Turul Romaniei
Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea
Aug 23rd
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor. Read the rest of this entry »
Rosia Montana in imagini, 2010
Aug 22nd
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat doar cu un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul pe DN 74 e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud (dar practicabil), si foarte bun de la Abrud spre Rosia. Din Abrud ai asfalt bun spre Campeni, macadam pe drumul DN 1R spre Belis si Huedin si asfalt prost spre Stei si Oradea, pe DN 75.
Cazare in Rosia Montana nu prea poti gasi, desi poti intreba la magazinul din centrul vechi, pentru ca dezvoltarea turistica e interzisa de autoritatile convinse de aurul canadian care ar urma sa pice din cer. Interesant, nu?
Ce poti vedea in Rosia Montana. Strict in localitate poti admira arhitectura caselor minerilor de alta data, majoritatea bogati si mandri de meseria lor. Te poti plimba pe stradutele in panta, batute cu piatra de rau si poti sa admiri valea de sus. Ai acces la un muzeu al mineritului, la Minele Romane, la cetatea Alburnus Maior si la frumusetile muntilor dimprejur, inclusiv piatra Despicata si piatra Corbului, monumente ale naturii. Poti vedea, cu un ghid, si urmarile mineritului excesiv, inca nesterse de autoritatile responsabile pe motiv ca le vor estompa canadienii.
Daca te-ai caza aici ai avea la indemana pestera Scarisoara, pestera Ursilor, cetatile Ponorului si restul platourilor carstice din Parcul National Apuseni, Abrudul, cheile Rametului, cheile Galditei, iar daca ai un SUV, chiar si satele motilor, de un autentic de neintalnit in alta parte. Toate intr-un areal cu o raza de circa 30 de kilometri cu centrul in Rosia Montana. Mai pui inca 20 de km si ai acces la cetatea Bologa, la Alba Iulia, la Cheile Valisoarei, la superba comuna Rimetea, ca sa nu mai vorbim de zona din sudul Abrudului, mai putin cunoscuta.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Asadar, galeria foto dupa salt: Read the rest of this entry »
Moldova in 5 minute. Partea 1
Aug 21st
Remember turul nostru prin Moldova impreuna cu echipa PrinRomania?
Iata prima parte dintr-un triptic
. Alegeti 720p si fullscreen pentru efect.
Cetatea Bologa (Sebesvar), Huedin
Aug 21st
La mai putin de o ora de mers de la Cluj, ai langa Huedin o cetate ca-n romanele lui Jules Verne. Sufocata de vegetatia salbatica si ignorata de majoritatea romanilor, cetatea Bologa sta cocotata si astazi pe o culme greu accesibila, de unde poti cuprinde cu privirea vaile inconjuratoare. Greu de crezut privind zidurile acoperite de iedera, insa Bologa e una dintre acele cetati care chiar au simtit ce inseamna razboiul. Unde mai pui ca i-a apartinut la un moment dat lui Mircea cel Batran, aflat la sute de kilometri mai la sud?!
Dealul respectiv era predestinat locurilor intarite. Bologa (numele feudal este de Sebesvar) a fost ridicata de altfel pe langa ruinele unui castru roman care servise drept garnizoana in perioada secolelor I-II e.n. Mentionata documentar inca din 1304, fortareata i-a apartinut lui Sigismund de Luxemburg si era locul in care se refugiau localnicii in timpul invaziilor.
Mai tarziu, Sigismund a donat-o, impreuna cu Castelul Bran, lui Mircea cel Batran, dupa semnarea tratatului de alianta impotriva imperiului Otoman, in jurul anului 1395. Din cetate se putea supraveghea traficul de marfuri din zona, chestie care a prins de minune in urma cuceririi Oradiei de catre turci, moment in care cetatea a inceput sa impiedice colectarea taxelor in zona. Read the rest of this entry »
Cum ajungi la Sarmizegetusa si ce poti vedea acolo
Aug 18th
Cam asta era intrebarea de la inceputul zilei, mai ales ca am plecat din Bucuresti cu gandul de a ajunge la Huedin, intr-un traseu care a insumat pana la urma peste 850 de km parcursi intr-o singura zi, in cadrul aventurii noastre alaturi de un Renault Koleos.
Accesul la Sarmizegetusa (Sarmisegetuza in pronuntia obisnuita de astazi a romanilor, insa dacii aveau alta parere, precum si alta limba) se face destul de usor, cu orice fel de masina, insa e preferabil sa ai un SUV sau o masina cu garda inalta. Pe ultima portiune din drum, de altfel, masinile cu garda normala vor avea mari dificultati.
