Turul Romaniei
Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea
Aug 23rd
Cheile Rametului, cum ajungi si ce poti vedea
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor.
Dupa aventura pe stanci ce dureaza vreo doua sute de metri, cu opriri si extaz necontenit, Cheile Rimetului iti prezinta un al doilea obstacol, pentru multi, ultim: o arcada de calcar inalta de 8 metri, care marcheaza inceputul parcurgerii traseului prin albia apei. Acest din urma traseu se adreseaza mai ales temerarilor bine echipati, sau dispusi sa o ia la picior prin apa in sus.
Mai exista insa o alta poteca ce ocoleste traseul prin apa, parcurgand Brana Caprei, cu traseu suspendat deasupra apei la 100 metri si cu privelisti cel putin la fel de impresionante. Dureaza aproximativ o ora, oferindu-ti o zona absolut pitoreasca.
Imediat dupa iesirea din Cheile Rimetului apare si o asezare izolata, aproape parasita. Satul, locuit candva de peste 60 de familii, a suferit in timp exodul. In prezent nu mai este locuit decat de 3 familii ce-ti dau impresia transportarii in secolul XIX. Daca aceasta asezare ar fi existat in oricare alta tara iubitoare de turism, in mod cert ar fi devenit un muzeu etnografic in aer liber, unde cele cateva familii ramase ar fi avut responsabilitatea pastrarii sale nealterate, oferind servicii turistice contra cost. Asa, mana de oameni ramasa traieste sub pragul subzistentei, oferind ospitalitate de multe ori gratuita.
Noi am plecat de aici spre Rosia Montana, prin drumul care leaga Alba Iulia de Abrud. Abia asteptam insa sa ne intoarcem pentru a parcurge acelasi drum linistiti, cale de o zi, direct prin satele motilor din aceasta zona.
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor. Read the rest of this entry »
Rosia Montana in imagini, 2010
Aug 22nd
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat cu doar un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca insa instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud, si foarte bun de la Abrud spre Rosia.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Daca vreti sa stiti mai multe, cititi descrierea exceptionala facuta istoriei Rosiei Montane.
http://www.fcrm.ro/?pagina=44§ion=pages&lang=ro
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat doar cu un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul pe DN 74 e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud (dar practicabil), si foarte bun de la Abrud spre Rosia. Din Abrud ai asfalt bun spre Campeni, macadam pe drumul DN 1R spre Belis si Huedin si asfalt prost spre Stei si Oradea, pe DN 75.
Cazare in Rosia Montana nu prea poti gasi, desi poti intreba la magazinul din centrul vechi, pentru ca dezvoltarea turistica e interzisa de autoritatile convinse de aurul canadian care ar urma sa pice din cer. Interesant, nu?
Ce poti vedea in Rosia Montana. Strict in localitate poti admira arhitectura caselor minerilor de alta data, majoritatea bogati si mandri de meseria lor. Te poti plimba pe stradutele in panta, batute cu piatra de rau si poti sa admiri valea de sus. Ai acces la un muzeu al mineritului, la Minele Romane, la cetatea Alburnus Maior si la frumusetile muntilor dimprejur, inclusiv piatra Despicata si piatra Corbului, monumente ale naturii. Poti vedea, cu un ghid, si urmarile mineritului excesiv, inca nesterse de autoritatile responsabile pe motiv ca le vor estompa canadienii.
Daca te-ai caza aici ai avea la indemana pestera Scarisoara, pestera Ursilor, cetatile Ponorului si restul platourilor carstice din Parcul National Apuseni, Abrudul, cheile Rametului, cheile Galditei, iar daca ai un SUV, chiar si satele motilor, de un autentic de neintalnit in alta parte. Toate intr-un areal cu o raza de circa 30 de kilometri cu centrul in Rosia Montana. Mai pui inca 20 de km si ai acces la cetatea Bologa, la Alba Iulia, la Cheile Valisoarei, la superba comuna Rimetea, ca sa nu mai vorbim de zona din sudul Abrudului, mai putin cunoscuta.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Asadar, galeria foto dupa salt: Read the rest of this entry »
Moldova in 5 minute. Partea 1
Aug 21st
Remember turul nostru prin Moldova impreuna cu echipa PrinRomania?
Iata prima parte dintr-un triptic 
. Alegeti 720p si fullscreen pentru efect.
Cetatea Bologa (Sebesvar), Huedin
Aug 21st
Cetatea Bologa (Sebesvar), Huedin
La mai putin de o ora de mers de la Cluj, ai langa Huedin o cetate ca-n romanele lui Jules Verne. Sufocata de vegetatia salbatica si ignorata de majoritatea romanilor, cetatea Bologa sta cocotata si astazi pe o culme greu accesibila, de unde poti cuprinde cu privirea vaile inconjuratoare. Greu de crezut privind zidurile acoperite de iedera, insa Bologa e una dintre acele cetati care chiar au simtit ce inseamna razboiul. Unde mai pui ca i-a apartinut la un moment dat lui Mircea cel Batran, aflat la sute de kilometri mai la sud?!
Bologa (numele feudal este de Sebesvar) a fost ridicata pe langa ruinele unui castru roman care servise drept garnizoana in perioada secolelor I-II e.n. Mentionata documentar inca din 1304, fortareata i-a apartinut lui Sigismund de Luxemburg si era locul in care se refugiau localnicii in timpul invaziilor.
Mai tarziu, Sigismund a donat-o, impreuna cu Castelul Bran, lui Mircea cel Batran, dupa semnarea tratatului de alianta impotriva imperiului Otoman, in jurul anului 1395. Din cetate se putea supraveghea traficul de marfuri din zona, chestie care a prins de minune in urma cuceririi Oradei de catre turci, moment in care cetatea a inceput sa impiedice colectarea taxelor in zona.
Culmea e ca nu turcii au distrus-o, desi au avut un ordin in acest sens, ci, secole mai tarziu, chiar lobontii, adica niste neispraviti care au luptat pentru mentinerea Imperiului Habsburgic intr-o vreme in care populatia se revolta contra Imperiului. C’est la vie…
Accesul la cetatea Bologa se face usor, din drumul national dinspre Huedin, insa e bine sa lasati masina exact langa semnul care indica urcusul spre cetate, caci nu poate fi urcat motorizat. De aici o luati la pas cale de vreo 200 de metri, iar in doar cateva minune veti dobandi senzatii de exploratori ai ruinelor amazoniene. Aceasta pentru ca zidurile si turnul sunt complet acoperite de tufe si liane, iar de multe ori veti fi nevoiti sa le dati la o parte sau sa va ghemuiti pe sub ele. Atentie la urzici!
Cetatea se afla pe un deal, iar poteca care in mod normal te va conduce spre padure va avea o intrerupere la un moment dat, cu o carare ce duce printr-o mica liziera. Cu atat mai surprinzator apar ruinele cetatii cu cat aceasta, initial, nu te lasa sa vezi deci un turn vechi si atat. Va trebui sa fii un pic mai perseverent si sa nu te multumesti cu ce iti izbeste ochiul, intrucat batrana Bologa are multe de aratat!
Asadar, pe langa zidul turnului, la dreapta, incearca sa explorezi un pic mai mult, pana vei gasi mici potecute ce te vor conduce in incinta cetatii. Deloc mica, cetatea trebuie sa fi fost impresionanta vazuta din interior, insa acum e foarte greu sa-ti dai seama exact de dimensiuni pentru ca, repet, practic intri intr-o mare verde.
Panoramele care ti se dezvaluie printre ochiurile de zid catre vale graiesc despre valoarea strategica pe care, candva, a avut-o cetatea. Azi ea este insa inconjurata de copaci falnici si batrani care parca incearca sa puna si ei o vorba buna unui asa vestigiu care nu merita uitat. Apropo, in sat puteti vizita si o moara cu apa aflata inca in functiune! (valtoarea)
Cea mai mare comoara a locului sunt insa oamenii, dupa cat se pare descendenti indepartati ai unor oieri din Patros, revendicandu-si insa mandri statutul lor de moti si rostitori ai unei limbi dulci cu regionalisme descendente clar direct din latina. Sunt poate cei mai caldurosi si ospitalieri oameni cunoscuti de noi in ultimul timp, caci dupa ce ca ne-au scos cu masina din rapa in care intrasem incercand sa urcam pe roti catre cetate, ne-au mai imbiat si la o slana cu ceapa si la un pahar de vorba, desi le eram complet necunoscuti.
Ajunsi pe inserat, n-am avut cea mai buna lumina sa facem poze in jungla din cetate. Daca insa aveti drum prin zona Clujului sau Huedinului, musai faceti o oprire si aici. Merita!
Vom reveni si cu un clip video, imediat ce ii dam de cap.
La mai putin de o ora de mers de la Cluj, ai langa Huedin o cetate ca-n romanele lui Jules Verne. Sufocata de vegetatia salbatica si ignorata de majoritatea romanilor, cetatea Bologa sta cocotata si astazi pe o culme greu accesibila, de unde poti cuprinde cu privirea vaile inconjuratoare. Greu de crezut privind zidurile acoperite de iedera, insa Bologa e una dintre acele cetati care chiar au simtit ce inseamna razboiul. Unde mai pui ca i-a apartinut la un moment dat lui Mircea cel Batran, aflat la sute de kilometri mai la sud?!
Dealul respectiv era predestinat locurilor intarite. Bologa (numele feudal este de Sebesvar) a fost ridicata de altfel pe langa ruinele unui castru roman care servise drept garnizoana in perioada secolelor I-II e.n. Mentionata documentar inca din 1304, fortareata i-a apartinut lui Sigismund de Luxemburg si era locul in care se refugiau localnicii in timpul invaziilor.
Mai tarziu, Sigismund a donat-o, impreuna cu Castelul Bran, lui Mircea cel Batran, dupa semnarea tratatului de alianta impotriva imperiului Otoman, in jurul anului 1395. Din cetate se putea supraveghea traficul de marfuri din zona, chestie care a prins de minune in urma cuceririi Oradiei de catre turci, moment in care cetatea a inceput sa impiedice colectarea taxelor in zona. Read the rest of this entry »
Cum ajungi la Sarmizegetusa si ce poti vedea acolo
Aug 18th
Cam asta era intrebarea de la inceputul zilei, mai ales ca am plecat din Bucuresti cu gandul de a ajunge la Huedin, intr-un traseu care a insumat pana la urma peste 850 de km parcursi intr-o singura zi, in cadrul aventurii noastre alaturi de un Renault Koleos.
Accesul la Sarmizegetusa (Sarmisegetuza in pronuntia obisnuita de astazi a romanilor, insa dacii aveau alta parere, precum si alta limba) se face destul de usor, cu orice fel de masina, insa e preferabil sa ai un SUV sau o masina cu garda inalta. Pe ultima portiune din drum, de altfel, masinile cu garda normala vor avea mari dificultati.
Noi am apucat-o dinspre Orastie, pe drumul care merge spre Costesti. In Orastie exista indicatoare destule si mari care iti indica pe unde sa o iei. Apoi drumul, cu un asfalt foarte bun, incepe sa urce spre Costesti, printr-o zona cu un peisaj care iti da o stare instantanee de exultare. De la Costesti incepe madacamul, pe un drum neasfaltat aflat in stare destul de buna. Read the rest of this entry »
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Aug 12th
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’ , caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
, caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte conditii normale pentru a urca pe munte… Suntem dotati in schimb cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si din acestea, totusi: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna…
Insa punctele de rezistenta vor fi doua: drumurile de tara din Apuseni, pe care le vom parcurge pentru a vizita atat Parcul National Apuseni, unde vom vedea (uneori la pas) Cetatile Ponorului, Pestera Ursilor si Ghetarul Focul Viu, Cetatea Radesei, Cascada Moara Dracului (vom incerca si Valea Iadului – ca sa experimentam intreaga senzatie), Platoul Carstic Lumea Pierduta si multe altele. Toate acestea probabil se vor mai schimba pe parcurs. Bocancii sa ne tina, ca in rest…
Al doilea tur important e in zona Transalpinei. Ne vom stabili cartierul general la pensiunea Ina din Ranca, de la care vom pleca timp de cateva zile in mai multe directii: Cheile Gilortului, Strategica, Cheile Latoritei, Cheile Oltetului, Pestera Polovragi, Pestera Muierii etc.
Ne-am rezervat si vreo 3 pensiuni, cu siteuri promitatoare – o sa vi le aratam si voua imediat cum ajungem la fiecare dintre ele.
Avem ceva emotii cu starea drumurilor din zona in caz ca ploua torential, dar de-aia am luat la munca un SUV, nu? In rest, sub un soare atotputernic, se pare ca o sa fie o luna de neuitat! Aventura incepe in aceasta vineri, speram sa putem actualiza jurnalul in fiecare zi. Pasionatii de masini pot citi strict despre cum s-a comportat masina pe drive-test.ro, site-ul frate al acestui blog de turism.
Vamos!
