Daca vizitati Tulcea, atunci musai sa vizitati si Acvariul, sau mai degraba Muzeul Deltei Dunarii, situat pe strada Progresului nr. 14, cum veniti dinspre centru spre Monumentul de Independenta. Este unul dintre cele mai frumoase muzee de istoria naturii din tara, poate si pentru ca totul e ultramodern acolo – de la dioramele cu vegetatie, animale si pasari specifice Deltei, pana la acvariile cu pesti din zona Deltei sau chiar exotici.

Recunosc ca am trecut de multe ori prin Tulcea dar daca nu era campania Redescopera Romania nu as fi catcadisit sa vizitez acest muzeu, fie si pentru ca am inca o aroganta de bucurestean care nu da doi bani pe muzeele din tara (mare greseala, sunt muzee superbe si foarte bine intretinute peste tot in tara).

Nu va repeziti insa la pesti, urcati si la etaj pentru a admira dioramele in care vi se arata si vi se explica ce fel de specii de pasari si animale salasluiesc in zona Deltei sau chiar mai larg, a Dobrogei. Nu veti regreta, iar la plecare veti privi cu alti ochi peisajele de stepa, unice in Europa. Evident, puteti termina tura cu acvariile de la subsol, dar atentie la rechin ca poate sari din bazin daca il enervati cu blitzul

Programul Acvariului (cum ii zic localnicii): marti-duminica 10-18, luni inchis. Puteti intra in muzeu pana la ora 17.30.

Pret bilet muzeul Deltei Dunarii: 10 lei adulti, 5 lei pensionari si copii, 20 lei taxa foto, 50 lei taxa film, 50 lei ghid (musai sa apelati la un ghid daca sunteti un grup, e cu totul altceva!!).

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

Si a fost a doua zi de Redescopera Romania in Delta, cea in care am mers incet pe canale, suficient de incet ca printesele sa se plictiseasca iar barbatii sa aiba chef de baie in Dunare, printre stufaris. Soarele sus ardea, apa jos racea, barca agale mergea si din barca noastra Augustin Radu zmeie inalta (e o intreaga discutie daca e zmee sau zmeie, dar o las pe alta data).

O zi in care am mers in sfarsit in ritmul Deltei, unul care face ca apa sa creasca uimitor fata de nivelul marii care o asteapta la doar cativa kilometri. Sau mile. Si cum noi am ajuns si la Mila 23, se cheama ca eram la 26 de mile fata de apa marii (caci de cand au fost masurate milele acum zeci de ani, Delta a mai avansat cu cel putin 3 mile in larg – unii spun chiar cu 10!).

O zi torida in care nu s-a intamplat nimic. Absolut nimic. Si asta a fost exact cel mai frumos lucru, chiar daca poate inca nu ne dam seama. Caci in obsesia noastra de a se intampla tot timpul ceva, in bombardamentul asta non-stop cu stiri de tot felul si cu non-stiri de tot felul, cu buzz-uri sociale si asociale, cu noutati si evenimente si locuri in care trebuie sa fim si tweet-uri, poke-uri, RT-uri si check-in-uri, Delta te invata un lucru: viata curge in realitate altfel. Incet, lin si linistit. Iti e teama de acest non-eveniment care este Delta doar daca nu ti-ai mai auzit de mult timp gandurile, daca nu ai mai ramas de mult timp cu tine insuti, dar mai ales daca viata ta curge asemenea unei valtori din care nu mai apuci sa vezi nimic in jur.

Altminteri o imbratisezi ca pe o binecuvantare. Una care poate ca dupa ceva vreme ar deveni insuportabila, insa tot una dupa care iti poti masura gradul de dependenta de nebunia ‘sociala’ care iti rapeste pana si ultima suflare de independenta. Cu cat sevrajul mai mare, cu atat si dependenta mai mare…

In rest, am salutat stuful, am respirat parfumul florilor sale, am ciulit urechea la saltul broastelor in namol, am inmuiat degetele in apa si am pozat tot ce misca. Si a miscat…

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

As fi avut prea multe de scris despre cum arata Delta Dunarii in 2011, insa prefer sa zic doar atat: pasarile sunt la locul lor, chiar daca salupele cu turisti intra cu viteza fix prin mijlocul lacurilor unde stau ele, pestii sunt la locul lor chiar daca braconajul continua, stuful e la locul lui desi e plin de vaci pentru care se extind si pasunile, dar mai ales Dunarea e la locul ei, cu aerul sau de doamna batrana si linistita.

