Asa cum ne-am obisnuit, Targul de Turism de la Bucuresti isi va deschide portile pentru o noua editie a anului 2012 la inceputul acestei primaveri, in perioada 15-18 martie 2012 la Romexpo Bucuresti.

Zona expozitionala va sta la dispozitia tuturor jucatorilor din piata de turism, astfel ca toti cei care isi fac planuri de concediu si nu au inca idei, ori pur si simplu doar doresc sa fie la curent cu noutatile turistice din Romania, respectiv Europa, sunt bineveniti.

Pentru expozanti, detalii disponibile le puteti gasi direct pe site-ul TTR.

Dacă până acum am vorbit de amenzi sau reguli de circulație, ne-am hotărât să schimbăm registrul.
Pentru cei care călătoresc cu mașina în Franța,  propunem un mic dicționar de cuvinte și expresii uzuale și utile în același timp.

Autor: www.turistineuropa.ro

In 1987 un ortac care lucra in mina de bauxita a descoperit pestera si, vazand frumusetea cristalelor, a zidit locul in speranta ca astfel o va putea proteja.

Din pacate colegii lui au dat de o alta galerie care ducea in pestera si astfel a inceput sa devina vestita, cautata si vandalizata de localnici. Din fericire, formatiunile de cristal sunt greu accesibile, ramanand ‘pe pozitii’.

Pestera Farcu este a doua mare pestera din judetul Bihor, dupa pestera Ursilor, si este declarata unica datorita cristalelor formate ca niste fulgere, pe orizontala, cu forme rare asemenea aripilor de fluturi.

Pentru salvarea pesterii, Centrul pentru Dezvoltarea Durabila a Ariilor Protejate, alaturi de primaria Rosia, au dezvoltat un proiect prin care pestera Farcu va fi amenajata la standarde ridicate, adaugandu-se si un centru turistic de unde vizitatorii vor fi ghidati. Si supravegheati . Insa chiar daca ar fi pastrate doar standardele aplicate in protejarea pesterii Ursului, si tot ar fi grozav!

Proiectul se ridica la o valoare de 270.000 lei si intr-o prima etapa ar trebui să fie gata in mai anul acesta. Un rol important il joaca primaria din Rosia care contribuie cu o parte importanta din fonduri si care doreste ca, pe termen lung, aceste investitii sa determine dublarea numarului de turisti care trec anual pe aici.
Da Doamne sa ploua cu mai multi primari de acest gen!
Sursa o gasiti pe portalul de stiri a judetului Bihor.

Vorbeam anul trecut despre invierea Centrului Vechi al Bucurestiului, unde, spre bucuria tuturor, au inceput sa apara treptat restaurante si pub-uri, unul dupa altul. Insa de la placerea de a te opri la un restaurant care sa te ispiteasca si pana la a-i ramane client fidel este drum lung. Caci ideea unei bucatarii bune, fie ea traditionala sau cu specific, combinata cu un ambient deosebit si servicii pe masura e inca greu de pus in practica in Bucuresti.

Este adevarat insa ca investitia intr-o astfel de combinatie perfecta poate fi sortita esecului si din cauza eforturilor de supravietuire a restaurantelor intr-un climat nu tocmai prietenos cu investitorii… caci se stie ca romanii sunt cei mai exigenti dintre clienti si nu prea sunt dispusi sa acorde timp noilor-veniti.

In cadrul evenimentului Restograf tinut saptamana aceasta a fost prezentata o lista cu 133 de restaurante din Bucuresti, dintre care au fost premiate cateva ca fiind cele mai bune. Pentru inceput desemnarea si premierea acestora a fost orientata pe principalele tipuri de bucatarii, adaugandu-se premii speciale pentru cel mai boem restaurant, cel mai bun restaurant neconventional, precum si diplome de recunoastere oferite celor mai buni 7 chelneri de la 5 restaurante.

Deocamdata evaluarea, nominalizarea si premierea s-au facut doar pe temeiul calitatii bucatariei, fara a fi luate in considerare alte criterii precum ambianta, amenajarea si decorurile, servicii sau preturi. Urmeaza ca, pe masura ce si localurile bucurestene evolueaza, sa creasca si sistemul de notare, astfel incat sa putem alege mai usor restaurantele noi in functie de recomandar.

Important insa ramane un lucru: monitorizarea calitatii a inceput. Si abia asteptam acel moment in care sa ne putem opri la o terasa sau la un restaurant unde sa fim multumiti atat de meniu, cat si de servire si ambient. Incet incet, avansam

Ultimul articol dedicat obligativitatii anvelopelor de iarna in Europa a starnit mult interes si o serie de reactii. Tocmai din acest motiv venim astazi cu o completare, credem noi, necesara. Este vorba de legislatia in domeniu din restul statelor europene, care nu sunt membre ale UE.

