Muntele Rosu, Apocalypse Now

Isi aminteste careva de partia de schi de la Muntele Rosu (Cheia)?

Ei bine, daca aici odinioara veneau sute de oameni pentru a admira regiunea muntilor Ciucas si Siriului, astazi a devenit o asezare fantomatica, unde doar natura pare doar sa se pastreze. Din fericire!

Nu ca statiunea Cheia aflata la poalele Muntelui Rosu ar fi extrem de voioasa, desi in scurta noastra trecere am vazut suficient de multe vilisoare bine intretinute pentru a ne spune in barba ca vom reveni curand acolo.

Dar peisajul care ti se desfasoara in fata ochilor odata ce ai reusit sa urci pe drumul care pleaca spre dreapta din DN 1A la vreo 3 minute dupa ce ai iesit din Cheia este atat de contrastant incat ramai tampit. Fata in fata: decaderea umana cu peisajele desprinse din rai.

In primul rand pentru ca, desi DN-ul este in stare exceptionala (aviz amatorilor de serpentine ), cei 3 km de drum odinioara asfaltat care urca spre Muntele Rosu sunt absolut rupti. Jur ca drumul ala nu a mai pupat asfalt de 20 de ani! Initial, desi era evident ca directia e cea buna, ne-am indoit un pic, pentru ca arata pur si simplu parasit. Si nu doar ca era invadat de padure, dar nici macar frunzele cazute si macerate peste iarna nu fusesera deranjate de vreo roata de masina … Asadar, drumul intrece orice asteptari de rau, atata doar ca noi l-am razbit cu un 4×4. Se poate urca si cu o masina normala, dar mai bine incercati pe jos.

In al doilea rand, pentru ca odata ajuns la destinatie vezi o cabana aflata inca in anii comunismului, de care s-a lipit o constructie mai noua si neterminata, si peste tot doar urme a ceea ce era odinioara un loc care abunda de lume in costume de schi sau porniti in drumetii.

Mizeria abunda in jurul cabanei, iar ca o confirmare a ‘calitatii’ de indivizi ce lucreaza acolo, mi-a fost dat sa gasesc si cel mai slab caine vazut vreodata (la acel moment, pentru ca mai tarziu am vazut caini la fel de famelici si la cabanele din Petrosani); dupa cat de slab si infometat era animalul ala, gandeam ca nu sunt sanse de surse de mancare, dar cabana chiar functiona…. De altfel experiente cu cazarea si mancarea la Muntele Rosu, pareri si urari de bine ale turistilor le poti citi aici.

In fine, lasand decaderea absoluta a zonei din punctul de vedere al infrastructurii turistice la o parte, noi ne-am tras masina ceva mai sus si ne-am bucurat de peisaj. Atat crestele Muntilor Siriului, cat si cele ale Ciucasului iti dau o senzatie de salbaticie de negasit pe Valea Prahovei, aflata in fond la doar 30 de km in linie dreapta mai la Vest.

Vara nu poti pune cortul acolo, intai pentru ca te-ar cam manca ursii, iar apoi pentru ca daca scapi de ursi ai toate sansele sa te pomenesti cu vreo furca-n fund din partea proprietarilor pasunilor, atent marcate cu insemne de ‘proprietate privata.’

Daca ai curajul de a-ti lasa masina acolo, sau daca ai gasit cazare in Cheia, sa stii ca de aici ai loc de drumetii inspre Varful Tigaile, Ciucas, Zaganu si o multime de alte trasee pe care le poti gasi pe Alpinet.

Pentru bucuresteni, aceasta zona este o alternativa mult mai de dorit decat eterna Valea Prahovei. Manelistii si meltenii sunt rugati sa se abtina!

Citeste si:

• Muntele Rosu, Cheia
• Cheia: Pensiunea Ana si Hotel Floris, Minotel. Cazare, preturi, atmosfera.
• Drumul Iadului, Stana de Vale. Incredibilii Apuseni
• Valea Prahovei – Bucuresti. 5 Drumuri alternative la DN1