Cum arata o aventura prin Cambodgia si Vietnam, care se sfarseste in Bangkok? Iata cum:

Un video superb produs de Paul Wex, care a creat de altfel si muzica. Uimitor cat de diferite sunt locurile din acea parte a lumii. Si da, e si ea undeva pe lista Xplorio!

Kathmandu, capitala Nepalului, 1400 metri altitudine. Un oras colorat, cu un milion de locuitori, gazduit de o vale fertila intre varfuri de 3000 de metri inaltime. Definitoriu pentru Kathmandu? Dupa cat se pare, religiozitatea locuitorilor sai. Asta, ori steguletele in mii de culori si aglomeratia stradala tipica Asiei. Enjoy!

Puteti admira mai multe filme similare pe Vimeo, majoritatea facute in zona Nepal si Tibet, unele dintre ele chiar mici opere de arta, cu atat mai valoroase cu cat turistii straini ajung cu greu in acele zone atat de indepartate.

Despre Moscheea Albastra, gurile bine intentionate spun ca nu-si merita renumele. Este adevarat ca arhitectura sa nu este complicata asemenea bisericilor bizantine, ci dimpotriva, este construita in stil otoman, cu tavanul domului pictat in motive arabesti, interior simplu, fara statui si picturi, amintind mai degraba de crestinismul timpuriu care interzicea inchinarea la imagini de orice fel. Acelasi lucru il sustine si astazi religia islamica.

Istoria Moscheei Albatre este strans legata de orgoliile prea-marilor sultani. In jurul anilor 1600, sultanul timpului respectiv a dorit sa ridice cea mai mareata moschee din Constantinopol, chiar mai mareata decat Hagia Sofia. Se spune ca turnuletele cu care se lauda in prezent atragatoarea constructie au fost ridicate in numar de 6 si nu in numar de 4 din pura greseala a arhitectului.

Indiferent ca a fost intentie sau intamplare, la momentul respectiv aceasta a dus la un scandal imens intrucat doar moscheea din Mecca, cea mai sfanta dintre toate, avea tot atatea minarete. Ca atare, i s-a mai adaugat acesteia din urma inca un turnulet, linistind astfel orgoliile.

Numele sau se datoreaza interiorului placat cu frumoase placi de faianta albastra care dateaza din secolul XVI, pictate cu flori, copaci si motive abstracte. Langa moschee se mai afla o scoala teologica, o baie turceasca si o fosta cantina a saracilor.

Moscheea este deschisa in fiecare zi intre orele 9.00-16.00. Intrarea este libera, venitul realizandu-se din vanzarea produselor din magazinele aflate in jurul ei. Este unul dintre obiectivele turistice absolut obligatorii in Istanbul.

Hagia Sofia sau Sfanta Intelepciune, fosta biserica bizantina transformata apoi moschee (1453) a fost, conform traditiei, inchinata intelepciunii imediat dupa vizita imparatului Solomon. Sfanta Sofia este impresionanta prin arhitectura si dimensiunile sale care sunt atat de generoase incat, spune-se, poate adaposti si 4000 de persoane.

Biserica a reprezentat centrul vietii religioase a Imperiului Roman de Rasarit timp de aproape 1000 de ani. Au urmat apoi ceva decenii de neglijare a lacasului, incheiate cu un cutremur devastator care a dus la prabusirea cupolei. A fost un punct de cotitura, biserica fiind in sfarsit luata in seama si oferindu-i-se o restaurare, fie ea si sumara, facuta din colecta publica.

In perioadele de restaurare au mai fost adaugate minarete de catre sultanii aflati la conducere, si s-au mai construit in interior o loja a sultanului, spectaculos ornata cu dantelarie in lemn si piatra, un mausoleu, o fantana de purificare si alte artificii de cult la care nu ma pricep fenomenal de bine.

Incepand cu 1935, moscheea a fost transformata in muzeu. Hagia Sofia este deschisa vizitatorilor intreaga saptamana intre orele 9.30-16.30, mai putin lunea, iar taxa de intrare duce de aproximativ 10 euro.

Am scris pe larg despre experienta noastra in Istanbul, acum cateva zile. Iata si clipul video cu atmosfera din orasul intins pe doua continente.

Nu ezitati sa-l vedeti HD si full screen!

Thailanda, Cambodgia, Vietnam. In fuga camerei de filmat. Camera care se opreste din alergatura-i nebuna doar in fostele lagare comuniste din Cambodgia, acolo unde victimele erau mai intai fotografiate, ca totul sa fie documentat cum se cuvinte. Apoi o ia din nou la goana, prin cele mai salbatice locuri din lume.

Japonia. Vreo 20 de ore de film condensate in 8 minute. De vis.

Istanbulul fusese trecut de noi de mult timp undeva spre finalul unei liste de prioritati de calatorie, mai ales din cauza unor impresii gresite cu privire la ce inseamna atmosfera unui oras euroasiatic, care in mintea noastra avea mai degraba iz marocano-palestinian.