Am inclus si Turcia pe lista nu doar pentru ca granita sa se afla in Europa, ci mai ales pentru ca este o destinatie populara de vacanta, inclusiv iarna.

De remarcat, in cele ce urmeaza, ca in anumite state, cum ar fi Federatia Rusa unde ne-am fi asteptat ca anvelopele de iarna sa fie obligatorii mare parte din an, acest lucru nu se intampla. Noi va recomandam totusi sa le aveti montate din cauza starii drumurilor si a distantelor foarte lungi de parcurs.

Albania este singura tara care lipseste intrucat nu avem informatii privind legislatia din domeniu din acest stat.

Autor: www.turistineuropa.ro

Prin periplurile noastre am ales la un moment dat sa facem opriri si in orasele mici si statiuni, pentru a simti adevaratul spirit al tarilor traversate.
Asa am ajuns sa poposim in locuri precum Muhlhausen, Eisenach si Ruhpolding, orasele germane, batranele tare, cu arhitecturi gotice si cladiri vechi bine pastrate, cu atmosfera medievala si linistita, unde in sfarsit terasele si restaurantele abunda si unde poti trai revelatia berii bavareze si a bucatariei germane si fericirea vietii tihnite.
Dupa un snitzel enorm si o bere pe masura, ne-am plimbat burtile pe stradutele pavate si ne-am bucurat de atmosfera de provincie care isi pastreaza traditia fara a epata, expunand turistilor toata frumusetea si veselia provinciei germane.

In Eisenach am facut o pauza scurta pentru a vizita si locul de bastina al Corsarului nostru, unde evident ca am simtit pe propria piele punctualitatea si precizia nemteasca.
Eisenach, ‘nascut’ cam pe la 1067, odata cu castelul Wartburg, este cunoscut cel mai mult ca fiind orasul natal al lui Johann Sebastian Bach si de adoptie pentru Marthin Luther, retras la castel pentru traducerea Bibliei. Castelul Wartburg este o bijuterie pur germana de gotic si renanscentist, obiectul adoratiei dementului Hitler care l-a considerat ‘cel mai german dintre castelele germane’, luandu-i crucea si inlocuind-o cu zvastica timpului sau. Vizitarea castelului costa 8 euro de persoana.

Imprejurimile sunt paduri vechi si foarte verzi la acea ora de septembrie a expeditiei noastre.
Legenda spune ca aici, in muntii Horselberg si in padurile din jurul Eisenach, traiesc ascunse de privirile oamenilor toate personajele fratilor Grimm. Tind sa cred, caci da, intreaga provincie germana arata ca un orasel de basm.

Preturi germane
Am fost fideli obiceiului de a gusta in fiecare oras mult iubita inghetata, cea mai buna pe care am mancat-o vreodata, atat de buna incat nu mai vedeam nici macar enormele halbe de bere de la terase. Ne-a placut, ce mai! La 2 euro poti manca combinatii de cate 3 arome de inghetata, iar daca vrei rasfaturi cu frisca, siropuri si fructe, cu apx. 5 euro le cuprinzi intr-un gelato urias.

Ca o sugestie celor care doresc relaxare de statiune la preturi decente, recomandam si Ruhpolding aflat in sudul Germaniei, la o aruncatura de bat de Salzburg, Austria.
Aici, prin programe bine puse la punct, primaria sustine dezvoltarea turismului la nivel mic si mijlociu, cat sa traiasca tot neamtul. Asta inseamna ca proprietarul de pensiune poate oferi turistului cazat la el bonusuri date de primarie prin care omul beneficiaza de gratuitati la spectacole, telecabina, piscina, parcare in statiune. Pai cum sa nu te intorci si la anul? De ce nu da o ploaie cu astfel de primari si pe la noi? Ca de ani buni nu ploua decat cu borduri…

Preturi orientative – o camera la pensiune cu mic dejun si toate facilitatile amintite costa in jur de 55-65 euro, o masa la restaurant pentru 2 persoane cu meniu de seara (bautura, salata, friptura cu garnitura sau meniul restaurantului) apx. 45 de euro. O bere variaza in functie de local si statiune intre 2,5 euro si 5,5 euro.
Iar acum va las cu ceva selectii pentru galeria foto

Costurile unei călătorii cu mașina prin statele europene trebuie să țină cont și de costuri. În timp ce în unele țări nu există taxe de drumuri, precum Germania, care deține totodată și cea mai dezvoltată rețea rutieră din Europa, în altele, pe lângă viniete, trebuie plătite și o serie de taxe speciale.

