Franta
Calator prin Franta. Momente in timp.
Jul 29th
E perioada vacantelor. Si ce poate fi mai frumos decat sa calatoresti prin Franta cu trenul, oprindu-te si cerand informatii intr-un amalgam de franceza, italiana si braziliana? Marco Aslan, evident.
Brief Moment from Marco Aslan on Vimeo.
Calatorie…
Feb 8th
Din Paris, in Tara Bascilor, si cu o picatura de Brazilia si de New York City. Cam asa trecem si prin viata. Crampeie.
Voyage from Marco Aslan on Vimeo.
Paris. Atemporal
Feb 7th
O saptamana de Paris urmeaza pentru voi 
. Aici pe blog, caci pe vremea asta si in Paris merita sa stai sub plapuma. Asadar…
Time Is The Enemy from Samuel W. Hefti on Vimeo.
Alpii. Grandeur Nature. Timelapse video
Oct 6th
Si o gura de aer din Alpi, intr-un timelapse video de exceptie…
Grandeur Nature 2007 timelapse movie from David Coiffier on Vimeo.
Poveste din Bucurestii ce trebuia sa fie
Jun 13th
Ofiteri, negustori, evrei, armeni si machidoni, functionari si doctori, ba chiar si foarte multi chiaburi si boieri scapatati abia veniti in Capitala unei tari care traia din plin in Marea Criza, iata o lume demult apusa care a construit poate cele mai frumoase cartiere din Bucurestii anilor ‘30 ai secolului trecut.
O lume care poate fi gasita si astazi atunci cand te indepartezi de tumultul dement al miilor de masini de pe marile bulevarde si intri pe stradutele laterale, pline de umbra si de ciripit de pasari, inecate in verdeata si incremenite intr-o curgere mult mai lenta a timpului. Parfumul trandafirilor din gradini si agatati pe garduri te ameteste, teii inceputului de iunie iti mangaie narile iar mierea-ursului te determina sa rupi strengareste cateva flori pentru a le suge sucul dulce din codite, ca atunci cand erai copil.
Nu sunt niste Bucuresti pe care sa ii stie multa lume, desi ei sunt exact ceea ce ar fi trebuit sa fie orasul daca nu intrau buldozerele comuniste sa ii ‘asaneze’. Atatea strazi vechi cu case boieresti sau negustoresti, tot atatea povesti pe care nu le mai stie nimeni, sau pe care unii chiar vor sa le faca uitate cu orice pret… Read the rest of this entry »
Provence. Levantica.
Jun 4th
Pana punem pozele cu macii de la Marea Neagra, iata levantica din Provence. Pauza pentru minte si suflet.
The lavenders of the Provence HD from Frederic Vercammen on Vimeo.
Cu parapanta prin Alpii francezi
May 26th
N-aveam sincer idee cat de mult poti zbura o singura tura cu parapanta. Omul asta zboara peste Alpi de la Annecy pana la Cluses. Adica peste 50 de kilometri in linie dreapta, trecand peste munti.
Tuto Cross Vidéo n°5 (Annecy-Aravis-Cluses) 74000 France from Stéphane Boulenger on Vimeo.
Pauza de 10 minute. Apoi coboriti cu picioarele pe pamant.
Sena in imagini
Feb 7th
Pentru ca m-a pocnit o melancolie si-un dor de duca, si pentru ca in ultimele zile m-am tot izbit de minti inguste, evadez!
Cum pot… Adica am inceput de cateva zile sa rascolesc albumele mele din toamna lui 2008. Asa ca pentru astazi avem in meniu Sena si afluentii ei. As exagera daca as spune ca plimbarile pe chei mi-au placut cel mai tare, insa le-as clasa undeva printre primele 3 lucruri pe care le-as face la Paris. Nu m-a atras in schimb absolut deloc plimbarea cu vaporasul pe Sena, poate pentru faptul ca mi se spargea orice urma de extaz stand alaturi puhoiul de japonezi si americani care pozau la fiecare pala de vant si colt de pod.
O plimbare pe chei. Multi studenti la Arte veneau aici si se inspirau. Ca tanara aflata in coltul din stanga, jos.
Parisul este vestit pentru cat de ‘insipide’ sunt spatiile de relaxare. Orice colt care ar fi cerut un pic de gazon, sau hai sa-i zicem iarba, era acoperit de nisip. Read the rest of this entry »
VIDEO: Turnul Eiffel, paradisul verde si ascuns
Jan 5th
Iata si filmuletul promis cu mica oaza de verdeata de la picioarele Turnului Eiffel, in Paris.
Turnul Eiffel, Paris. In imagini.
Dec 29th
Recunosc. Nu m-a atras defel vizita turnului Eiffel, poate si numai de teama nebuniei de la picioarele sale. In schimb am fost fermecata de coltisorul de parc aflat undeva in spatele lui, cu un petic de apa si cateva rate ’salbatice’, total absente la vacarmul de la 100 de metri mai incolo.
Din pacate nu sunt bancute ca sa-ti poti odihni picioarele umflate si prafuite de atata drum batut, insa poti asculta un pic de liniste si te poti relaxa privind acel mic colt de rai. Apoi, ca si cum ai ridica cortina, pasesti in furnicarul aflat la picioarele Eiffelului. Cred ca ma asteptam sa fie mult mai mare vestitul turn, poate si din cauza filmului cu Jackie Chan 
. Sau poate din cauza ca in Paris aproape orice constructie este uriasa?
Cea mai mica coada de asteptare la bilete dureaza in jur de o ora si jumatate. Multora li se pare putin. MIe nu. Am vazut o gramada prin Paris de timpul asta.
Preturi si alte cele, aici. Un pont: poti vedea jocurile de lumini ale Turnului Eiffel, in orice seara dupa ora 20, care pornesc la fiecare schimbare de ora.
