America de Sud. Europa. Noua Zeelanda. Viata.

Wanderlust from Thinklab on Vimeo.

O saptamana de Paris urmeaza pentru voi . Aici pe blog, caci pe vremea asta si in Paris merita sa stai sub plapuma. Asadar…

Time Is The Enemy from Samuel W. Hefti on Vimeo.

Pentru ca m-a pocnit o melancolie si-un dor de duca, si pentru ca in ultimele zile m-am tot izbit de minti inguste, evadez!

Cum pot… Adica am inceput de cateva zile sa rascolesc albumele mele din toamna lui 2008. Asa ca pentru astazi avem in meniu Sena si afluentii ei. As exagera daca as spune ca plimbarile pe chei mi-au placut cel mai tare, insa le-as clasa undeva printre primele 3 lucruri pe care le-as face la Paris. Nu m-a atras in schimb absolut deloc plimbarea cu vaporasul pe Sena, poate pentru faptul ca mi se spargea orice urma de extaz stand alaturi puhoiul de japonezi si americani care pozau la fiecare pala de vant si colt de pod.

O plimbare pe chei. Multi studenti la Arte veneau aici si se inspirau. Ca tanara aflata in coltul din stanga, jos.

Parisul este vestit pentru cat de ‘insipide’ sunt spatiile de relaxare. Orice colt care ar fi cerut un pic de gazon, sau hai sa-i zicem iarba, era acoperit de nisip.

Poduri de lemn.

Si un afluent undeva in spatele hotelului nostru, la periferia Parisului.

Revenind la Sena, cu vaporase si turisti

Recunosc. Nu m-a atras defel vizita turnului Eiffel, poate si numai de teama nebuniei de la picioarele sale. In schimb am fost fermecata de coltisorul de parc aflat undeva in spatele lui, cu un petic de apa si cateva rate ‘salbatice’, total absente la vacarmul de la 100 de metri mai incolo.

Din pacate nu sunt bancute ca sa-ti poti odihni picioarele umflate si prafuite de atata drum batut, insa poti asculta un pic de liniste si te poti relaxa privind acel mic colt de rai. Apoi, ca si cum ai ridica cortina, pasesti in furnicarul aflat la picioarele Eiffelului. Cred ca ma asteptam sa fie mult mai mare vestitul turn, poate si din cauza filmului cu Jackie Chan . Sau poate din cauza ca in Paris aproape orice constructie este uriasa?

Cea mai mica coada de asteptare la bilete dureaza in jur de o ora si jumatate. Multora li se pare putin. MIe nu. Am vazut o gramada prin Paris de timpul asta.

Preturi si alte cele, aici. Un pont: poti vedea jocurile de lumini ale Turnului Eiffel, in orice seara dupa ora 20, care pornesc la fiecare schimbare de ora.

Daca ai vreo conferinta in Paris si din aceasta cauza nu iti ramane mult timp de vizitat orasul, m-am gandit sa pun o lista cu 5 obiective turistice pe care le poti parcurge in 2 dupa-amieze.

1. Cartierul La Defense. Este un cartier futurist, cu zona pietonala, plin de cladiri cu birouri cu o arhitectura inovatoare. In plus, poti obtine o panorama a Parisului in linie dreapta catre Arcul de Triumf.
Se ajunge cu metroul, linia 1 (A), si se coboara la Esplanade de la Defense. Totul poate dura in jur de 40 de minute, respectiv plimbare si poze cladiri. Avantaj: e potrivita plimbarea si in zilele mai putin frumoase, pentru ca La Defense e spectaculos pe orice vreme. Dezavantaj: mergi cu metroul in jur de 30 de minute.