Tunelul Mont Blanc (în imagine, intrarea de pe partea franceză) este nu doar unul dintre cele mai scumpe din Europa, ci și unul dintre cele mai lungi (puțin peste 11,6 km), scurtând drumul către Torino cu 50 de km și către Milano cu 100 de km.

Cele mai costisitoare taxe sunt cele pentru traversarea tunelurilor și podurilor, lucru explicabil prin costurile foarte mari de construcție și întreținerea lor. De multe ori, opțiunea evitării acestor rute nu există, ori necesită un ocol important, ceea ce presupune mult timp pierdut și creșterea consumului de carburant.
Așadar, este bine să știm de la bun început ce costuri implică o călătorie cu mașina, pentru că străbaterea unui tunel, cum este Mont Blancul care face legătura între Franța și Italia și care costă aproape 40 de euro, presupune, evident, costuri suplimentare. Și asta pentru parcurgerea într-un singur sens!

Numele tunelului, (Țara*) – Preț
1. Frejus, Franța - 36,8 euro
2. Mont Blanc, Franța - 36,8 euro
3. Saint Bernard, Elveția - 24,7 euro
4. Saint Bernard, Italia – 22,8 euro
5. Nordkapp, Norvegia - 18,68 euro
6. Lotschberg, Elveția - 18 euro
7. Munt La Schera, Elveția - 12,3 euro
8. Rennfast, Norvegia - 11,6 euro
9. Tunel del Cadi, Spania - 11 euro
10. Munt la Schera, Italia - 10 euro
Prețurile sunt pentru autoturisme.
*Pentru tunelurile care fac legătura între două state, este vorba de statul pe teritoriul căruia se află punctul de intrare în tunel

Autor: www.turistineuropa.ro

Invatate ieri la Medien Holding Conferences, conferinta pe tema amenajarii, reamenajarii si finantarii pensiunilor in Romania.

1. Turismul romanesc are nevoie de premergator

85% din pensiunile Romaniei apartin localnicilor si doar 15% au antreprenori veniti din afara localitatii. Un procent foarte mare dintre ele functioneaza la negru si sunt ridicate si amenajate dupa ureche, lasate la gustul discutabil al localnicilor.

Vorbim de initiative intr-o tara in care se folosc la greu materiale ecologice – aproximativ 20% din locuintele aflate in mediul rural sunt construite din chirpici! – culorile folosite sunt dintre cele mai vii si limita gustului nu este simtul care ne-ar caracteriza in mod firesc.

Lipsa acuta de experienta in domeniul turismului este cea care face ca primul val de investitii personale in turism sa fie un esec de proportii si ca agroturismul roman sa fie facut dupa ureche, cu costuri prea mari atat pentru proprietari cat si pentru turisti, dar si cu rezultate derizorii (nu te mai intorci acolo).

Lipsa acuta de experienta ar putea fi contracarata prin apelarea la consultanti in turism si la specialisti in amenajare, dar…

2. Termenii de arhitect, designer si infrastructura unitara se afla doar in dictionar pentru investitorii din turismul romanesc

O dovada dureroasa ne-o ofera in acest sens statiunea Ranca de pe Transalpina. Aici pensiunile se sufoca una pe alta, inghit soseaua si uita sa aloce spatiu de parcare turistilor care au pretentia sa vina cu autoturismul si nu cu mijloacele de transport in comun (care practic nu exista). Culorile interioarelor sunt de un curaj deosebit, imbinand cu putere rosu aprins, albastru ori verde pe toate directiile incaperilor, o unitate coloristica intrerupta oarecum de carcasa televizoarelor sau privelistea verde a muntelui. Vizitati si ‘statiunea’ Sambata de Sus pentru o priveliste dezolant de similara.

Nu exista nicaieri o abordare unitara, o asociere a proprietarilor si investitorilor in turism in respectiva zona, care sa cedeze spatii si finante amenajarii unitare a statiunilor astfel incat intreaga experienta turistica sa fie pozitiva, pe model european. Dimpotriva, fiecare face dupa cum il taie capul, fara arhitecti, fara designeri de interioare, fara niciun fel de aport de expertiza din afara. Rezultatul este dezastruos.