Delta merita admirata la pas, pe canalele mici, acolo unde insa vei intra mai degraba cu barcile cu vasle, nu cu cele motorizate ce risca sa se impotmoleasca. Poate ca si cei care fac turism in zona vor invata ca viteza merge poate pe canalele principale, dar ca strica rau tot farmecul Deltei daca este aplicata si in rest, cu precadere acolo unde sunt pasari. La fel, vorbitul despre cum ar fi impuscate acestea si cat de bine ar sta in farfurie mai degraba nu impresioneaza pe nimeni venit de la oras, caci se stie ca orasenii prefera sa uite de unde le vine carnea din farfurie.

Iata si imaginile in chestiune

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

Doua dintre atractiile mai putin vizitate ale Dobrogei se afla pe o axa care porneste de la sud de Murfatlar, din lacul de creta, si se termina in nord, cu crestele sterpe ale Muntilor Macinului.

Lacul de creta

Putini sunt cei care, in drumul lor spre mare, fac dreapta din centrul Murfatlarului pentru a vedea – macar 5 minute – un loc dintr-o alta lume.

Locul asta poate fi gasit usor: cum treci de podul peste canalul Dunare-Marea Neagra, intr-o curba la dreapta (cu linie continua, atentie!), se face un drum de tara la stanga, care urca dealurile. Poti deja vedea in stanga ca este vorba de o cariera, aparent de piatra, in realitate de var si creta. Daca apuci pe acel drum, la vreo 200 de metri mai sus poti opri masina si apoi poti cobori pe picioarele proprii pentru a admira privelistea unei alte lumi: o lume de creta, aparent neprielnica oricarei forme de viata si in care s-ar putea filma cu succes o scena de Star Wars.

Lacul de pe fundul carierei iti arata totusi ca esti pe Pamant, iar daca ramai acolo mai mult de 10 minute incepi sa vezi ca zona totusi misuna de viata, tot felul de gaze, soparle si alte vietati minuscule croindu-si drum prin desertul alb incins de soare. Memorabil.

Muntii Macinului

Daca o apuci spre Nord, pe unul dintre traseele dobrogene despre care am mai scris (drumul spre Nazarcea e reparat!), ajungi in comuna Horia, iar de aici incepe un cu totul alt peisaj dobrogean. Muntii Macinului incep sa se inalte tot mai semet de-a dreapta, culmile lor fiind mult mai spectaculoase decat te-ar lasa sa banuiesti inaltimile relativ mici la care se inalta.

Noi am urcat cu Dusterele din Redescopera Romania pana sus, in varf, pe culmea Pricopanului, pe un ‘drum’ accesibil doar masinilor 4×4 cu reductor (sau Dusterului ). Poti urca si cu piciorul insa, doar cu ceva atentie la taratoarele care isi fac veacul pe aici si neaparat cu pantaloni lungi, pentru a te proteja de scaietii si celelalte plante agatatoare, zgarietoare si taietoare care iti pot face harcea-parcea picioarele.

In jos vei vedea cariera de piatra, iar de jur imprejur ai vedere pana hat, departe, spre Braila si toata zona de centru-nord a Dobrogei. Iarasi, niste munti cu un peisaj complet diferit de ce vezi in restul tarii: sterpi, uscati, bolovanosi si numai potriviti pentru o zi cu iz de desert marocan.

E un traseu de o zi care se poate incheia cu succes la Tulcea, unde Xplorio recomanda hotelul Delta, chiar si aripa de trei stele, care este bine dotata, curata si linistita, dar mai ales cu o priveliste superba asupra portului. Daca tot veni vorba de Tulcea, Xplorio mai recomanda si terasa Republica, unde absolut tot ce am comandat a venit repede si a fost delicios. Nu acelasi lucru pot spune despre celebrul La 2 iepurasi, unde mancarea este doar OK si vine cam rece, personalul fiind putin depasit de numarul mare de clienti (altminteri, pentru o masa ieftina si fara pretentii, sau daca nu sunteti un grup mare, puteti opri).