2. Luvru. Daca te rezumi la vizitarea palatului pe exterior, fara vizita muzeului, poti dispune de cel mult 1 ora. Cobori la statia Palais Royal, linia 1 sau 7. Avantaj: se afla pe cheurile Senei. Traversand, ajungi pe L’Ile de Cite iar apoi la Notre Dame. Dezavantaj: foarte multi turisti; poti evita insa aglomeratia daca iti planifici vizita in cursul saptamanii si nu in weekend. Vezi ca ai mult de mers, curtile palatului sunt enorme!

3. Notre-Dame. 10 min exterior + 20 minute stat la rand si vazut incinta, daca vrei. Are vitralii superbe. Recomand in schimb o plimbare in jurul catedralei, mie una parandu-mi mult mai spectaculoasa din spate, si foarte bine surprinsa din parculetul aflat in spatele ei. De aici poti alege sa vizitezi L’Ile St. Louise si l’Ile de la Cite. Plimbarea printre cladiri iti va lua o ora, dar te vei afla in insasi inimia Parisului. Noua ne-a luat mai multe ore de cascat gura… Coborarea o poti face la statia Cite, linia 4.
Avantaje: locatia si alternativele pe care le poti avea de aici. Dezavantaje: aglomeratia; evident, poate fi evitata cat se poate daca nu iti rezervi zile de weekend si daca vremea nu e tocmai frumoasa. Si atentie, catedrala e musai de vazut pe timp de zi, pentru a nu pierde amanuntele garguilor terifianti si altor reprezentari statuare. Apropo, daca o iei spre nord si traversezi Sena, vei ajunge in Le Marais, cartierul pietonal cu o multime de restaurante si bistrouri.

4. Cartierul Latin. Timp? De cat dispui sau iti rezervi sau cat te tine inima. Este un vestit cartier plin de viata studenteasca si de artisti. Poti ajunge aici coborand la statia de metrou Odeon (a doua de la Notre-Dame). Cladirile sunt foarte vechi, bine intretinute si stradutele pietruite… o frumusete. Mie mi-a placut poate cel mai mult. Cartierul este cuprins intre bd. St. Germain si strazile care urca catre cele doua insule ale Parisului.
Avantaje: simti Parisul in tot parfumul lui de oras vechi, cu cartiere aglomerate si strazi inguste, cu terase si restaurante la tot pasul, cu denumiri haioase, ce emana sic parizian. Nimic nu poate reprezenta o metropola decat un cartier uitat de timp si care isi pastreaza amintirile nesterse. Dezavantaje: inca nu imi pot da seama. Da! recunosc: sunt subiectiva!

5. Pentru clasici si romantici, Turnul Eiffel. Coborarea se face la statia Champ de Mars, linia 6 metrou.
Avantaje: pentru panorama si poze, locatia Turnului Eiffel e perfecta. Dezavantaje: este unul din obiectivele principale ale turistilor. Deci… O coada la bilete pentru urcarea in turn dureaza minim 30 de minute.
Pentru mine a fost o surpriza placuta parculetul secret din spatele Turnului, unde este amenajat un mic lac cu ratuste ‘salbatice’ si o mini-cascada. Palcul de copaci, tufele de flori, iarba si zgomotul apei sunt o oaza de liniste care te despart pentru cateva minute de nebunia aflata la 100 de metri mai incolo. Te afli la granita dintre doua lumi… Din pacate nu sunt bancute.

Si 6, de rezerva. Daca vrei panorama fara bani, poti vizita catedrala Sacre Coeur, unde privelistea este superba chiar si pe vreme innorata (la Paris vremea este mai tot timpul asa…). Timp maxim de urcare si vizitare, 45 de minute. Neaparat se cere si o plimbare prin imprejurimi, unde stradutele pietruite si vitrinele magazinelor si restaurantelor sunt o placere… 60 de minute. Se coboara la statia de metrou Abbesses, linia 12.

A! si indiferent de directia aleasa, neaparat plimbare pe cheiurile Senei… Pe orice vreme si in orice moment al zilei sau al serii!

Bun, din acest post puteti ajunge in toate articolele scrise de mine pe tema data.

