Noi am avut marea sansa de a vizita Istanbulul. Puteti citi mai multe pe linkul precedent. Acum insa ramanem si noi cu gura cascata la cum filmeaza unii acest oras.

Spectaculos, nu?

Amenzile pentru viteza in Spania nu sunt deloc mici – de fapt daca nu sunteti atent unde parcati veti plati din buzunar suficient de mult pentru a va strica vacanta.

Politistii lor sunt mai toleranti decat francezii sau germanii, dar asta nu inseamna ca poti intinde coarda sau ca ii poti mitui ca pe ai nostri. Daca ati fost tras pe dreapta, e musai sa va adresati cu respect, altfel s-ar putea sa aveti surprize.

Asadar, iata tabelul cu amenzile pentru viteza in Spania. Ochii mari cascati si drum bun!

Autor: www.turistineuropa.ro

Inca un film superb de la Gunther Machu, de data asta din valea Soca, aflata in extrema vestica a Slovaciei, in Alpii Iulieni. O vale in care peisajul balcanic dispare, lasand loc peisajului alpin de tip central-european. Si, asa cum puteti vedea si din film, o vale in care chiar merita petrecuta o vacanta!

De remarcat in Valea Soca: albastrul incredibil al raului cu acelasi nume (i se mai spune si Raul de Smarald), satele care deja reflecta stilul arhitectonic mediteraneean (Italia e la o aruncatura de bat!), natura virgina a parcului national care cuprinde intreaga zona.

Se poate gasi cazare in Bled, Bohinj, Kranjska Gora, sau Bovec, insa cred ca ar merita incercat si pe la pensiunile agroturistice din zona. Daca ati fost acolo, va asteptam cu interes insemnarile!

Lucania, regiune numita astazi Basilicata, se afla in sudul Italiei, chiar acolo unde talpa cizmei peninsulei se curbeaza. O regiune altminteri saraca, insa de un farmec nebun. Judecati si voi:

Under the Lucan Sun from Leonardo Dalessandri on Vimeo.

Practic, una dintre cele mai putin vizitate regiuni din Italia, motiv pentru care se afla acum pe blogul nostru. Agroturism, catune aflate departe unul de altul, peisaje salbatice si un aer de inima de Mediterana care mie unul imi aduce aminte de Creta.

Enjoy!

Am fost in Santorini acum patru ani. N-am putut sa descoperim frumusetea insulei, prinsi cum am fost doar in zona unde turistii sunt jefuiti la drumul mare, iar animalele sunt chinuite.
Totusi, insula are un farmec unic. Voila…

Santorini merita vizitat la sfarsitul lui mai sau inceputul lui iunie, cand vremea pe insula este mai blanda si toate tufele sunt inflorite, raspandind ghirlande rosii peste tot. Atentie insa ca puteti inota doar in partea nordica a insulei, acolo unde si sunt situate hoteluri pentru cei dornici de relaxare marina. Oraselul turistic merita doar o oprire de cateva ore, preferabil inainte ca hoardele de turisti care vin cu vapoarele sa inceapa sa se inghesuie pe stradutele stramte.

Aruncati in Istanbul si alergati incoace si incolo, nu am avut timp la dispozitie pentru a vizita tot ce si-ar dorit inima unui turist nebun atarnat in bocanci si inarmat cu aparatul foto, pornit la vanatoare de vestigii.

Cert, vom reveni acolo, pentru ca Istanbulul ramane unul din orasele unde mixul culturilor si-a lasat amprenta de-a lungul secolelor, transformand metropola intr-o istorie a civilizatiei in miniatura.

Pentru cei care sunt disperati sa vada cat mai multe intr-un timp scurt, sfatul nostru este: directia piata Sultanamet, unde aveti o salba de minuni arhitecturale ridicate pe vremea cand Istanbulul purta numele imparatului Constantin: Hagia Sofia, Moscheea Albastra si Palatul Topkapi. Aveti si Bazarul destul de aproape, tot atatea vestigii inca vii din timpurile tineretii orasului.

Despre fiecare, pe larg, in articolele dedicate lor (click pe linkuri).

De asemenea, merita sa faceti o croaziera pe Bosfor, sa vizitati Turnul si Podul Galata, precum si parcul Miniaturk, care va ofera cele mai importante monumente istorice din Turcia in miniatura.

Daca vreti sa stiti totusi cum ni s-a parut noua orasul, puteti citi mai multe despre calatoria noastra in Istanbul, sau puteti vedea clipul nostru video de pe Bosfor. Pentru a intra in atmosfera, iata si o mica esenta video a orasului.

Am scris pe larg despre experienta noastra in Istanbul, acum cateva zile. Iata si clipul video cu atmosfera din orasul intins pe doua continente.

Nu ezitati sa-l vedeti HD si full screen!