Din Tulcea, evident, incepe Delta. Despre ea am mai vorbit si vom mai face vorbire…

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

Dobrogea este acel pamant care, desi locuit din timpuri extrem de vechi de civilizatii remarcabil de avansate, apoi chiar de geto-daci, greci si bizantini, a contat cel mai putin pentru istoria romanilor. Atat de putin incat, atunci cand Rusia tarista ne-a tras teapa imediat dupa Razboiul de Independenta si ne-a oferit-o la schimb cu cele 3 judete din sudul Basarabiei, noi n-am vrut-o. Iar Carol I si Bratianu au acceptat-o doar in ultima instanta, pusi in fata faptului implinit de catre rusi si marile puteri si abia dupa ce oferta rusa scazuse simtitor (am fi avut, printre altele, si Silistra…).

Totusi, cum bine remarca Iorga acum fix 100 de ani, pe cand peregrina prin praful Dobrogei, nicaieri investitiile statului roman nu erau mai mari ca in Dobrogea. Daca ai ochiul format, poti vedea ce a facut statul roman aici in urma cu peste un secol – de la liniile de cale ferata cu lucrari de geniu superbe, la bisericile cladite cu finantare de stat, de la aducerea mocanilor si a aromanilor extrem de harnici (motiv pentru care o sumedenie de sate dobrogene au nume ardelenesti) pana la cladirea a zeci de scoli si aducerea aici a sute de dascali care au scolit o populatie noua, ce inlocuia treptat tatarii si turcii dezradacinati si trimisi peste granita, in sud.

Am hoinarit astazi pe drumurile de carute din Dobrogea, cele aflate la nord de Medgidia, trecand din nou prin Capidava, unde nu s-a schimbat absolut nimic, apoi apucand-o spre manastirea Casian si Cheile Dobrogei. Ca de obicei, Dobrogea te ia prin surprindere: acolo unde pana acum 2 minute vedeai dealuri line si aspect de campie, apare deodata un peisaj de munte, cu munti macinati de milenii asezati frumos intr-un amifteatru natural, umplut de fiinte efemere (aflate la un gratar, desigur).

De aici, te afli la doar jumatate de ora de Vadu, cea mai libera plaja de langa Constanta, acolo unde, spre mirarea mea, abundenta de lume nu a reusit inca sa distruga locul. Poate am avut noroc, insa manelele erau inexistente iar lumea se bucura pur si simplu de o plaja curata si un soare domol de dupa-amiaza, chiar daca apa era prea balacita si plina de meduze pentru a-mi spune ceva.

Cred ca am parcurs azi mai mult de 100 de kilometri exclusiv pe drumuri de carute, uneori chiar drumuri pe care nici carutele nu o mai apuca, atat de mari erau ierburile pe ele. Floarea soarelui e cam arsa de idolul dupa care tot intoarce capul, semn ca aici ploile s-au lasat asteptate, ca de obicei. Peste tot, canale uriase de irigatii lasate in parasire si paduri intregi de scaieti – doar stuful care se unduia in bataia vantului iti dadea semne ca totusi aici este viata si un desert toropit de caldura.

Apropo de vant: mai creste totusi ceva in Dobrogea. Cresc paduri de eoliene. Sunt zeci, sunt sute. Posibil ca la final sa fie cateva mii. Eu sunt mai ecologist de felul meu, insa vederea a sute de eoliene care intunecau orizontul mi-a dat o senzatie cam ciudata – e adevarat ca e energie ‘verde’ insa oare miile de pasari care migreaza spre Delta Dunarii in fiecare an ce parere au?

Daca ai un 4×4, chiar si unul ieftin cum este Duster, merita sa dai o tura hai-hui pe drumurile colbuite din Dobrogea. O sa respiri soare, o sa auzi greieri, o sa mangai cu mana ierburile inalte cat masina si o sa te amuzi scuturand o floarea-soarelui. Dar mai presus de toate o sa simti cat de vechi e locul asta, si cat e de frumos.

V-am zis ca iubesc Dobrogea si ca ma simt aici ca acasa? Oare de ce?…

Maine continuam etapa Dobrogea din Redescopera Romania 2011 cu o expeditie pe grindul lupilor. Uuuuuuuu!