Daca tot m-am pornit, iata principalele oferte gasite pentru revelionul 2008:

Tunisia, Revelion 2008 in arsita soarelui. In plus, alte cateva sugestii gasesti si aici.

Bulgaria, Revelion 2008 scump dar aproape

Turcia, Revelion 2008 luxos si ieftin

Austria, Revelion 2008 la inaltime

Franta, Paris, Revelion 2008 pentru romantici incurabili

Elvetia, Revelion 2008 pentru maniacii de ski

Roma, Revelion 2008 printre latini

Pentru indragostitii de Croatia, cateva oferte pentru Zagreb si hoteluri

Pentru destinatii exotice de Revelion, cred ca e cam tarziu… Oricum majoritatea hotelurilor sunt deja rezervate, asa ca daca vreti sa plecati undeva in aceasta perioada este cazul sa va grabiti.

Alternativa este sa-l petreceti acasa, cu prietenii. Sau dormind

Enjoy!

Update: Oferte pentru Revelion 2009.

Pai nu? Cartierul la Defense din Paris te teleporteaza direct in secolul XXI, chiar daca a fost facut acum ceva decenii

De data asta scriu mai putin, caci ma ajuta un filmulet facut de noi anul trecut la fata locului. Musai sa-l vedeti (cartierul) cand ajungeti la Paris!

[There is a video that cannot be displayed in this feed. Visit the blog entry to see the video.]

Daca am avea ceva de invatat de la parizieni, atunci nu, nu ar fi nici despre moda pariziana (din partea mea, gusturile pariziencelor sunt trasnite si gri ca cerul de toamna, cu totul diferite de ceea ce apare la televizor ca Haute Couture), nici despre curatenia orasului (vorbim tot despre latini ca si noi ), si nici despre disciplina in trafic a pietonilor (cei mai haotici si sinucigasi oameni de pe pamant!)

Ci vorbim despre relaxare.

Despre relaxarea cu care asteapta un metrou, relaxarea cu care isi fac shoppingul, ori discuta la telefon, sau isi fac timp sa iasa la o terasa seara. Relaxarea cu care aleg sa traiasca laolalta rase, culturi si limbi din toate colturile pamantului, relaxarea cu care aleg sa se imbrace (execrabil!), fara a fi priviti critic de ceilalti (in afara de noi, bineinteles), relaxarea cu care aleg sa mearga dimineata la serviciu, cu cafeaua in mana si castile la urechi…

Si ne-am intrebat ce se intampla cu ei.

Ce au ei si nu avem noi?! Parisul este un oras cosmopolit, unde auzi o franceza tot mai stalcita, unde in cartierele periferice sunt deja revendicate pe zone, de chinezi, indieni si magrebieni. Strazile si bulevardele sunt de trei ori mai pline de masini decat in Bucuresti, de trei ori mai multi oameni decat in Bucuresti, unde mai pui si tona de turisti care vin sa vada Parisul.

Si atunci? Care o fi problema care face ca bucurestenii sa traiasca o nevroza continua? Ce avem noi si nu au ei?!

Daca ti-ai propus sa vizitezi Luvrul in sezon, mai bine nu. E musai sa mergi ori de pe la inceputul lui octombrie, ori pana la mijlocul lui iunie. In rest, e prapad.

La Luvru ajungi usor, folosind metroul sau picioarele proprii, insa inca de la inceput trebuie spus ca palatul se intinde pe o suprafata echivalenta cu cea a Casei Poporului de la noi, dar mai mult pe lungime, asa ca iti trebuie picioare, nu gluma. Si inca un caveat: daca mergi mai spre seara, parcul din fata palatului se inchide destul de devreme.

Asadar, ia-ti o pereche de pantofi comozi, o sticluta cu apa si da-i bataie! Cel putin jumatate de zi pentru a vizita palatul pe afara (curti, parc, etc), si oricat de la o zi pana la doi ani pentru a vizita palatul pe dinauntru.