Istanbulul fusese trecut de noi de mult timp undeva spre finalul unei liste de prioritati de calatorie, mai ales din cauza unor impresii gresite cu privire la ce inseamna atmosfera unui oras euroasiatic, care in mintea noastra avea mai degraba iz marocano-palestinian.

Astfel de convingeri au facut ca socul contactului cu taramul turcesc sa fie cu atat mai puternic. Stiam si auzisem de mancarurile si prajiturile vestite pentru aromele si savoarea lor, de ospitalitatea turcilor, de eleganta turcoaicelor, toate acestea insa justificabile in masura in care majoritatea experientelor fusesera traite de cei care ni le povestisera in regim de all inclusive la 4 si 5 stele, care de multe ori fac diferenta.

Mai stiam si despre existenta unei Turcii reformate, devenita un conglomerat de modern cu religios, cu un Istanbul plin de stradute inguste, case vechi, ziduri cazute si batrani asezati la masuta tragand din narghilea, alaturi de malluri si zgarie-nori. Dar nimic nu ne pregatise pentru ce aveam sa vedem in cele trei zile petrecute aici.

Cum ajungi la Istanbul

Simplu spus, cu avionul. Desi exista inca trenuri care fac legatura intre Bucuresti si Istanbul, precum si curse regulate de autocare, pur si simplu nu merita. Dureaza mai mult sa ajungi la aeroport in Romania decat sa ajungi de la Bucuresti la Istanbul cu avionul, iar pretul unui bilet de avion pentru Istanbul costa cam 220 de euro cu Turkish Airlines, pe care ii si recomandam cu aceasta ocazie.

Pretul unui bilet de autocar Bucuresti – Istanbul, daca tii mortis, te costa 200 de lei dus, insa va trebui sa suporti toate dezavantajele calatoriei cu ‚businessmanii’ care fac ruta asta in fiecare saptamana. Pretul unui bilet de tren dus-intors Bucuresti-Istanbul costa 127 de euro la clasa I si 85 de euro la clasa 2. Trenul pleaca la ora 12.25 dupa-amiaza din Bucuresti si ajunge la ora 8 dimineata la Istanbul.

Istanbulul vazut de pe Bosfor: maretia acutala a unei foste capitale de imperiu

De la aeroport, pentru evitarea traficului din Istambul ce depaseste oricand dementa Bucurestiului nostru, am luat vaporasul si am strabatut canalul Bosforului, ocazie cu care am putut admira ambele maluri ale Istanbulului – european si asiatic, cu privelisti de nedescris.

Malurile sunt coplesite de multimea palatelor vechi de sute de ani, bine intretinute, de o frumusete orientala pura, cu dantelarii in piatra care parca adie in bataia vantului. Dimensiunile sunt colosale, dar par la locul lor in aceasta ‘stramtoare’ care ofera de fapt spatii extrem de largi pentru oameni, chiar daca sutele de vapoare care merg in toate directiile printre cele doua maluri ale Bosforului iti dau senzatia ca te afli fix in centrul lumii.

Bosforul este intesat de o puzderie de vase comerciale si turistice, precum si de navete si vase de pescuit ale localnicilor. Podurile suspendate ale acestuia – Bosfor si Sultan Mehmed – cu cate 6 benzi de circulatie, sunt cochet luminate noaptea, rasfatandu-si turistii cu jocuri de lumini spectaculoase. Iar orasul pare ca vrea cu orice pret sa se arunce in mare, fiind inaltat pe colinele care strajuiesc stramtoarea – cu principalele sale atractii la vedere: Moscheea Albastra, Sfanta Sofia si Inalta Poarta (Topkapi).

Placut este insa si contrastul dintre vechi si nou: cladirile recent ridicate sau in curs de construire au transformat Istambulul intr-un santier-furnicar, cu iz de Occident. Atmosfera orientala data de zidurile palatelor si de moscheile bine intretinute este dublata asadar de zeci de zgarie nori care se vad in fundal, in cartierele de afaceri ale Istanbulului.

Pe strazi prin Istanbulul european

Am vrut sa simtim aglomeratia si agitatia bazarurilor turcesti, chiar daca n-am avut timp sa ajungem si in marele Bazar. Asa ca am luat-o la pas pe stradutele pietonale ale Besiktasului. Aglomeratie este, dar chiar si aici viata curge intru cu totul alt ritm, unul care tine mai degraba de linistea sufleteasca, specific orientala. Oamenii se plimba, se relaxeaza pe bancute, privesc pescarii sau ei insisi, pescuiesc, se amuza, se binedispun.

