Sunete si imagini
Cheile Rametului. Cum ajungi, ce poti vedea
Aug 23rd
Cheile Rametului, cum ajungi si ce poti vedea
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor.
Dupa aventura pe stanci ce dureaza vreo doua sute de metri, cu opriri si extaz necontenit, Cheile Rimetului iti prezinta un al doilea obstacol, pentru multi, ultim: o arcada de calcar inalta de 8 metri, care marcheaza inceputul parcurgerii traseului prin albia apei. Acest din urma traseu se adreseaza mai ales temerarilor bine echipati, sau dispusi sa o ia la picior prin apa in sus.
Mai exista insa o alta poteca ce ocoleste traseul prin apa, parcurgand Brana Caprei, cu traseu suspendat deasupra apei la 100 metri si cu privelisti cel putin la fel de impresionante. Dureaza aproximativ o ora, oferindu-ti o zona absolut pitoreasca.
Imediat dupa iesirea din Cheile Rimetului apare si o asezare izolata, aproape parasita. Satul, locuit candva de peste 60 de familii, a suferit in timp exodul. In prezent nu mai este locuit decat de 3 familii ce-ti dau impresia transportarii in secolul XIX. Daca aceasta asezare ar fi existat in oricare alta tara iubitoare de turism, in mod cert ar fi devenit un muzeu etnografic in aer liber, unde cele cateva familii ramase ar fi avut responsabilitatea pastrarii sale nealterate, oferind servicii turistice contra cost. Asa, mana de oameni ramasa traieste sub pragul subzistentei, oferind ospitalitate de multe ori gratuita.
Noi am plecat de aici spre Rosia Montana, prin drumul care leaga Alba Iulia de Abrud. Abia asteptam insa sa ne intoarcem pentru a parcurge acelasi drum linistiti, cale de o zi, direct prin satele motilor din aceasta zona.
Aflasem intamplator de Cheile Rametului si de accesul putin mai aventuros si mai solicitant decat altele. Insa nici pe departe nu m-am asteptat sa ma surprinda cu atata frumusete neatinsa de ‘civilizatia’ iresponsabila.
Dai de ele mergand cu masina pana la intrarea intr-o asezare plina de case de vacanta cochete, o relaxare pentru priviri. Foarte interesant cum oamenii din partea locului au in sange turismul, intr-o zona care pana acum cativa ani ducea lipsa de asa ceva.
Un astfel de traseu, cu tot cu opriri, nu iti rapeste mai mult de trei ore. Cel mai usor se ajunge la Cheile Rimetului dinspre Teius, pe drumul asfaltat in excelenta stare DJ 750C, pe care il urmezi pana la Manastirea Ramet. De aici o tii tot inainte, nu o iei spre stanga, si intri pe drumul forestier.
Pe acesta vei merge cale de cateva minute, in principiu cu orice fel de masina, insa cu ceva atentie. Cel mai indicat este ca masina sa fie lasata mai departe de intrarea in Chei, langa vile, pentru a pastra cat de cat nealterata natura. In plus, daca recent a plouat, sansele de a te impotmoli sunt suficient de mari.
Se intra in Chei pe o poteca ce insoteste firul raului Geaogiu cu un traseu de ’incalzire’, dupa care esti blocat de peretii stancosi ce strajuiesc amenintatori Cheile. De aici inainte, inaintarea se face pe niste manere metalice ancorate pe perete, iar senzatia de mic alpinist este eclipsata poate doar de splendoarea desfasurata continuu in jurul ochilor.
Partea cu micul alpinist este de mic-foarte mic, ca sa nu se supere pe noi iubitorii sportului, orice om cu o conditie fizica cat de cat decenta fiind in stare sa parcurga Cheile pana la cel mai interesant punct al lor. Read the rest of this entry »
Rosia Montana in imagini, 2010
Aug 22nd
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat cu doar un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca insa instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud, si foarte bun de la Abrud spre Rosia.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Daca vreti sa stiti mai multe, cititi descrierea exceptionala facuta istoriei Rosiei Montane.
http://www.fcrm.ro/?pagina=44§ion=pages&lang=ro
Pentru ca am scris pe larg pe celalalt blog despre Rosia Montana, aici ne vom margini doar la a lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. Un sat care poate fi inviat doar cu un foarte mic efort, dar care e lasat sa se sufoce din cauza unor interese financiare foarte mari.
Un sat care te farmeca instantaneu daca ajungi aici intr-o dupa-amiaza linistita, departe de zgomotul festivalurilor hippie. Un sat aflat in inima zonei in care s-a nascut poporul asta. Si un sat inconjurat de niste munti amenintati de prea multa lacomie.
Ajungi la Rosia Montana foarte usor, pe drumul dinspre Alba Iulia prin Zlatna, cu zone de o frumusete aparte. Asfaltul pe DN 74 e bun pana la Zlatna, mai putin bun intre Zlatna si Abrud (dar practicabil), si foarte bun de la Abrud spre Rosia. Din Abrud ai asfalt bun spre Campeni, macadam pe drumul DN 1R spre Belis si Huedin si asfalt prost spre Stei si Oradea, pe DN 75.