Noi am apucat-o dinspre Orastie, pe drumul care merge spre Costesti. In Orastie exista indicatoare destule si mari care iti indica pe unde sa o iei. Apoi drumul, cu un asfalt foarte bun, incepe sa urce spre Costesti, printr-o zona cu un peisaj care iti da o stare instantanee de exultare. De la Costesti incepe madacamul, pe un drum neasfaltat aflat in stare destul de buna. Read the rest of this entry »
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Aug 12th
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’
, caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte piese de rezistenta… Suntem dotati insa cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si dintre ele cate ceva: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna… Read the rest of this entry »
Durau: Palatul Cnejilor si luxul apus
Jul 25th
Cum mergi spre Durau si ai lacul pe stanga, merita sa casti un pic ochii la o straduta ce o apuca in dreapta, in satul Ceahlau. Caci acolo vei gasi o ramasita a feudalismului romanesc tarziu, Palatul Cnejilor, sau ma rog, ce a mai ramas din el. Daca locul e stramt (abia incap patru masini parcate), iar turnul ramas in picioare nu te frapeaza prin spectaculozitate, trebuie spus ca Palatul Cnejilor are o istorie demna de un roman. Pe scurt:
Pe vremuri aici se aflau ruinele manastirii Pionul, asezata pe locul unui schit mai vechi si ridicata de Gheorghe Hatmanul in jurul anului 1640, loc de desfasurare a multor evenimente, mai mult sau mai putin istorice, mai mult sau mai putin legenda. Read the rest of this entry »
Cel mai frumos loc din Romania
Jul 21st
Am primit o leapsa de la Bobby Voicu, care ma provoaca sa spun care este locul meu preferat din Romania. Of… ar fi multe. Dar poate ca niciunul nu este mai frumos, mai salbatic, mai plin de oameni dintr-o bucata, mai trecut cu vederea si mai putin cunoscut de catre romani ca acesta de mai jos: Cazanele Dunarii.
Desi drumul pana acolo era in proasta stare anul trecut, este unul dintre locurile pe care vreau musai sa le revizitez anul acesta. Atmosfera de Riviera, privelistea Dunarii involburate, departarea de orice sursa de poluare si linistea atotputernica pe care o resimti acolo merita mai mult decat doar 2-3 ore de traseu, merita sa stai pur si simplu si sa te bucuri de toate acestea cel putin o saptamana.
Dar mai pe larg puteti citi in articolul initial despre Cazanele Dunarii.
Pana una-alta dau leapsa mai departe la JustBride si Sigheti
Redescopera Romania, ziua 5: bye, Moldova!
Jul 1st
Si a venit si ultima zi a turului de redescoperire a Romaniei. O zi concentrata asupra traversarii cu bine a Siretului, alarmati de apocalipsa radio si tv abatuta asupra Romaniei. Siretul era bine mersi, ma rog, foarte mare si suparat, insa pana la el ne-am delectat cu orasul copilariei lui Bobby Voicu, Vasluiul, si cu doar cateva dintre lucrurile interesante care pot fi vazute intre Iasi si Urziceni.
Am oprit mai intai la conacul Rosetti-Solescu, casa copilariei Elenei Cuza, cea care a fondat invatamantul modern romanesc, dar si sistemul de caritate romanesc. Conacul, situat pe un deal deasupra satului Solesti, avea o priveliste incredibila asupra vaii Vasluiului marginita de vii si livezi, iar daca acum 190 de ani rasuna de glasurile copilaresti ale familiei Rosetti, astazi este jefuit, violat, rapus de un popor de lacuste incapabil sa-si respecte inaintasii si istoria.
Tot ce s-a putut fura din acest conac s-a furat. Piatra care comemoreaza cununia religioasa dintre Alexandru Ioan Cuza si Elena Doamna este ciopartita, iar conacul insusi, un exemplu de palat moldovenesc neoclasic, arata ca dupa bombardament. Nu ca ar fi singurul, caci in aceeasi situatie se afla mai toate conacele moldovenesti pe care le-am vazut (dar despre asta revin intr-un alt articol). Ma rog, la mijloc e o neintelegere pentru bani intre statul roman si urmasii familiei Rosetti, situatie tipica pentru mai toate conacele si palatele din Romania. Read the rest of this entry »
Redescopera Romania, ziua 4: Iasi
Jul 1st
Atunci cand te gandesti la Iasi, iti vin in minte instantaneu cateva lucruri: Eminescu, Creanga, vechii boieri, “dulcele targ”, traiul molcom si sufletul cald, fetele frumoase si evident, Copoul, fara de care Iasiul nu ar mai fi Iasi.
Adevarul e ca Iasiul arata acum ca un fruct confiat: e zbarcit, stafidit si tacut, respira o glorie demult apusa reflectata in cladirile istorice care stau sa cada si in statuile ce impanzesc parcurile dar ale caror nume deja nu iti mai spun mare lucru. Cu toate acestea, ramane dulce. Extrem de. Si savuros, ca o dulceata de cirese amare facuta moldoveneste.
Ploaia ne-a cazut in cap toata ziua cat am stat in Iasi, insa am profitat de o mica pauza si am luat-o la pas prin centrul vechi, Rapa Galbena si apoi am urcat spre Copou. Un drum mai lung decat pare pe harta, dar datorita caruia am putut respira un pic acest oras. Read the rest of this entry »