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

De ce prefera romanii in continuare litoralul bulgaresc celui romanesc? Pai… spuneti-mi si mie care hotel din care tara din lume isi mai intampina clientii cu asemenea mesaje in secolul 21?!

Treaba vazuta nu doar la hotelul in cauza (pacat de toate eforturile de renovare de acolo si de prezenta profesionista pe internet, pe bune), dar si la multe alte hoteluri de la noi, inclusiv cel putin alte 3 vizitate de noi la mare anul acesta!

Oare ce inseamna, in viziunea unui patron de restaurant sau de hotel, respectul pentru client? De ce trebuie sa insinueze ca turistul care ii calca pragul este interesat de colectia lui de tacamuri ale bunicii comuniste sau de lenjeria de pe patul nenorocit al hotelului? Si cat de placut poate fi pentru cineva intrat in restaurant sa fie intampinat de un asemenea grad de suspiciune, iar la iesire sa treaca, fie doar si mental, examenul privirilor militienesti ale ospatarilor, receptionerilor sau patronilor?

Cine isi mai pune probleme de genul asta? Doar nu o sa falimentezi din cauza furtului de linguri? Gasesti usor o solutie luata din lumea civilizata, care sa evite jene de genul asta. Asuma-ti-le in pretul total al serviciilor, de exemplu!

Nu s-ar fi gandit sa puna un afis frumos, care sa imbie turistul sa intre pentru cel mai tare fresh de portocale, pentru cel mai bun gelato, pentru cel mai suculent cafe-frappe, pentru un jam-session de dupa-amiaza si seara cu trupe de tineri talentati care n-au unde sa debuteze, sau pentru niste crepe (clatite pentru cine nu stie) care sa-ti mute nasul de placere cand te plimbi pe faleza… sau pentru multe alte lucruri care pot face un turist ratacit sa intre intr-un spatiu in care la inceputul lui iulie il asteptau sute de scaune si mese goale, intr-o atmosfera pustie, de sfarsit de lume. Nu mai vorbesc de spatiile comerciale goale, pe care eu le-as fi inchiriat pe gratis doar-doar vor atrage trafic pietonal acolo care sa-mi intre in restaurante…

NU. S-au gandit insa sa puna patru afise de interdictii, caci acestea dau frumos la turisti. Sper ca daca citesc acest post sa le si scoata… Insa problema e mai mare decat atat si nu se rezuma deloc doar la acel hotel.

Litoralul romanesc 2011: amenintarea fantomei

Aceasta atitudine lipsita de respect, bine infipta in caracterul patronilor litoralului romanesc, este cea care a dus la o atmosfera fantomatica a litoralului in plin sezon. Chipurile, criza economica se face vinovata de caderea turismului pe litoral, pentru ca romanii primesc oferte mai ieftine la bulgari si greci.

Ba uite ca nu!

Dam din nou exemplul Olimpului unde toate unitatile de 2 stele cu umbre comuniste arata ca niste grote acoperite de vegetatie, cu parcari pustii, iar in schimb hotelurile de 4 stele sunt pline, cu parcari ocupate pana la refuz si restaurante asijderea. De aici se poate vedea ca romanul, chiar daca poate nu are foarte multi bani, vrea sa se simta bine. Plaja din Olimp arata fenomenal, mai bine ca in orice an, iar cunoscatorii vin aici sa se relaxeze, departe de zgomotul din alte statiuni. Insa ce folos ca doar unii dintre hotelierii de acolo inteleg asta?

Daca patronii de 2 stele si la propriu si la figurat ar fi inteles aceasta filozofie simpla a notiunii de concediu, daca ar fi gandit pachete cu servicii all-inclusive, fie ele si un pic mai scumpute, si care sa implice absolut toate unitatile turistice anexe care altfel zac in ruina, cert lucrurile ar fi fost schimbate in bine si pentru turist, si pentru buzunarele patronilor, si pentru bietii angajati care spera sa le vina turisti macar in weekend.

De aceea, litoralul vecin este invadat de turistii romani, pentru ca bulgarii au muncit si s-au straduit sa puna la dispozitie hoteluri de 3-4-5 stele cu servicii all-inclusive, mediocre mai mult sau mai putin, dar suficient de multumitoare pentru muritorul de rand. Si acolo e tratat amabil, nu privit ca un infractor!

Ce vrea turistul roman

Din pacate, patronii romani din turism continua sa traiasca in sferele lor, deasupra pustietatii hotelurilor si restaurantelor pe care le detin. Impusca trei saptamani de preturi mari si atat. Nu au inteles nici in ceasul mortii ca de fapt turistul roman nu cauta neaparat ieftin, ci cauta confort si relaxare. Ca nu doreste sa sparga doar seminte pe plaja, ci si bani pe shopping. Si ca nu are chef sa se duca la camera de hotel odata cu stingerea felinarelor din statiune la ora 10 seara, ci sa poposeasca la o terasa sau 2 sau 3, pana dimineata la rasarit. Ca vrea sa fie binedipus, sa fie rasfatat, sa fie relaxat, sa fie distrat de hotelieri, nu pus pe fuga.

Romanul, ca orice turist, vrea concediu, adica vrea ca, odata in an, sa se simta rege. Odata in an, doreste sa scape de povara feţei acre si crispate a sefului si sa fie intampinat de privirile amabile, placute, relaxate ale sezonierilor din statiuni. Pe care le gaseste. In Bulgaria.

Ramasite ale unei aventuri sublime in mijlocul marii, simteam ca ard daca nu vi le impartasesc. Ah, unde esti tu, Turner….

Pentru ca mijlocul acestui octombrie se anunta a fi sfarsitul unei toamne frumoase, am ales sa dam o fuga la mare sa mai respiram o data aerul sarat si sa-i simtim briza.

4 ore petrecute pe o plaja pustie, cu apa limpede, nisip cald si soare bland.

Ne revedem la iarna

Sucidava. Da, inca o cetate, de data asta in sudul Romaniei, undeva pe teritoriului satului Celei, langa orasul Corabia, pe malul Dunarii. Iesirea o poti include tot in drumurile de o zi, in cazul in care te afli undeva in partea de sud a Romaniei, inclusiv in Bucuresti.

Cum ajungi la Sucidava
As vrea sa pot spune ca drumul este o feerie, ca poti merge linistit cu viteza de croaziera… Tinand insa cont de starea aproximativa a asfaltului si de satele care trebuie traversate, e cazul sa stii ca drumul dintre Bucuresti si Corabia, prin Alexandria si Turnu Magurele, tot iti va lua o ora jumate, doua. Noi am continuat apoi spre Giurgiu, mergand de-a lungul Dunarii, insa asta presupune vointa, nu gluma, pentru ca ai zeci de sate insirate de-a lungul sau. Atentie si la o portiune de 2 kilometri intre Turnu Magurele si Corabia, unde drumul asfaltat face loc macadamului.

Insa o incursiune in lumea satului dunarean face parte din povestea calatoriei. De data asta putem vorbi de un specific al zonei, unde localnicii au o teribila sete de socializare, chiar daca satele le sunt rupte in doua de sosea. Gospodari. Case curate, saracute, ingrijite. Copii la tot pasul. Biciclete si carucioare. In satele de pe malul Dunarii, timpul curge agale, ca si fluviul. Ah, si ce sa mai zic de gura de varsare a Oltului in Dunare, ea insasi un peisaj incredibil pentru Romania…

Dupa ce iesi din orasul Corabia, scapatat dar prietenos si cu oameni molcomi, vei putea vedea la un moment dat in satul urmator un indicator ruginit, care iti arata directia la stanga. 300 de metri mai incolo iti opresti masina si te-ai intors deja in timp.

Sucidava si ghidul Sapca
Am patruns in lumea sucilor si a romanilor, ne-am plimbat pe pietre vechi de 2000 de ani si am ascultat povestea cetatii Sucidava, rostita de un ghid benevol, domnul Sapca, urmas al celebrului Popa Sapca (de la pasopt), ca mai bine de juma’ de sat, de altfel. Omul povesteste genial, cu patos si profunzime, legatura dintre el si cetate fiind cu mult mai mult decat una dintre un ghid obisnuit si exponatele sale. E o legatura de sange, de iubire, de viata, caci omul asta a imbatranit aici, facand zilnic acelasi lucru. E un privilegiu sa-l asculti, dar iti va trebui rabdare, caci omul are ritmul lui, din care nu poti neam sa-l scoti.

