Bun, plecaram si din statiunea 1 Mai de langa Oradea. Aici ne-am cazat la pensiunea Porojan, decenta si placuta, cu frigider pe fiecare etaj si acces la bucatarie. 60 lei/noapte, cu teve si acces internet, mai mult decat multumitor.
Drumul l-am continuat catre Timisoara, cu ocol lejer pe langa granita, unde satele sunt incantatoare, casele vechi si bine pastrate, iar oamenii domoli.

Drumul Oradea-Arad este dureros, plin de santuri si denivelari, astfel ca mergi cu 90-100km/h doar pe raspunderea ta. O tona de timp ne-au luat-o semafoarele puse strategic, din 5 in 5 de kilometri, de-ti venea sa te bati singur. Nu ca ar fi lucrat careva…

Am continuat cu Deta-Moravita-Oravita-Naidas-Pojejena-Orsova, unul dintre cele mai splendide trasee parcurse de noi vreodata! Cu muntele pe stanga si Dunarea pe drepta, am avut impresia ca retraim unul din frumoasele trasee ale Cretei.

Pacat de starea asfaltului, care intrece orice inchipuire pe alocuri, atat de distrus e. Cel putin podurile… Cu Sandero-ul n-am avut probleme, insa cu o masina cu suspensii mai sport nu va bagati acolo.

Bafta noastra a facut sa ratacim un pic directia in localitatea Moldova Veche, care se afla pe langa drumul principal. Daca iti vei face drum pe acolo, nu ocoli satul care este o bijuterie. De altfel, odata cu drumul prin satele de pe marginea drumului, atmosfera este deja una complet deosebita, practic o atmosfera mediteraneana, cu oameni ce traiesc o alta viata, un alt secol intr-o alta tara.

Tot de-a lungul traseului pot fi intalnite multe vestigii (una dintre ele aflandu-se la vecinii nostri sarbi, o superba cetate vizibila de pe malul romanesc), si despre care voi face cateva mentiuni mai tarziu.
Repet, desi asfaltul este in mare parte jalnic, mai ales pentru cei cu masini sport, merita cu varf si indesat. Daca nu vezi portiunea asta de tara, nu ai vazut nimic!

Exista cateva pensiuni de 3-4-5 stele, pe malurile Dunarii, cochete si foarte placute. Recomand sa decartezi ceva mai mult, dar sa te bucuri de linistea Dunarii. Din pacate sunt inca foarte putine fata de potentialul urias al zonei.  Majoritatea ofera insa priveliste de pe ponton, asa ca seara trebuie sa fie de-a dreptul magica pentru turistii care vor innopta acolo.


Si, desi principalul obiectiv al acestui traseu erau Cazanele Dunarii, crede-ma ca tot drumul este o betie. Merita sa i se acorde macar o zi. I-as spune “Riviera ratata a Romaniei”, caci este un loc de o frumusete care ar atrage zeci de mii de turisti daca ar fi exploatat cum se cuvine.

Nu exista cuvinte, decat batai de inima si extaz. Nu am timp decat de 2-3 poze, dar cert voi reveni.
Ne-am oprit la Drobeta Turnu-Severin, unde ne-am cazat la o pensiune de pe sosea, Class, probabil cea mai ieftina si convenabila ca si confort. 75lei/noapte. Pacat de nunta care a durat la parter pana pe la 4 noaptea… :D

Citeste si: