Trasee
Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea
Aug 23rd
Cheile Rametului, cum ajungi si ce poti vedea
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor.
Dupa aventura pe stanci ce dureaza vreo doua sute de metri, cu opriri si extaz necontenit, Cheile Rimetului iti prezinta un al doilea obstacol, pentru multi, ultim: o arcada de calcar inalta de 8 metri, care marcheaza inceputul parcurgerii traseului prin albia apei. Acest din urma traseu se adreseaza mai ales temerarilor bine echipati, sau dispusi sa o ia la picior prin apa in sus.
Mai exista insa o alta poteca ce ocoleste traseul prin apa, parcurgand Brana Caprei, cu traseu suspendat deasupra apei la 100 metri si cu privelisti cel putin la fel de impresionante. Dureaza aproximativ o ora, oferindu-ti o zona absolut pitoreasca.
Imediat dupa iesirea din Cheile Rimetului apare si o asezare izolata, aproape parasita. Satul, locuit candva de peste 60 de familii, a suferit in timp exodul. In prezent nu mai este locuit decat de 3 familii ce-ti dau impresia transportarii in secolul XIX. Daca aceasta asezare ar fi existat in oricare alta tara iubitoare de turism, in mod cert ar fi devenit un muzeu etnografic in aer liber, unde cele cateva familii ramase ar fi avut responsabilitatea pastrarii sale nealterate, oferind servicii turistice contra cost. Asa, mana de oameni ramasa traieste sub pragul subzistentei, oferind ospitalitate de multe ori gratuita.
Noi am plecat de aici spre Rosia Montana, prin drumul care leaga Alba Iulia de Abrud. Abia asteptam insa sa ne intoarcem pentru a parcurge acelasi drum linistiti, cale de o zi, direct prin satele motilor din aceasta zona.
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor. Read the rest of this entry »
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Aug 12th
Prin coclauri cu Koleos, ziua 0
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’ 
, caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
, caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte conditii normale pentru a urca pe munte… Suntem dotati in schimb cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si din acestea, totusi: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna…
Insa punctele de rezistenta vor fi doua: drumurile de tara din Apuseni, pe care le vom parcurge pentru a vizita atat Parcul National Apuseni, unde vom vedea (uneori la pas) Cetatile Ponorului, Pestera Ursilor si Ghetarul Focul Viu, Cetatea Radesei, Cascada Moara Dracului (vom incerca si Valea Iadului – ca sa experimentam intreaga senzatie), Platoul Carstic Lumea Pierduta si multe altele. Toate acestea probabil se vor mai schimba pe parcurs. Bocancii sa ne tina, ca in rest…
Al doilea tur important e in zona Transalpinei. Ne vom stabili cartierul general la pensiunea Ina din Ranca, de la care vom pleca timp de cateva zile in mai multe directii: Cheile Gilortului, Strategica, Cheile Latoritei, Cheile Oltetului, Pestera Polovragi, Pestera Muierii etc.
Ne-am rezervat si vreo 3 pensiuni, cu siteuri promitatoare – o sa vi le aratam si voua imediat cum ajungem la fiecare dintre ele.
Avem ceva emotii cu starea drumurilor din zona in caz ca ploua torential, dar de-aia am luat la munca un SUV, nu? In rest, sub un soare atotputernic, se pare ca o sa fie o luna de neuitat! Aventura incepe in aceasta vineri, speram sa putem actualiza jurnalul in fiecare zi. Pasionatii de masini pot citi strict despre cum s-a comportat masina pe drive-test.ro, site-ul frate al acestui blog de turism.
Vamos!
Unul din visele noastre pe anul asta a fost sa mergem pe Transalpina si sa batem la picior locurile salbatice ale Apusenilor.
Iacata visul pe lista de ‚aproape bifate’ , caruia i-am rezervat o saptamana si ceva de coclauri. Suntem in pregatiri, iar in plus ne vom lua si niscai provizii la noi pentru a nu mai avea surpriza anului trecut, cand ajunsi in Maramures am ramas infometati.
Singurul mare minus ar fi faptul ca nu mai avem decat echipamentul de munte, in schimb am ramas fara picioare si alte piese de rezistenta… Suntem dotati insa cu un Renault Koleos, pe care il va astepta un adevarat test de anduranta pe muntii Apuseni, apoi chiar pe culmile Carpatilor Meridionali. Hmm, trebuie sa ii gasesc un nume. Koku ar fi bine? Doar vom fi ditamai prietenii pe o asa bucata de drum!
Traseul?
Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Tg.Jiu – Petrosani – Orastie – Zlatna – Huedin – Remeti – Valea Iadului – Beius – Parcul Natural Apuseni – Campeni – Rosia Montana – Cheile Rametului – Rosia de Secas – Rasinari – Poiana Sibiului – Capalna – Ranca – Transalpina – Strategica si zonele alaturate – Polovragi – Bucuresti.
Desi harta e invadata de marcaje pentru opriri, vom pune accentul pe zonele mai degraba salbatice, cu mai putine opriri la monumente istorice. Vor fi si dintre ele cate ceva: cetatile dacice, biata Rosia Montana pe seama careia se tot dezbat mult discutate planuri, Capalna… Read the rest of this entry »
Redescopera Romania, ziua 5: bye, Moldova!
Jul 1st
Si a venit si ultima zi a turului de redescoperire a Romaniei. O zi concentrata asupra traversarii cu bine a Siretului, alarmati de apocalipsa radio si tv abatuta asupra Romaniei. Siretul era bine mersi, ma rog, foarte mare si suparat, insa pana la el ne-am delectat cu orasul copilariei lui Bobby Voicu, Vasluiul, si cu doar cateva dintre lucrurile interesante care pot fi vazute intre Iasi si Urziceni.
Am oprit mai intai la conacul Rosetti-Solescu, casa copilariei Elenei Cuza, cea care a fondat invatamantul modern romanesc, dar si sistemul de caritate romanesc. Conacul, situat pe un deal deasupra satului Solesti, avea o priveliste incredibila asupra vaii Vasluiului marginita de vii si livezi, iar daca acum 190 de ani rasuna de glasurile copilaresti ale familiei Rosetti, astazi este jefuit, violat, rapus de un popor de lacuste incapabil sa-si respecte inaintasii si istoria.
Tot ce s-a putut fura din acest conac s-a furat. Piatra care comemoreaza cununia religioasa dintre Alexandru Ioan Cuza si Elena Doamna este ciopartita, iar conacul insusi, un exemplu de palat moldovenesc neoclasic, arata ca dupa bombardament. Nu ca ar fi singurul, caci in aceeasi situatie se afla mai toate conacele moldovenesti pe care le-am vazut (dar despre asta revin intr-un alt articol). Ma rog, la mijloc e o neintelegere pentru bani intre statul roman si urmasii familiei Rosetti, situatie tipica pentru mai toate conacele si palatele din Romania. Read the rest of this entry »
Redescopera Romania, ziua 4: Iasi
Jul 1st
Atunci cand te gandesti la Iasi, iti vin in minte instantaneu cateva lucruri: Eminescu, Creanga, vechii boieri, “dulcele targ”, traiul molcom si sufletul cald, fetele frumoase si evident, Copoul, fara de care Iasiul nu ar mai fi Iasi.
Adevarul e ca Iasiul arata acum ca un fruct confiat: e zbarcit, stafidit si tacut, respira o glorie demult apusa reflectata in cladirile istorice care stau sa cada si in statuile ce impanzesc parcurile dar ale caror nume deja nu iti mai spun mare lucru. Cu toate acestea, ramane dulce. Extrem de. Si savuros, ca o dulceata de cirese amare facuta moldoveneste.
Ploaia ne-a cazut in cap toata ziua cat am stat in Iasi, insa am profitat de o mica pauza si am luat-o la pas prin centrul vechi, Rapa Galbena si apoi am urcat spre Copou. Un drum mai lung decat pare pe harta, dar datorita caruia am putut respira un pic acest oras. Read the rest of this entry »
Redescopera Romania, ziua 4: cod Moldova
Jun 29th
Nu stiu cate coduri rosii, portocalii sau galbene mai anunta autoritatile, cert e ca ploile de zilele trecute si-au facut datoria, iar tot ce exista pe vaile raurilor din Suceava, Neamt si Iasi este in pericol. Am trecut peste Siret langa Pascani si ne-am minunat cat de larg este. De altfel, toate raurile sunt umflate si suparate, insa totusi situatia nu e chiar atat de dramatica pe cat o vedeti la televizor. Viata isi vede in continuare linistita de ale ei.
Asa ne-am vazut si noi, plecand din Suceava dupa ce ne-am plimbat printre zidurile Cetatii Suceava (mai multe despre ea intr-un articol dedicat ulterior), admirand frumusetea camerelor gandite de moldovenii medievali si regretand abandonul aparent al cetatii de moldovenii actuali. Treaba resimtita de fapt mai peste tot unde am fost, cu exceptia Cetatii Neamtului.
Privelistea unei Dacii vechi si galbene cu toate usile deschise in curtea unei manastiri o sa ma bantuie multa vreme, ca simbol al decrepitudinii mereu prezente aici: pacat de frumusetea Sucevei, daca drumurile sale sunt unele dintre cele mai proaste din tara (vorbesc de oras); la fel, pacat de ruinele cu o istorie bogata si importanta, daca la fata locului nu gasesti nici ghid, nici panouri cu istoria locurilor, ba nici macar indicatoare care sa te ghideze prin oras pentru a le gasi. Nu mai vorbesc de inserturile de termopane, corturi colorate sau grafitti pe zidurile vechi de sute de ani. Read the rest of this entry »
Redescopera Romania, ziua 3: ruperi de nori
Jun 29th
Acuma, fie vorba intre noi, e mai bine sa nu va uitati la stiri, caci chiar exagereaza. Da, au fost inundatii si ruperi de nori, da’ nu e nici sfarsitul pamantului. Pe de alta parte, sa mergi cu un motociclist dupa tine printr-o perdea de apa e o aventura in sine
N-am mai vazut niciodata barajul Bicaz cu vanele deschise, dar va asigur ca privelistea e extraordinara: o cascada de 100 de metri nu e ceva ce vezi in fiecare zi. Din fericire, ploaia a stat pe parcursul plimbarii cu masina de-a lungul lacului Izvorul Muntelui, iar starea asfaltului este acceptabila spre buna. Atentie uneori la unele gropi!
Din varful lacului am apucat-o pe drumul spre Vatra Dornei, desi toata lumea ne sfatuise sa nu o facem. Acuma, depinde de masina cu care esti, insa starea asfaltului este acceptabila, gropile sunt plombate, iar singura portiune care te zgaltaie are vreo 3-4 kilometri si este chiar in apropierea Vetrei Dornei. Dar nici aceasta nu este impracticabila, dovada ca motociclistul din expeditie a parcurs-o linistit.
Ajunsi pe cel mai frumos si mai bun drum din Romania, am apucat-o spre Campulung Moldovenesc, apoi facand stanga spre Moldovita si Sucevita. Din fericire, drumul este in continuare excelent, ramanand unul din top 5 drumuri cu serpentine in Romania. Il recomand oricarui impatimit de sofat sportiv. Cu atentie insa, caci uneori mai apar si camioane care abia se misca. Privelistea de la 1100 de metri altitudine iti taie rasuflarea!
In fine, poate ati vazut si la TV, dar cerul s-a rupt si ne-am pomenit cu toti norii direct in cap, asa ca ultima portiune a aventurii noastre de astazi, drumul Marginea – Gura Humorului (alta sosea incredibil de frumoasa, asternuta peste dealuri), a fost parcurs prin apa. Literalmente. Vederea Sucevei ne-a bucurat, de data asta, peste masura.
Continuam astazi cu Suceava, Iasi si tot ce se poate vedea in jurul acestor orase.
Redescopera Romania, ziua 2: Moldova salbatica
Jun 28th
Porniti cu ochii umflati de somn, ne-am facut ca ignoram norii de ploaie si ne-am aruncat catre Cheile Bicazului, acolo unde speram sa dam macar de o geana de soare. N-a fost sa fie asa, Cheile aratand mai lugubru decat le-am vazut vreodata, iar raul fiind mai umflat si mai infuriat decat ne-ar fi placut.
Nu-i nimic, ne-am vazut de drum si dupa o scurta escala la Lacul Rosu (fetele s-au dedat la Kurtos Kolacs) am facut un detur prin Transilvania, felicitandu-ne ca portiunea de dupa Cheile Bicazului pana la Gheorghieni a fost cat de cat reparata, astfel incat nu iti mai rupi masina spre oras. Si drumul spre Toplita e practicabil, ba chiar pe alocuri e cu un asfalt divin. Despre peisaje, puteti vedea pe scurt in galeria foto.
Fermecati de soarele care tocmai isi facuse aparitia, am urcat inapoi in Moldova si am ajuns la Durau, cu un moment petrecut la Palatul Cnejilor. Despre el, mai pe larg intr-un articol viitor. Pornind de acolo, am profitat de dupa-amiaza molcoma si am grabit un pic pasul spre Targu Neamt, loc in care am oprit la poalele cetatii Neamtului.
Poate am uitat sa spun in articolul scris anul trecut despre Cetatea Neamtului ca la inceputul urcusului spre cetate ai de-a face cu producatori artizanali de dulceata si serbet. Noi ne-am facut provizii enorme, pe masura poftei iscate de dulceturile de mure, de afine, de fragi, de cirese amare, salcam, catina si muguri de pin, basca nuci verzi si multe, multe altele.
La poalele cetatii se mananca foarte bine la restaurantul La Cetate, chestie care merita retinuta in ciuda faptului ca ‘formatia’ care muziceste acolo ne-a ‘delectat’ cu un recital de saxofon cantat in stil manea.
Agapia si Varatec sunt poate unele dintre cele mai frumoase manastiri din nordul Moldovei, in schimb Manastirea Neamtului pare a fi un loc mai degraba destinat comertului decat inchinarii. Am apreciat insa modul amabil si placut in care am fost primiti peste tot, desi trebuie sa recunosc ca suntem un grup destul de galagios.
Dupa o incercare zadarnica de a ajunge la cel mai mare lac de acumulare natural din Romania (drumul forestier era rupt la doar vreo cativa kilometri de lac), ne-am permis in sfarsit sa ne prabusim rupti de oboseala in hotel. Care hotel, Centralul din Piatra Neamt, arata saracul ca o fantoma a vremurilor de demult. Curat, ingrijit, cu personal amabil, dar gol si tradandu-si varsta.
Ziua a treia are in meniu traseul Izvorul Muntelui – Vatra Dornei – Campulung Moldovenesc – Moldovita, Sucevita, Marginea, Voronet – Suceava. Adica… va urma
Redescopera Romania, ziua 1
Jun 27th
Drum lung, ploaie multa, nori dar si o prima intalnire cu contrastele Moldovei: frumusetea uimitoare a dealurilor pline de vii si de pajisti verzi (anul acesta a plouat destul), dar si casele mici si saracacioase ale satelor de la drumurile nationale. Acestea au fost coordonatele zilei de ieri din aventura Descopera Romania.
Pe scurt, pentru ca pe larg voi reveni dupa incheierea aventurii: am oprit la Vulcanii Noroiosi, acolo unde din nou ne-am amuzat pe seama talpii suplimentare de noroi pe care o dobandesti in momentul in care ajungi in locul cu pricina dupa ce a plouat, apoi ne-am continuat drumul spre Focul Viu de la Andreiasu de Jos – un loc in care gazele ies pur si simplu prin toti porii pamantului, iar pe alocuri li se da foc – pentru a ajunge in cele din urma in Piatra Neamt, cu o scurta escala la Conacul Crupenschi, sau mai degraba la ruinele acestui conac tipic pentru boierii moldoveni ai inceputului de secol XX.
Voi reveni pe larg cu privire la toate aceste opriri, insa pana atunci o remarca: drumurile secundare din Moldova sunt rupte si pline de gropi, privandu-te din pacate de posibilitatea de a ajunge in niste locuri care ar merita mult mai multi vizitatori. Si e pacat. In schimb, oamenii din satele mai departate de drumurile nationale sunt parca mai frumosi, mai curati si cu siguranta mai gospodari decat cei aflati in satele lipite de DN-uri. Oare de ce?…
Astazi am plecat pe alt traseu, pe care il veti regasi intr-un post viitor. Maratonul redescoperirii Romaniei continua
http://www.petrom.com/portal/01/petromcom/!ut/p/c5/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3hzA0sTI2MDI0sLtxAnA09PCxPPIBczQ-dgI6B8pFm8r4Glh5tnqFGoo4mnl4Gbm7ulhwEEENAdXJSv7-eRn5uqX5AbUQ4Ae83zEA!!/dl3/d3/L2dJQSEvUUt3QS9ZQnZ3LzZfNzA5NDIzMDI5OEZUQjBJSTg0SVJENjFDUzI!/
Drum lung, ploaie multa, nori dar si o prima intalnire cu contrastele Moldovei: frumusetea uimitoare a dealurilor pline de vii si de pajisti verzi (anul acesta a plouat destul), dar si casele mici si saracacioase ale satelor de la drumurile nationale. Acestea au fost coordonatele zilei de ieri din aventura Redescopera Romania.
Pe scurt, pentru ca pe larg voi reveni dupa incheierea aventurii: am oprit la Vulcanii Noroiosi, acolo unde din nou ne-am amuzat pe seama talpii suplimentare de noroi pe care o dobandesti in momentul in care ajungi in locul cu pricina dupa ce a plouat, apoi ne-am continuat drumul spre Focul Viu de la Andreiasu de Jos – un loc in care gazele ies pur si simplu prin toti porii pamantului, iar pe alocuri li se da foc – pentru a ajunge in cele din urma in Piatra Neamt, cu o scurta escala la Conacul Crupenschi, sau mai degraba la ruinele acestui conac tipic pentru boierii moldoveni ai inceputului de secol XX.