Femeile stau la un ceai sau o cafea si joaca table. Unele dintre ele sunt acoperite, altele nu, dar majoritatea au haine elegante, da, chiar si fetele tinere pe care parintii le obliga sa poarte batic. Multe terase pun la dispozitie table sau carti si nimeni nu te grabeste sa eliberezi masa. Vanzatorii au rabdare cu clientul, nu neaparat dupa zicala ‚clientul nostru, stapanul nostru’, ci mai degraba dupa principiul ‚clientul nostru, musafirul nostru’. De apreciat si muzica data in surdina…

Forfota specifica talciocului are o atmosfera aparte, data de magazinele amenajate cu bun gust, tarabelor cu bucate imbietoare si teraselor cu mirosuri ametitoare. Chiar daca nu esti o persoana gurmanda, vrand-nevrand, devii. Atentie mare la magazinele de dulciuri, care sunt, de departe, cele mai periculoase oricarei siluete care pretinde ca se respecta. Uiti de toate si te afunzi in ele: susan, rahat turcesc, nuga cu fructe, sugiuc, baclava si sarailii ca la mama lor acasa, precum si o sumedenie de fursecuri tipic orientale, cu arome suave si doar usor indulcite (care nu vor fi pe placul tuturor).

Istanbulul asiatic, nimic nu e ceea ce pare

Experienta malului asiatic al Istanbulului si al periferiilor acestuia ne-a umilit, cu atat mai mult cu cat ne asteptam la o diferenta fata de cel european precum si la aparitia unor la santuri si gropi pe drumuri de tara nepavate si rupte ce ne-ar fi ingropat masina, cu carute trase de cai ori magarusi pe post de jaloane, cu praf de tara si aer musulman. Stiti voi, ca la noi prin Romania, unde la doar 4 kilometri de Bucuresti dispare asfaltul catre satele din jur si te cufunzi direct in evul mediu.

Insa, cel putin pe unde am trecut noi, nu a fost nimic de genul asta. Drumurile strabatute au fost intacte in mare parte, vizibil recent refacute, localitatile micute erau cochete ca si turcoaicele care se plimbau nestingherite, acoperite sau nu, iar strazile surprinzator mai curate decat ale multor orase occidentale. Casele, desi modeste si fara pretentii arhitecturale, sunt bine intretinute, iar orice metru patrat de pamant este transformat intr-o gradina. Din acest motiv, Istanbulul este mult mai verde decat te-ai astepta de la un oras aflat la aceeasi latitudine cu mijlocul ars de soare al Greciei. Da, inclusiv la periferie. Saracia se vede pe alocuri, insa nu atat de dramatic pe cat te-ai astepta.

Ce poti vizita in Istanbul

Pentru inceput, iti poti propune sa vezi macar cele 2 vestite moschei (Albastra si fosta bazilica bizantina Sf. Sofia, transformata in moschee si acum in muzeu), bazarul si palatul Topkapi, precum si toate stradutele dimprejur, ale Istanbulului vechi. Atentie ca in aceasta zona orice suvenir poate fi negociat lejer la doar o jumatate din pret, nu va sfiiti sa spuneti ca sunteti romani (desi daca mai pierde Hagi multe meciuri…).

Dar este la fel de important sa alegi sa parcurgi pe jos unele dintre stradutele comerciale din Besiktas, pline de viata si de atmosfera placuta descrisa mai sus. Am inteles ca fiecare dintre marile cartiere ale Istanbulului are cate o zona asemanatoare, ramane sa o descoperiti. Nu uitati insa ca distantele sunt foarte mari.

Nu ratati o croaziera pe Bosfor, daca va permiteti. Costa 60 de euro de persoana daca sunteti cu un grup de pana la 4 persoane, dar puteti plati doar 30 de euro de persoana daca strangeti un grup mai mare, de peste 9 persoane. Si e greu sa intelegeti frumusetea Istanbulului fara ea!

In fine, daca ajungeti cumva unde am stat noi, si anume in Ortakoy, la picioarele podului Bosfor, merita sa o luati agale pe stradutele din port, sau chiar sa leneviti pe tarm privind cum trec agale zecile de vapoare care parcurg Bosforul. Va veti incheia ziua in cantecele de muezin care vor izbucni din moscheea Buyuk Mecidiye Cami, de langa, si gandindu-va ca noi la cat de linistit poate curge viata in aglomeratul si agitatul Istanbul, un oras mai occidental decat ai putea crede.

ps. aveti acum si un clip video!

Inima Italiei, la fel de tanara acum ca si in urma cu 600 de ani, cand si-a luat avantul: Toscana, vazuta prin ochii (si camera) unui artist.

Bella Toscana from Gunther Machu on Vimeo.

E perioada vacantelor. Si ce poate fi mai frumos decat sa calatoresti prin Franta cu trenul, oprindu-te si cerand informatii intr-un amalgam de franceza, italiana si braziliana? Marco Aslan, evident.

Brief Moment from Marco Aslan on Vimeo.