Astfel de convingeri au facut ca socul contactului cu taramul turcesc sa fie cu atat mai puternic. Stiam si auzisem de mancarurile si prajiturile vestite pentru aromele si savoarea lor, de ospitalitatea turcilor, de eleganta turcoaicelor, toate acestea insa justificabile in masura in care majoritatea experientelor fusesera traite de cei care ni le povestisera in regim de all inclusive la 4 si 5 stele, care de multe ori fac diferenta.

Mai stiam si despre existenta unei Turcii reformate, devenita un conglomerat de modern cu religios, cu un Istanbul plin de stradute inguste, case vechi, ziduri cazute si batrani asezati la masuta tragand din narghilea, alaturi de malluri si zgarie-nori. Dar nimic nu ne pregatise pentru ce aveam sa vedem in cele trei zile petrecute aici.

Cum ajungi la Istanbul

Simplu spus, cu avionul. Desi exista inca trenuri care fac legatura intre Bucuresti si Istanbul, precum si curse regulate de autocare, pur si simplu nu merita. Dureaza mai mult sa ajungi la aeroport in Romania decat sa ajungi de la Bucuresti la Istanbul cu avionul, iar pretul unui bilet de avion pentru Istanbul costa cam 220 de euro cu Turkish Airlines, pe care ii si recomandam cu aceasta ocazie.

Pretul unui bilet de autocar Bucuresti – Istanbul, daca tii mortis, te costa 200 de lei dus, insa va trebui sa suporti toate dezavantajele calatoriei cu ‚businessmanii’ care fac ruta asta in fiecare saptamana. Pretul unui bilet de tren dus-intors Bucuresti-Istanbul costa 127 de euro la clasa I si 85 de euro la clasa 2. Trenul pleaca la ora 12.25 dupa-amiaza din Bucuresti si ajunge la ora 8 dimineata la Istanbul.

Istanbulul vazut de pe Bosfor: maretia acutala a unei foste capitale de imperiu

De la aeroport, pentru evitarea traficului din Istambul ce depaseste oricand dementa Bucurestiului nostru, am luat vaporasul si am strabatut canalul Bosforului, ocazie cu care am putut admira ambele maluri ale Istanbulului – european si asiatic, cu privelisti de nedescris.

Malurile sunt coplesite de multimea palatelor vechi de sute de ani, bine intretinute, de o frumusete orientala pura, cu dantelarii in piatra care parca adie in bataia vantului. Dimensiunile sunt colosale, dar par la locul lor in aceasta ‘stramtoare’ care ofera de fapt spatii extrem de largi pentru oameni, chiar daca sutele de vapoare care merg in toate directiile printre cele doua maluri ale Bosforului iti dau senzatia ca te afli fix in centrul lumii.

Bosforul este intesat de o puzderie de vase comerciale si turistice, precum si de navete si vase de pescuit ale localnicilor. Podurile suspendate ale acestuia – Bosfor si Sultan Mehmed – cu cate 6 benzi de circulatie, sunt cochet luminate noaptea, rasfatandu-si turistii cu jocuri de lumini spectaculoase. Iar orasul pare ca vrea cu orice pret sa se arunce in mare, fiind inaltat pe colinele care strajuiesc stramtoarea – cu principalele sale atractii la vedere: Moscheea Albastra, Sfanta Sofia si Inalta Poarta (Topkapi).

Placut este insa si contrastul dintre vechi si nou: cladirile recent ridicate sau in curs de construire au transformat Istambulul intr-un santier-furnicar, cu iz de Occident. Atmosfera orientala data de zidurile palatelor si de moscheile bine intretinute este dublata asadar de zeci de zgarie nori care se vad in fundal, in cartierele de afaceri ale Istanbulului.

Pe strazi prin Istanbulul european

Am vrut sa simtim aglomeratia si agitatia bazarurilor turcesti, chiar daca n-am avut timp sa ajungem si in marele Bazar. Asa ca am luat-o la pas pe stradutele pietonale ale Besiktasului. Aglomeratie este, dar chiar si aici viata curge intru cu totul alt ritm, unul care tine mai degraba de linistea sufleteasca, specific orientala. Oamenii se plimba, se relaxeaza pe bancute, privesc pescarii sau ei insisi, pescuiesc, se amuza, se binedispun.

