeratia, evita sfarsiturile de saptamana sau perioada festivalurilor. Desi si aceasta este o experienta.

Citeste si:

None Found