Ziceam ca Luvrul este enorm. Nu doar ca este enorm, este si o istorie concentrata a Frantei insasi. Situat chiar in inima Parisului si intins pe o suprafata de 40 ha, Luvrul este practic o combinatie de stiluri acumulate in peste 8 secole de istorie.

Si asta pentru ca Luvrul il regasim sub forma de fortareata medievala inca din jurul anilor 1200 e.n. Dupa un secol si jumatate, mai exact in 1365, vine Carol al V-lea si il transforma in rezidenta regala.

Urmeaza perioada renanscentista, cand gusturile monarhilor devin mai pretentioase, astfel ca, dintr-o fortareata rezidentiala de tip medieval, Luvru devine, practic, palat, modernizat de catre Francisc I intre 1535-1546. Se pare ca necesita chiar si o extindere a suprafetei sale.

Numeroase transformari si stiluri sunt aduse de catre monarhii care s-au succedat de-a lungul timpului, precum Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon I si Napoleon al III-lea.

In 1753, Lafont de Saint-Etienne vine cu o propunere revolutionara pentru acel timp, si anume acela de a expune marelui public operele de arta ce apartineau colectiilor regale adapostite intre zidurile palatului Luvru.

Au trecut 40 de ani pana s-a materializat proiectul; in anul 1793, in timpul revolutiei franceze, Luvrul a fost deschis publicului, expunand vizitatorilor galeriile sale de arta.

Astazi Luvrul reprezinta un vestigiu al monarhiei si un colt de istorie despre care nici macar parizienii nu pot spune ca-l cunosc pe deplin. Neaparat sa-i vizitati si parcul, pentru a respira ceva din aerul de altadata al Parisului.

Palatul Luvru a devenit, de asemenea, un muzeu de istorie ale multor civilizatii orientale, egiptene, grecesti, etrusce, islamice, precum si un muzeu al picturii, sculpturii si artei grafice. De doua decenii, in curtea lui a fost trantita si o piramida de sticla – controversata la inceput dar bine integrata in spatiul inconjurator. Asta imi aminteste de Turnul Eiffel …

Dar mai presus de toate, Luvrul este axa principala de-a lungul careia s-a dezvoltat o mare parte din Paris. Privind de la portile sale, vei vedea Place de la Concorde, apoi Champs Elysees si Arcul de Triumf, apoi si mai departe l’Arc de la Defense si cartierul cu acelasi nume – toate dezvoltate pe axa palatului, de-a lungul catorva kilometri.

Parisul fara Luvru ar fi de neinteles – iata cel putin un motiv pentru a nu-l exclude de pe o lista si-asa aglomerata de obiective turistice pariziene.

Vizitarea muzeului insusi este alta mancare de peste. Sfatul ar fi sa vizitezi muzeul doar daca stai cel putin doua saptamani in Paris, pentru a-ti putea rezerva minim doua zile pentru colectiile cele mai importante. Altfel n-are rost.

Poti face o vizita virtuala pe propriul lor site.

INFO PLUS: http://en.wikipedia.org/wiki/Louvre

Cand iesi din statia Cité, in centrul celei mai mari insule a Parisului metropolitan, ai impresia ca te afli intr-un colt oarecare din Paris. E de ajuns doar sa parcurgi cativa zeci de pasi si vei avea in fata ochilor o perspectiva la care nu te asteptai, desi venisei chitit sa o vezi. Dintre niste cladiri inghesuite, dar bine intretinute, iti apare o piata generoasa, care se opreste brusc intr-un masiv de dantelarie medievala, cu o forma atat de cunoscuta ochiului: Notre Dame de Paris.