Femeile stau la un ceai sau o cafea si joaca table. Unele dintre ele sunt acoperite, altele nu, dar majoritatea au haine elegante, da, chiar si fetele tinere pe care parintii le obliga sa poarte batic. Multe terase pun la dispozitie table sau carti si nimeni nu te grabeste sa eliberezi masa. Vanzatorii au rabdare cu clientul, nu neaparat dupa zicala ‚clientul nostru, stapanul nostru’, ci mai degraba dupa principiul ‚clientul nostru, musafirul nostru’. De apreciat si muzica data in surdina…

Forfota specifica talciocului are o atmosfera aparte, data de magazinele amenajate cu bun gust, tarabelor cu bucate imbietoare si teraselor cu mirosuri ametitoare. Chiar daca nu esti o persoana gurmanda, vrand-nevrand, devii. Atentie mare la magazinele de dulciuri, care sunt, de departe, cele mai periculoase oricarei siluete care pretinde ca se respecta. Uiti de toate si te afunzi in ele: susan, rahat turcesc, nuga cu fructe, sugiuc, baclava si sarailii ca la mama lor acasa, precum si o sumedenie de fursecuri tipic orientale, cu arome suave si doar usor indulcite (care nu vor fi pe placul tuturor).

Istanbulul asiatic, nimic nu e ceea ce pare

Experienta malului asiatic al Istanbulului si al periferiilor acestuia ne-a umilit, cu atat mai mult cu cat ne asteptam la o diferenta fata de cel european precum si la aparitia unor la santuri si gropi pe drumuri de tara nepavate si rupte ce ne-ar fi ingropat masina, cu carute trase de cai ori magarusi pe post de jaloane, cu praf de tara si aer musulman. Stiti voi, ca la noi prin Romania, unde la doar 4 kilometri de Bucuresti dispare asfaltul catre satele din jur si te cufunzi direct in evul mediu.

Insa, cel putin pe unde am trecut noi, nu a fost nimic de genul asta. Drumurile strabatute au fost intacte in mare parte, vizibil recent refacute, localitatile micute erau cochete ca si turcoaicele care se plimbau nestingherite, acoperite sau nu, iar strazile surprinzator mai curate decat ale multor orase occidentale. Casele, desi modeste si fara pretentii arhitecturale, sunt bine intretinute, iar orice metru patrat de pamant este transformat intr-o gradina. Din acest motiv, Istanbulul este mult mai verde decat te-ai astepta de la un oras aflat la aceeasi latitudine cu mijlocul ars de soare al Greciei. Da, inclusiv la periferie. Saracia se vede pe alocuri, insa nu atat de dramatic pe cat te-ai astepta.

Ce poti vizita in Istanbul

Pentru inceput, iti poti propune sa vezi macar cele 2 vestite moschei (Albastra si fosta bazilica bizantina Sf. Sofia, transformata in moschee si acum in muzeu), bazarul si palatul Topkapi, precum si toate stradutele dimprejur, ale Istanbulului vechi. Atentie ca in aceasta zona orice suvenir poate fi negociat lejer la doar o jumatate din pret, nu va sfiiti sa spuneti ca sunteti romani (desi daca mai pierde Hagi multe meciuri…).

Dar este la fel de important sa alegi sa parcurgi pe jos unele dintre stradutele comerciale din Besiktas, pline de viata si de atmosfera placuta descrisa mai sus. Am inteles ca fiecare dintre marile cartiere ale Istanbulului are cate o zona asemanatoare, ramane sa o descoperiti. Nu uitati insa ca distantele sunt foarte mari.

Nu ratati o croaziera pe Bosfor, daca va permiteti. Costa 60 de euro de persoana daca sunteti cu un grup de pana la 4 persoane, dar puteti plati doar 30 de euro de persoana daca strangeti un grup mai mare, de peste 9 persoane. Si e greu sa intelegeti frumusetea Istanbulului fara ea!

In fine, daca ajungeti cumva unde am stat noi, si anume in Ortakoy, la picioarele podului Bosfor, merita sa o luati agale pe stradutele din port, sau chiar sa leneviti pe tarm privind cum trec agale zecile de vapoare care parcurg Bosforul. Va veti incheia ziua in cantecele de muezin care vor izbucni din moscheea Buyuk Mecidiye Cami, de langa, si gandindu-va ca noi la cat de linistit poate curge viata in aglomeratul si agitatul Istanbul, un oras mai occidental decat ai putea crede.

ps. aveti acum si un clip video!

O Japonie pe care un occidental cu greu o poate intelege, o lume aparte, enigmatica si plina de contraste.
O Japonie in care respiri ritualuri, te plimbi prin gradini japoneze si paduri de bambus, patrunzi in temple pazite de dragoni si divinitati acoperite de ghirlande de flori si imbunate cu daruri de multumire pentru o karma mai buna.
Gheise frumoase si pline de secrete.
Constructii futuriste ce zgaraie norii, metropole pline de oameni cenusii cu directii precise si zbateri ciudate si colorate de tineri care invadeaza baruri si adora karaoke.
O Japonie in 7 minute.

JAPAN from Hemmings House Pictures on Vimeo.

Mi-e dor de Lost in Translation. Merge si clipul de mai jos…

My Tokyo from schnobe on Vimeo.