Sapaturile au inceput in anul 1936 si au durat aproape 50 de ani, perioada in care arheologii aveau mana libera de la directiune sa se ocupe de cercetari aproape 8 luni pe an, din primavara pana toamna tarziu, cand erau impiedicati de ploaie sau de zapada. Dupa ’90, situatia s-a schimbat dramatic iar fondurile reduse substantial, astfel incat astazi abia sunt puse la dispozitie 2 saptamani pe an pentru sapaturi. Adica atat cat sa-si poata aduce arheologul echipamentul si sa si-l ia inapoi… Domnul Sapca priveste in gol, cu ochii umezi, catre un trecut in care cetatea forfotea de activitate. Asta e, timpul curge la fel ca Dunarea care batea pe vremuri in zidurile cetatii si care acum se afla la un kilometru departare.

Sucidava, scurta istorie

Asezata pe un fost brat al Dunarii desecat intre timp, Sucidava (‚Cetatea sucilor’) a fost pe rand, capitala a unui trib geto-dac (probabil niste oameni cam… suciti…), apoi asezare civila romana transformata si extinsa pe apx. 22ha, cu o comunitate de cel putin 3000 de suflete, iar apoi cartier militar.

Cursul transformarilor sale a fost firesc. Pe timpul lui Constantin cel Mare, s-a construit si s-a inaugurat (328 en) podul peste Dunare, unul dintre cele mai lungi poduri din antichitate (peste 2,400m), facut din piatra si lemn, care cerea un sistem strategic de aparare si control al vadului peste Dunare.

Asa a aparut in sec. IV-VI castrul militar dotat cu turnuri de observatie, santuri si ziduri de aparare. Tot in incinta cartierului au mai fost descoperite respectabilele bai romane cu centrala termica si incalzire prin pardosea, o mica biserica paleocrestina, strazi pavate care dau lectii contemporanilor nostri si fantana secreta, functionala, aflata la o adancime de 12 m si cu izvor permanent, esentiala in aprovizionarea cu apa pe timp de asediu – astazi unul din punctele forte ale sitului arheologic pentru turisti.

Administrativ, Sucidava a fost integrata imperiului roman in sec. II, ramanand parte a imperiului si dupa retragerea aureliana din anul 275, importanta lui crescand odata cu constructia podului peste Dunare intre Sucidava si Oescus din timpul lui Constantin cel Mare. In secolele care au urmat cetatea a cunoscut un sir lung de atacuri, distrugeri si refaceri ale fortificatiilor, existenta ei incetand in jurul anului 600, in urma distrugerii de catre slavii aliati cu avarii.

Pentru cine vrea sa vada si ruinele podului de pe malul romanesc, putin mai jos, la capatul unei stradute a satului ce pare infundata, se poate observa inca piciorul de pod.

Sucidava – ce poti vedea, preturi si ghid

Cetatea Sucidava are un potential extraordinar, cu foarte multe vestigii de oferit turistului venit aici, insa din pacate fondurile pentru intretinerea si continuarea sapaturilor sunt extrem de limitate.

Atractia principala este reprezentata de fantana secreta, descoperita din intamplare de catre hotii de caramizi. Tunelul este bine amenajat, poti admira bolta originala, iar apa e chiar buna de baut si astazi. Cand cobori prin el chiar te simti in urma cu 2000 de ani.

Mai ai termele si o basilica paleocrestina (ma rog, fundatia), cu un sicriu in care au fost descoperite oasele unui om de aproape 2 metri (intr-o perioada in care oamenii abia atingeau 1.60m!), dar si un mic muzeu la iesirea din cetate. In rest, ziduri si contururi de ziduri, liniste si o priveliste asupra luncii care era traversata odinioara de lungul pod peste Dunare.

Intrarea este penibil de ieftina, 2 lei de persoana (pentru pietrele din Grecia platesti minim 4 euro), dar din pacate nu prea ai ce sa cumperi in plus ca suvenir sau ca material informativ. Se pare ca exista un muzeu chiar in Corabia, unde sunt expuse toate piesele importante din cetate, insa noi nu am avut timp sa-l vizitam.

