Africa
Cu bicicleta prin Africa
Feb 3rd
Mai tineti minte ca am facut un tur de 12.000 de km cu un Corsa prin Scandinavia? Ei bine, noi n-am facut nimic. Absolut nimic, prin comparatie. Iata un olandez care a facut 11.000 de km prin Africa. Mai precis, din Cairo pana in Cape Town!
Haihui prin Maroc. Video
Feb 3rd
Stam in continuare la caldurica, daca tot e ger afara. Altii insa stau la caldurica prin alte tari. Filmul de mai jos apartine unor frumosi hoinari care au luat-o haihui prin praful si caldura marocana. Rezultatul e unul pe masura talentului celui care a fotografiat si filmat acele locuri. Enjoy!
Caldurica vine dintr-o tara pe care am vizitat-o in 2010 si am scris deja despre ea: Maroc. Din pacate, tulburarile politice recente risca sa inchida complet sezonul turistic acolo, insa daca reusiti sa ajungeti aici, atunci musai sa dedicati o zi desertului. Merita!
ps. Aruncati un ochi si pe blogul autoarei, e absolut superb!
Namibia. Damaraland si Kaokoveld. Video.
Feb 2nd
Una dintre cele mai sarace tari din lume si totusi in acelasi timp de o frumusete care te lasa fara grai. Namibia.
Se organizeaza excursii in Namibia si de catre agentiile romanesti, insa merita mentionat ca e bine sa indepliniti o lista intreaga de conditii pentru a putea calatori acolo in siguranta: de la vaccinari, pana la o dieta stricta la fata locului si alte precautii similare. Africa este inca cea mai salbatica zona de pe pamant!
Sahara. Cer, soare, stele.
May 14th
Si un imens pustiu. Insa Desertul de deasupra este infinit, infinit mai mare. 3 minute de Zen si uluitoare frumusete in mijlocul celui mai arid loc din Africa: Sahara.
Sahara Wonderland from zoomion on Vimeo.
Maroc, Marrakesh si un pic de aventura in desert
May 9th
Maroc, Marrakesh si un pic de aventura in desert
Ramasesem dator cu imagini din Maroc, prijeluite de aventura drive-testului cu Dacia Duster prin pustiul african. Despre Maroc, numai de bine: o tara prafuita, in care coexista teribil saracia lucie si luxul orbitor, sate din chirpici roscat toropite de caldura si pajisti verzi de la poalele muntilor.
O tara saraca, foarte saraca, in care un boom imobiliar deja apus a lasat in urma zeci de cartiere rezidentiale noi-noute sau aflate in constructie, multe complet pustii, alaturate unor sate africane cu copii desculti si pe jumate goi. In fine, o tara care pe mine unul m-a facut sa imi aduc aminte de cate lucruri extraordinare beneficiem noi de fapt aici in Romania (si sa ma plang mai putin!).
http://www.drive-test.ro/drive-test/130/124/articole_masini/dacia-duster-test-drive-offroad-taica.html
Marocul are farmecul lui, nu ma intelegeti gresit. In plus, din cauza programului extrem de incarcat nu am avut timp sa gust atmosfera locala, ba inca nici Medina Marrakesh-ului (orasul vechi) nu am putut s-o vad, tot din lipsa de timp. Impresiile adunate de-a lungul a doua zile de gonit cu Dusterul pe asfaltul peticit al drumurilor din sudul Marocului nu imi permit asadar decat sa spun ca, luat intr-o pastila condensata, acest loc se aseamana teribil de mult cu fursecurile bastinase: de o frumusete diafana si cu un gust suav, dar prea putin dulce.
Nu poti trece cu vederea saracia lucie care zace in praf la nici 10 metri de niste oaze paradiziace cu milioane de trandafiri si de hotelurile luxoase de cinci stele pline de turisti occidentali de varsta a doua. Nici faptul ca orice comerciant incearca sa te tepuiasca in numele mult-laudatei abilitati de negociere marocane (mai precis, orice pret e de 10 ori mai mare decat ai crede/merita, asa ca daca tu scazi la jumate si esti fericit de fapt esti un mare prost).
Mai mult, sentimentul asta ca te afli intr-o tara unde mai totul se desfasoara fara reguli (cel putin fara reguli de circulatie: pietonii traverseaza pe unde apuca, masinile merg ‘la liber’ iar motoscuterele antice zumzaie incoace si incolo fara niciun stress ca ti-ar putea intra sub roti) pe mine unul ma scoate din minti.
Dar lasand la o parte oile care pasc pietre, praful atotputernic, femeile cu capul sau tot corpul acoperit, dar mai ales saracia la vedere cam peste tot, Marrakeshul este un loc in care poti descoperi usor de tot si cum ar fi aratat Paradisul. De la gradina cu hectare de trandafiri a unui restaurant cu specific local, trecand prin dementialele fructe confiate si mancarurile dulci-picante foarte parfumate si ajungand la peisajul incredibil al muntilor Atlas inzapeziti, vazuti de langa o piscina strajuind malurile lacului Lalla Takerkoust… chiar si numai doua zile petrecute in Maroc iti raman adanc intiparite in creier ca un amalgam intre urat si frumusete din care insa straluceste mai puternic cea din urma.
Marocul e una dintre putinele tari unde in aceeasi zi poti schia linistit la peste 3200 metri altitudine, pentru ca apoi sa traversezi un desert pietros facand poze la dromaderi si la cactusii inalti de 2 metri sau la fortarete medievale, iar apoi sa-ti petreci seara intr-un mic palat african cu fantani arteziene care imbina focul si apa in timp ce savurezi niste berbecut sau un fursec crocant din susan.
Mi-ar placea sa-i vad pe marocani reusind sa isi salte tara din mizerie, dar nu ma pot amagi ca vor si reusi. Poate cine stie, daca ar incepe sa ploua mai des datorita schimbarii climei, ar putea ajunge si ei, peste vreo 100 de ani, un fel de Elvetie a Africii. Ar merita, la ce frumuseti zac ascunse acolo!
Ramasesem dator cu imagini din Maroc, prijeluite de aventura drive-testului cu Dacia Duster prin pustiul african. Despre Maroc, numai de bine: o tara prafuita, in care coexista teribil saracia lucie si luxul orbitor, satele din chirpici roscat toropite de caldura cu pajistile verzi de la poalele muntilor.
O tara saraca, foarte saraca, in care un boom imobiliar deja apus a lasat in urma zeci de cartiere rezidentiale noi-noute sau aflate in constructie, multe complet pustii, alaturate unor sate africane cu copii desculti si pe jumate goi. In fine, o tara care pe mine unul m-a facut sa imi aduc aminte de cate lucruri extraordinare beneficiem noi de fapt aici in Romania (si sa ma plang mai putin!).
Marocul are farmecul lui, nu ma intelegeti gresit. In plus, din cauza programului extrem de incarcat nu am avut timp sa gust atmosfera locala, ba inca nici Medina Marrakesh-ului (orasul vechi) nu am putut s-o vad, tot din lipsa de timp. Impresiile adunate de-a lungul a doua zile de gonit cu Dusterul pe asfaltul peticit al drumurilor din sudul Marocului nu imi permit asadar decat sa spun ca, luat intr-o pastila condensata, acest loc se aseamana teribil de mult cu fursecurile bastinase: de o frumusete diafana si cu un gust suav, dar prea putin dulce.