Cazare in Rosia Montana nu prea poti gasi, desi poti intreba la magazinul din centrul vechi, pentru ca dezvoltarea turistica e interzisa de autoritatile convinse de aurul canadian care ar urma sa pice din cer. Interesant, nu?
Ce poti vedea in Rosia Montana. Strict in localitate poti admira arhitectura caselor minerilor de alta data, majoritatea bogati si mandri de meseria lor. Te poti plimba pe stradutele in panta, batute cu piatra de rau si poti sa admiri valea de sus. Ai acces la un muzeu al mineritului, la Minele Romane, la cetatea Alburnus Maior si la frumusetile muntilor dimprejur, inclusiv piatra Despicata si piatra Corbului, monumente ale naturii. Poti vedea, cu un ghid, si urmarile mineritului excesiv, inca nesterse de autoritatile responsabile pe motiv ca le vor estompa canadienii.
Daca te-ai caza aici ai avea la indemana pestera Scarisoara, pestera Ursilor, cetatile Ponorului si restul platourilor carstice din Parcul National Apuseni, Abrudul, cheile Rametului, cheile Galditei, iar daca ai un SUV, chiar si satele motilor, de un autentic de neintalnit in alta parte. Toate intr-un areal cu o raza de circa 30 de kilometri cu centrul in Rosia Montana. Mai pui inca 20 de km si ai acces la cetatea Bologa, la Alba Iulia, la Cheile Valisoarei, la superba comuna Rimetea, ca sa nu mai vorbim de zona din sudul Abrudului, mai putin cunoscuta.
In fine… am zis ca las imaginile sa vorbeasca. Asadar, galeria foto dupa salt: Read the rest of this entry »
Moldova in 5 minute. Partea 1
Aug 21st
Remember turul nostru prin Moldova impreuna cu echipa PrinRomania?
Iata prima parte dintr-un triptic 
. Alegeti 720p si fullscreen pentru efect.
Calator prin Franta. Momente in timp.
Jul 29th
E perioada vacantelor. Si ce poate fi mai frumos decat sa calatoresti prin Franta cu trenul, oprindu-te si cerand informatii intr-un amalgam de franceza, italiana si braziliana? Marco Aslan, evident.
Brief Moment from Marco Aslan on Vimeo.
Luncile Prigoanei
Jul 29th
Hai, 2 minute de verde, de plimbare cu camera in mana printre gâze, ierburi, flori si brazi, cu sufletul plin de muzica buna. A, si un ochi aruncat pe site-ul locului astuia magic: Luncile Prigoanei.
Luncile Prigoanei from George Man on Vimeo.
Primavara in Viena. La nivelul ierbii
Jun 13th
Ah, nu ma asteptam la asa ceva! Fara cuvinte, doar imagini superbe la nivelul ierbii.
Springtime – A Journey Into Macro Space from Gunther Machu on Vimeo.
Madrid. Sunete si imagini. Video.
May 29th
Sec dar cuprinzator: Madridul vazut cu pleoapele intredeschise, sau o bucatica de bunadispozitie tipic ibericilor.
Love Madrid from TheFilm Artist on Vimeo.
Sahara. Cer, soare, stele.
May 14th
Si un imens pustiu. Insa Desertul de deasupra este infinit, infinit mai mare. 3 minute de Zen si uluitoare frumusete in mijlocul celui mai arid loc din Africa: Sahara.
Sahara Wonderland from zoomion on Vimeo.
Eyjafjallajökull, Islanda. Da, chiar el! VIDEO.
May 14th
Fara cuvinte, frumusetea Ingerului Negru, cum ar putea fi numit acest vulcan ce poate oricand pune Europa in genunchi. Sau ma rog, la sol: Eyjafjallajökull, vulcanul naravas din Islanda, intr-un timelapse de exceptie.
Iceland, Eyjafjallajökull – May 1st and 2nd, 2010 from Sean Stiegemeier on Vimeo.
Varianta HD direct pe site, prin linkul de mai sus. Enjoy!
Bucuresti, centrul vechi 2010
Apr 25th
Poate ca nu e totul pierdut. Desi cladirile stau sa cada, au aparut de ceva vreme terasele. O imbinare ciudata intre putred si nou, intre mort si viu, intre insalubru si colorat.
Preturile la terase sunt mari, se poate bea un suc, se poate si manca ceva, insa mai e mult pana cand sa simti intr-adevar ca te afli intr-un oras civilizat. Din fericire asta e un inceput timid, ceea ce inseamna ca urmeaza mai bine, mult mai bine.
A, si mai e o chestie. Firma care a ‘renovat’ cele 4 strazi abia finalizate si-a batut joc de noi in ultimul hal. Dalele de granit arata oribil, felinarele de strada nu au niciun fel de legatura cu istoria Bucurestilor iar calitatea lucrarilor este execrabila. Bine ca terasele acopera toate astea cu o patura vie de oameni tineri care incearca sa se relaxeze. Bucurestiul invie!
Galeria foto completa, pe pagina urmatoare. Read the rest of this entry »