3. Din fericire, turismul nostru are potential si oameni care stiu ce inseamna valoare si tin cu dintii de calitate.

Pornirea unui business de succes in turism in Romania apartine nebunilor visatori care stiu exact ce vor de la afacerea lor. Indiferent ca antreprenorul alege finantarea din fonduri europene sau din propriile fonduri, aceasta implica actiuni de amploare si alambicate, experienta masiva in servicii si calitate si deschiderea catre o colaborare stransa cu specialisti si consultanti in domeniul bancar, arhitectura si design.

Expresia filosofica neaosa ‘Se poate si asa’ nu exista in aceasta zona de investitii.

Acesti investitori sunt rareori localnici, au dobandit deja experienta ‘in afara’ si apeleaza la specialisti pentru intreg ciclul crearii si mentinerii unei pensiuni turistice: de la proiectare si alegerea terenului si pana la desfasurarea activitatilor de turism.

Tot acesti investitori, desi putini, reprezinta viitorul turismului in Romania si ar trebui sa fie cei sprijiniti.

4. Avem si exemple de reusita, din fericire

Un prim exemplu ni-l da Razvan Antonaru care a apelat la linie de credit si scrisoare de garantie bancara pentru accesarea de fonduri europene in realizarea unui proiect de pensiune in zona Brasovului – ‘Poiana Marului Ranch’. Experienta sa e o dovada ca se poate, iar ceea ce el a realizat poate fi numit succesul unui om din tara lui Kafka.

Ce lectii am invatat de la Razvan: birocratia pe care a reusit sa o razbeasca trebuie neaparat sa fie mult simplificata pe viitor de catre autoritati, daca vrem ca turismul romanesc sa reuseasca sa absoarba realmente fondurile europene in Romania. Problema nu sta la UE ci la functionarii excesiv de zelosi si de incuiati ai birocratiei romanesti, care intervin de nenumarate ori pe parcursul proiectului, nu cu intentia de a-l ajuta, ci cu spaima ca vreun nimic sa nu fie in litera legii, blocand astfel de repetate ori finantarea si urcand stressul antreprenorului la ceruri.

Un alt exemplu de munca masiva ni-l mai da si Madalina Radulescu prin reamenajarea Pensiunii Piatra Soimului si a restaurantului Kuib, parte distincta a pensiunii, aflate in Cumpatu, Sinaia. Spre deosebire de proiectul lui Razvan Antonaru, acest proiect a pornit si s-a desfasurat pe cont propriu, din finante proprii, cu eforturi la fel de titanice si ceva mai putine hartii, ducand la transformarea unui colt al fantomaticului cartier intr-o bijuterie cu eticheta ecologica.

Cine si-a petrecut anii copilariei acolo, si-i poate regasi linistit – iar asta o pot spune si in calitate de client acolo! Elementul cheie pentru reusita acestei pensiuni sta in abordarea pur europeana a proiectului: arhitect prezent 4-5 zile pe saptamana pe santier pentru a supraveghea milimetric aplicarea proiectului, selectia materialelor de calitate, apelarea la solutii de amenajare economice dpdv energetic, crearea unei pensiuni 100% libere de fumat, crearea unui restaurant in care se organizeaza si evenimente literare, ca amintire a faptului ca timp de 40 de ani Cumpatu a fost cartierul scriitorilor in Sinaia.

Concluzia acestor 2 experiente poate fi un dus rece pentru cei care nu inteleg spiritul turismului: o pensiune turistica nu este o sursa de imbogatire subita, ci reprezinta doar o sursa de venit durabil pentru o familie, iar investitorii nu sunt nici pe departe niste oportunisti imobiliari, ci doar nebuni cu acte in regula, care consuma nopti si ani din viata pentru a pompa munca in turismul de calitate, unde omul sa se simta nu doar bine, ci un rasfatat in concediu. Chapeau celor care inteleg asta!

Revenim pe tema solutiilor in turism, cu siguranta!

Foarte mulți șoferi pleacă la drum complet nepregătiți la capitolul ‘echipamente de siguranță’. De cele mai multe ori nu este vorba de rea-credință ci de lipsa informațiilor. Lucruri mărunte, precum lipsa unui extinctor, pot aduce amenzi serioase în anumite state ale Uniunii.

Primul lucru pe care trebuie să-l cunoască orice șofer este că nu există o legislație unică pentru toate cele 27 de membre ale UE, deci va trebui să țineți cont de prevederi foarte diferite atunci când străbateți mai multe state. Așadar, ce este recomandat și ce trebuie să avem obligatoriu în mașină atunci când plecăm la drum prin Europa?