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’ , caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte piese de rezistenta… Suntem dotati insa cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si dintre ele cate ceva: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna… Read the rest of this entry »
Durau: Palatul Cnejilor si luxul apus
Jul 25th
Cum mergi spre Durau si ai lacul pe stanga, merita sa casti un pic ochii la o straduta ce o apuca in dreapta, in satul Ceahlau. Caci acolo vei gasi o ramasita a feudalismului romanesc tarziu, Palatul Cnejilor, sau ma rog, ce a mai ramas din el. Daca locul e stramt (abia incap patru masini parcate), iar turnul ramas in picioare nu te frapeaza prin spectaculozitate, trebuie spus ca Palatul Cnejilor are o istorie demna de un roman. Pe scurt:
Pe vremuri aici se aflau ruinele manastirii Pionul, asezata pe locul unui schit mai vechi si ridicata de Gheorghe Hatmanul in jurul anului 1640, loc de desfasurare a multor evenimente, mai mult sau mai putin istorice, mai mult sau mai putin legenda. Read the rest of this entry »
Cel mai frumos loc din Romania
Jul 21st
Am primit o leapsa de la Bobby Voicu, care ma provoaca sa spun care este locul meu preferat din Romania. Of… ar fi multe. Dar poate ca niciunul nu este mai frumos, mai salbatic, mai plin de oameni dintr-o bucata, mai trecut cu vederea si mai putin cunoscut de catre romani ca acesta de mai jos: Cazanele Dunarii.
Desi drumul pana acolo era in proasta stare anul trecut, este unul dintre locurile pe care vreau musai sa le revizitez anul acesta. Atmosfera de Riviera, privelistea Dunarii involburate, departarea de orice sursa de poluare si linistea atotputernica pe care o resimti acolo merita mai mult decat doar 2-3 ore de traseu, merita sa stai pur si simplu si sa te bucuri de toate acestea cel putin o saptamana.
Dar mai pe larg puteti citi in articolul initial despre Cazanele Dunarii.
Pana una-alta dau leapsa mai departe la JustBride si Sigheti
Redescopera Romania, ziua 5: bye, Moldova!
Jul 1st
Si a venit si ultima zi a turului de redescoperire a Romaniei. O zi concentrata asupra traversarii cu bine a Siretului, alarmati de apocalipsa radio si tv abatuta asupra Romaniei. Siretul era bine mersi, ma rog, foarte mare si suparat, insa pana la el ne-am delectat cu orasul copilariei lui Bobby Voicu, Vasluiul, si cu doar cateva dintre lucrurile interesante care pot fi vazute intre Iasi si Urziceni.
Am oprit mai intai la conacul Rosetti-Solescu, casa copilariei Elenei Cuza, cea care a fondat invatamantul modern romanesc, dar si sistemul de caritate romanesc. Conacul, situat pe un deal deasupra satului Solesti, avea o priveliste incredibila asupra vaii Vasluiului marginita de vii si livezi, iar daca acum 190 de ani rasuna de glasurile copilaresti ale familiei Rosetti, astazi este jefuit, violat, rapus de un popor de lacuste incapabil sa-si respecte inaintasii si istoria.
Tot ce s-a putut fura din acest conac s-a furat. Piatra care comemoreaza cununia religioasa dintre Alexandru Ioan Cuza si Elena Doamna este ciopartita, iar conacul insusi, un exemplu de palat moldovenesc neoclasic, arata ca dupa bombardament. Nu ca ar fi singurul, caci in aceeasi situatie se afla mai toate conacele moldovenesti pe care le-am vazut (dar despre asta revin intr-un alt articol). Ma rog, la mijloc e o neintelegere pentru bani intre statul roman si urmasii familiei Rosetti, situatie tipica pentru mai toate conacele si palatele din Romania. Read the rest of this entry »
Redescopera Romania, ziua 4: Iasi
Jul 1st
Atunci cand te gandesti la Iasi, iti vin in minte instantaneu cateva lucruri: Eminescu, Creanga, vechii boieri, “dulcele targ”, traiul molcom si sufletul cald, fetele frumoase si evident, Copoul, fara de care Iasiul nu ar mai fi Iasi.
Adevarul e ca Iasiul arata acum ca un fruct confiat: e zbarcit, stafidit si tacut, respira o glorie demult apusa reflectata in cladirile istorice care stau sa cada si in statuile ce impanzesc parcurile dar ale caror nume deja nu iti mai spun mare lucru. Cu toate acestea, ramane dulce. Extrem de. Si savuros, ca o dulceata de cirese amare facuta moldoveneste.
Ploaia ne-a cazut in cap toata ziua cat am stat in Iasi, insa am profitat de o mica pauza si am luat-o la pas prin centrul vechi, Rapa Galbena si apoi am urcat spre Copou. Un drum mai lung decat pare pe harta, dar datorita caruia am putut respira un pic acest oras. Read the rest of this entry »