Voi reveni pe larg cu privire la toate aceste opriri, insa pana atunci o remarca: drumurile secundare din Moldova sunt rupte si pline de gropi, privandu-te din pacate de posibilitatea de a ajunge in niste locuri care ar merita mult mai multi vizitatori. Si e pacat. In schimb, oamenii din satele mai departate de drumurile nationale sunt parca mai frumosi, mai curati si cu siguranta mai gospodari decat cei aflati in satele lipite de DN-uri. Oare de ce?…
Astazi am plecat pe alt traseu, pe care il veti regasi intr-un post viitor. Maratonul redescoperirii Romaniei continua
Nu uitati ca puteti si voi sa adaugati locuri demne de vizitat pe harta din Romania, aveti linkul mai sus pentru a o putea accesa.
UPDATE: video-ul primelor doua zile il puteti vedea aici: Turul Moldovei in 5 minute
Redescoperim Romania
Jun 25th
Incepand de sambata, e oficial, plecam la drum!
De data asta nu mai e vorba de vreun Tur al Romaniei in 5 zile, e vorba de un Tur al Moldovei in 5 zile, adica unul in care vom examina cu de-amanuntul cam tot ce trebuie sa vezi in aceasta parte a Romaniei.
Da, nu dati cu pietre, imaginea e de la Paltinis. Si ce daca?! 
Ne vom strecura printre norii amenintatori de ploaie si printre inundatii pentru a scrie si fotografia pe indelete Vulcanii Noroiosi, Focul Viu, Marasestiul, beciul domnesc din Odobesti, cateva dintre manastirile din nordul Moldovei (Agapia, Varatec, Voronet, Sucevita, Moldovita), barajul Bicaz, cheile Bicazului si Lacul Rosu (ma rog, nu e in Moldova da’ e ff aproape ), Piatra Neamt si imprejurimile (inclusiv un pod al lui Stefan cel Mare si conacul Crupenschi-Podoleni), cheile Bistritei (Zugrenilor), Raraul, Ceahlaul, Humulestiul si Ipotestiul, Cetatea Neamtului si cetatea Sucevei, Vatra Dornei si Campulungul Moldovenesc, apoi Botosanii, Iasiul, Targul Frumos si cate si mai cate.
Echipa de baza care pleaca acolo este compusa din Adrian, adica jumatate de Xplorio (Madalina are licenta 
), Bobby Voicu, Corina Georgescu si Nebuloasa (Adriana Cocic nu a mai putut veni). Dar vom fi urmariti cel putin pe o parte din traseu de LumeaMare si altii.
Toata tarasenia o veti putea vedea in timp real pe contul de facebook al Petrom (organizatorii turului), pe contul nostru de Twitter, precum si urmarind hastagul #prinromania, unde vor ciripi toti membrii expeditiei.
Acuma, doar de as gasi pelerina aia si cizmele de cauciuc…
Masacrul de la Rasova
Jun 22nd
Nu este vorba de un masacru din care sa curga sange, fie el de om sau de animal. Nu este nici macar vorba de vreun masacru care sa apara la stiri, cu prezentatoare isterice spunandu-ne sacadat ce apocaliptice imagini SOCANTE urmeaza sa vedem.
Este vorba doar de cineva care s-a gandit ca copacii de pe terenul sau merita taiati si valorificati, probabil sub pretextul ca sunt periculosi pentru traficul auto de pe drumul care face legatura intre Cernavoda si Ion Corvin, spre Rasova.
Acum, nu neg ca unii dintre acei copaci aveau nevoie de toaletare. Chiar mi-a fost teama sa o iau pe acolo intorcandu-ma de la mare pe furtuna. Insa de la a toaleta niste copaci vechi de cel putin 50 de ani si a le taia scoarta ca sa se sufoce, pentru ca apoi sa-i tai de tot, e cale lunga.
Se vede treaba ca in Romania calea e scurta. Pretextul e la indemana, hai sa facem bani. Si uite asa, pe nevazute, poate ii vine o idee proprietarului sa ‘asaneze’ si ‘mlastina’ aia de acolo care ofera un peisaj incredibil de frumos trecatorilor, intampinati de un peisaj deltaic la sute de kilometri departare de varsarea Dunarii in mare.
Drumul in schimb s-a stricat, astfel incat nu il mai pot recomanda drept alternativa pentru a ajunge la statiunile din sudul litoralului, decat daca aveti un SUV sau nu aveti mila de masina. Pacat… se putea?!
