Pentru ca m-a pocnit o melancolie si-un dor de duca, si pentru ca in ultimele zile m-am tot izbit de minti inguste, evadez!

Cum pot… Adica am inceput de cateva zile sa rascolesc albumele mele din toamna lui 2008. Asa ca pentru astazi avem in meniu Sena si afluentii ei. As exagera daca as spune ca plimbarile pe chei mi-au placut cel mai tare, insa le-as clasa undeva printre primele 3 lucruri pe care le-as face la Paris. Nu m-a atras in schimb absolut deloc plimbarea cu vaporasul pe Sena, poate pentru faptul ca mi se spargea orice urma de extaz stand alaturi puhoiul de japonezi si americani care pozau la fiecare pala de vant si colt de pod.

O plimbare pe chei. Multi studenti la Arte veneau aici si se inspirau. Ca tanara aflata in coltul din stanga, jos.

Parisul este vestit pentru cat de ‘insipide’ sunt spatiile de relaxare. Orice colt care ar fi cerut un pic de gazon, sau hai sa-i zicem iarba, era acoperit de nisip.

Poduri de lemn.

Si un afluent undeva in spatele hotelului nostru, la periferia Parisului.

Revenind la Sena, cu vaporase si turisti :)