Bineinteles, cel mai bine ar fi sa eviti a veni la Paris in plin sezon, cand piata este absolut neincapatoare pentru jdemilioanele de turisti care se inghesuie sa fotografieze toti din fix aceleasi unghiuri, catedrala. Cele mai bune luni pentru a o vizita: aprilie, mai, sau sfarsitul lui septembrie si inceputul lui octombrie, cand densitatea de japonezi si americani pe metrul patrat scade la niveluri acceptabile. Notre Dame de Paris a fost ridicata in urma initiativei episcopului de Paris, Maurice de Sully, pe o perioada lunga de timp, incepand cu anul 1162 si pana in anul 1345. Finisajele lucrarii au mai durat, iar daca vei vizita catedrala, vei intelege de ce a fost nevoie de atata timp pentru a termina muntele de piatra dantelata.

Proiectul episcopului a fost cutezator, intrucat constructia era de mari proportii (putea concura oricand cu cele mai mari temple de pana atunci), iar materialele erau de calitate. Asadar si finantele de care dispuneau aveau un cuvant de spus in termenele constructiei.

Inchinata fecioarei Maria, catedrala a fost conceputa sa prezinte cat mai plastic scene biblice si mitologice pentru masele analfabete ale acelor timpuri. Asa se si pot explica reprezentarile sculpturilor cu figuri apocaliptice infricosatoare aflate in nordul edificiului, in celebra galerie a Himerelor sau Marea Galerie, cum i se mai spune, menite sa sperie si cel mai convins ateu si sa-l faca sa se gandeasca cu groaza la ‘judecata de apoi’… Pare-se insa nu foarte convingatoare pentru francezii de astazi care s-au declarat un popor laic. :-B

La nivelul inferior al catedralei se afla celebra fereastra in roza care are in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul, iar la ultimul nivel inferior este prezentata linia regilor din Iuda si Israel, numita si Galeria Regilor.

A fost nevoie ca aceasta galerie sa fie refacuta dupa ce, in 1789, in timpul marii revolutii din Paris, parizienii au decapitat sculpturile si au dat foc catedralei. Interiorul adaposteste, pe langa relicve celebre si obiecte de mare pret, cea mai mare orga din Franta, care dateaza din anul 1730, si restaurata in 1962. Catedrala a suferit o lunga perioada o decadere si uitare pana in anul 1991, cand au inceput lucrari complexe de restaurare a acesteia, atat in exeterior, cat si in interior, avand drept efect un mare succes turistic.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Parisului, catedrala Notre-Dame atrage in fiecare zi zeci de mii de turisti care se inghesuie pentru a vedea cu ochii lor simbolul puterii religioase a unor secole de mult apuse, maretia arhitecturii romanice si gotice si martorul multor secole de istorie zbuciumata care a apartinut Parisului de altadata.

Interesant este faptul ca, practic, catedrala a luat fiinta din satul aflat la poalele ei. Daca veti privi atent pavajul din piata aflata in fata catedralei, veti remarca niste dreptunghiuri din piatra de alta culoare. Nu, nu e vorba de un mozaic fantezist, sunt marcate ramasitele caselor care au existat pe timpul catedralei, si in secolele de dupa crearea ei. Notre Dame de Paris era pur si simplu inghesuita intre sute de case mici, pricajite, de circa 20 de m patrati cele mai mari dintre ele, marginite de stradute de cel mult un metru si jumatate latime. Greu de imaginat atunci cand vezi spatiile largi de astazi!

De altfel, in jurul catedralei a luat fiinta orasul Paris pe care il stim astazi. Notre-Dame din Paris are o arhitectura gotica impresionanta si merita privita din toate cele patru puncte cardinale, deci nu va marginiti la a admira fatada, mergeti pe langa ea si vedeti si parculetul superb din spate. Edificiul este bogat in vitralii, portaluri si picturi bine pastrate, desi peste el au trecut ceva incendii si revolutii. Iar sutele de gargouille de pe catedrala va vor da cosmaruri noaptea, garantat!

De citit neaparat: http://www.paris.org/Monuments/NDame/