Pentru a vă oferi un răspuns, am centralizat informațiile care țin de echipamentele de siguranță obligatorii ce trebuie să se găsească în orice mașină. Vorbim în primul rând despre extinctor, vestă reflectorizantă și trusă de prim-ajutor. Însă mai există și alte lucruri ce ar fi bine să le știți și care, deși par detalii insignifiante, vă pot scăpa de o amendă sau vă pot scoate dintr-o situație dificilă. De pildă în unele state precum Ungaria sau Italia, toți cei care părăsesc un autovehicul avariat aflat pe șosea trebuie să poarte vestă reflectorizantă. De asemenea, este obligatoriu sa ai o trusa de becuri si, daca este iarna, un set de lanturi! Lista noastră este utilă inclusiv celor care închiriază un vehicul dintr-un alt stat pentru că, de multe ori, companiile de închirieri lasă în grija clientului verificarea și completarea listei de echipamente de siguranță.

Autor: www.turistineuropa.ro

România nu este nici pe departe singura țară din Uniunea Europeană care are reglementări stricte cu privire la anvelopele de iarnă. Planificarea unei călătorii pe timp de iarnă în statele Uniunii Europene trebuie să țină cont de legislațiile rutiere care diferă de la țară la țară, iar uneori, cum este cazul Italiei, de la regiune la regiune.

Majoritatea statelor nordice, cu excepția notabilă a Danemarcei, impun dotarea autoturismului cu astfel de cauciucuri, la fel și Austria, o destinație populară de vacanță pentru români. Perioada obligativității circulației cu anvelope de iarnă diferă, cu mențiunea că aceasta acoperă în majoritatea cazurilor lunile noiembrie – martie.

În plus, este recomandat ca în cazul unei călătorii cu mașina prin mai multe state în anotimpul rece să vă dotați automobilul cu lanțuri pentru zăpadă – câte o pereche pentru fiecare punte motoare. Pentru a fi conforme cu legislația europeană din domeniu (vezi Directiva 92/23/CE, din 31 martie 1992) , cauciucurile de iarnă sau cele all season trebuie să fie inscripționate cu literele M (mud) și S (snow).

Alte informatii privind obligativitatea anvelopelor de iarna in Europa, per tara:
Austria – Obligatorii între 1 noiembrie și 15 aprilie.
Belgia – Nu sunt obligatorii.
Bulgaria – Sunt recomandate.
Lanțurile pot deveni obligatorii în funcție de condițiile de pe drum.
Cipru – Nu sunt obligatorii.
Cehia – Obligatorii între 1 noiembrie și 31 martie.
Pot fi înlocuite cu lanțuri de zăpadă.
Danemarca – Nu sunt obligatorii.
Estonia – Obligatorii între 1 decembrie și 1 martie.
Datele pot varia în funcție de condițiile de pe drum.
Finlanda – Obligatorii între 1 decembrie și 1 martie.
Recomandate sunt între noiembrie și aprilie.
Recomandate sunt și lanțurile de zăpadă.
Franța – Lanțurile de zăpadă sunt obligatorii pe drumurile semnalizate ca atare în condiții de iarnă.
Germania – Cauciucurile de iarnă sunt obligatorii pe drumurile acoperite cu zăpadă, polei sau gheață.
Grecia – Nu este cazul.
Irlanda – Nu este cazul.
Italia – Lanțurile de zăpadă sunt obligatorii între 15 octombrie și 15 aprilie.
Montarea lor se impune în funcție de condițiile de drum.
Provinciile italinene au dreptul să introducă propria legislație legată de obligativitatea anvelopelor de iarnă.
Letonia – Obligatorii de la 1 decembrie la 1 martie
Lituania – Obligatorii între 10 noiembrie și 1 aprilie.
Luxemburg – Nu sunt obligatorii.
Malta – Nu sunt obligatorii.
Marea Britanie – Nu sunt obligatorii.
Olanda – Nu sunt obligatorii.
Polonia – Nu sunt obligatorii.
Portugalia – Nu sunt obligatorii.
România – Obligatorii pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheață sau polei.
Slovacia – Obligatorii pe drumurile acoperite de zăpadă, gheață sau polei.
Slovenia – În vehicul trebuie să se găsească lanțuri de zăpadă între 15 noiembrie și 15 martie, dacă acesta nu este dotat cu cauciucuri de iarnă.
Spania – Nu sunt obligatorii.
Suedia – Obligatorii de la 1 decembrie la 31 martie pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheață sau polei.
Ungaria – Nu sunt obligatorii.

Articol realizat în colaborare cu www.turistineuropa.ro