Asadar, daca nu ai ce face intr-un weekend, apuca de dimineata drumul catre Sucidava. Nu o sa regreti, vei privi si vei gusta istoria, la ea acasa.

Cu o barca micuta si un localnic pe post de ghid te poti avanta si in zone cu apa mica, asa cum o gasesti la varsarea Dunarii in mare, unde poti vedea egretele in toata splendoarea lor, scormonind malul dupa melcisori si broscute.

Cum a reusit ghidul nostru ‘sofer’ sa traverseze zona cu 3 oameni in barca, pentru mine a ramas un mister. In acel moment insa am ales ca teama de impotmolire sa o traiesc alta data, si sa ma bucur de privelistea locurilor care taiau respiratia. Aici gasesti un paradis al pelicanilor, lebedelor, ratelor salbatice, cormoranilor, toate venite in stoluri. Iar daca pastrezi linistea, atunci le poti urmari preocuparile si activitatile lor de peste zi si le poti asculta discutiile mult mai importante decat micimea prezentei tale de om intr-o barca.

In Delta este bine sa tii minte ca esti un intrus al locurilor. Daca nu le tulburi si nu le intimidezi, pasarile iti vor tolera prezenta, iar rasplata va fi pe masura. Precaute, se vor hlizi pe seama ta dandu-se in spectacol, laudandu-se cu penajul lor si inganand cantece guturale sau triluri, fiecare dupa talentul in dotare. Apoi, deodata, vei fi surprins sa vezi ca rolurile se schimba: din spectator devii obiectul lor de studiu. Pai nu?

Altele se vor amuza sa-ti insoteasca barca, luandu-se la intrecere cu tine. Sunt atat de curioase incat, daca ar indrazni mai mult, s-ar pune pe marginea barcii sa te studieze mai bine. Dar curiozitatea si placerea raman doar la stadiul de concurs: cine fuge mai repede?

Egretele sunt cumplit de timide. Pelicanii teribil de ocupati. Iar ratele salbatice extrem de precaute. Pe buna dreptate. Am citit despre ele ca atunci cand o surata a lor este ranita (de gloante!, de pilda), partenerul se abate din drum si, cu aripile larg desfacute, se pune sub soata, pentru a-I atenua caderea. Ramane cu ea pana isi revine sau moare. Mi-as dori uneori ca si animalele sa aiba un sport similar, ucisul oamenilor, ca sa fim chit.

Ultima poza: prietenul nostru. Cel mai teribil porumbel ever!, de o curiozitate fantastica, cu  loc de asteptare undeva langa satul de campare, de unde ne insotea o buna bucata de drum pasind tantos inaintea noastra. Iar daca scoteam aparatul foto, se infoia mandru nevoie mare si ne privea vitejeste. II placea la nebunie sa fie pozat.

Nu are rost sa inchiriezi o barca puternica pentru plimbarile pe canalele Dunarii, pentru ca sincer nu-ti foloseste. Si nici nu are rost sa-ti propui sa strabati nu stiu ce distante, caci zone splendide gasesti la tot pasul. Important este sa-ti acorzi ragazul de a privi in jur. Este bine de asemenea sa nu faci valuri pe canale pentru a proteja pasarile si cuiburile din stufaris, nuferii, algele… Daca vrei sa te bucuri ca turist de viata salbatica de aici, in toata splendoarea ei, nu ramane decat sa o faci discret, fara motoare, manele, strigate de incantare sau de chemare. Nu mai zic de insistenta de a-ti baga barca in stufaris pentru a vedea cuiburile sau pasarile pitite de tine.

Apa era adanca de o palma pe alocuri, dar barca nu a ramas impotmolita, din fericire.

Iar daca gasesti si un localnic cat de cat vorbitor, care sa-ti poata povesti intamplari din Delta, atunci poti spune ca experienta este completa. Eu m-am straduit sa nu-l obosesc, mai ales ca, de fapt, frumusetea Deltei se miroase, se priveste si se simte prin toti porii. Si se respecta. (stafeta la Vladut)

]]> http://www.xplorio.ro/delta-dunarii-in-imagini-2/feed/ 4