Bucuresti 2017. Acoperisuri, ferestre, colturi secrete, oameni

Sa mergi la pas prin Bucuresti duminica dimineata, primavara, e nu doar ceva recomandat de medici, ci si un exercitiu de cautare a frumosului. Da, trebuie sa treci deseori peste fatadele crapate si cornisele care stau sa se prabuseasca, pe langa casele masacrate cu renovari nereusite si fara sa-ti atintesti prea mult privirea asupra cladirilor in paragina.

Dar si cand reusesti sa treci peste toate acestea, dai de o lume fermecata, cu zeci de colturi secrete pe care le poti vedea doar daca privesti atent si cu grija.

Ii mai place romanului frumosul? N-ai zice, dupa cat de trist arata fatadele roz-cacaniu atat de la moda azi. Dar avem si frumos, si inca destul, in Bucuresti!

Cornise, porumbei, flori, elemente decorative pastrate doar ele stiu cum…

As putea dedica un articol intreg foisoarelor vechilor case romanesti, precum si tuturor infloriturilor de stil preferate de oamenii secolului XIX.

Totul e sa ridici un pic ochii din asfalt!

Ferestre inguste, dintr-o vreme in care oamenii se ascundeau de lumina, dar si interioare racoroase vara si calduroase iarna, protejate de iedera sau de vita de vie salbatica.

Pui de randunica pe cabluri, ciripind nesatui spre parintii lor ocupati cu vanarea musculitelor innebunite de mirosul tufelor de Mierea Ursului (habar n-am cum ii spune de fapt plantei, noi asa-i ziceam in copilarie, si ce ne mai placea sa sugem nectarul din florile astea!).

Vechi case cu eforturi artistice de mult palite in fata timpului, dar care depun marturie ca romanilor le-a placut dintotdeauna kitschul. Devenit, poate, tot prin trecerea timpului, arta…

Terase de lemn traforat pline de flori, tot atatea adaposturi in fata verilor toride bucurestene…

Vitralii care inveselesc un pic atmosfera caselor vechi de peste 100 de ani.

Tot felul de adaugiri care mai de care mai ciudate. Uneori, reușite.

Alteori, deloc.

Detalii de arta interbelica, ale unor oameni care aveau simtul umorului.

Dar si de arta post-comunista, in ciuda falimentelor succesive care fac din strazile laturalnice ale centrului adevarate oaze de liniste, iar nu de forfota.

Semne pe care le credeai de mult disparute din oras, reaparute odata cu moda.

Renovari mai mult sau mai putin reusite, de trebuie sa te zgaiesti atent ca sa-ti dai seama de frumusetea cladirilor vechi.

Si, odata coborati spre centrul orasului, lume, multa lume! Dar si o atmosfera relaxata, de mare oras european.

Te bucuri de zambetele oamenilor, chestie cam rara in Bucuresti.

Totul, pana la centrul cu adevarat vechi al urbei. Unde forfota e deja mare…

Britanici, francezi, germani, asiatici, americani, italieni, romani, toate natiile pamantului incep sa se bucure de acest oras inca ravasit de comunism si de nepasarea locuitorilor sai.

Mai e mult pana cand centrul vechi al Bucurestilor sa fie unul frumos, renovat si pregatit cum se cuvine pentru turisti. Dar nici ce e acum nu e chiar rau…

Tot ce putem spera e ca viitorul cutremur sa nu puna definitiv la pamant aceasta lume care respira inca prin acoperisurile, ferestrele, cornisele si cotloanele caselor vechi din Bucuresti.

Iar daca nu stii ce sa faci duminica viitoare, da o fuga prin orasul vechi si priveste, nu cerul, ci orasul de deasupra orasului.

Nu vei regreta! Ah, si nu uita:

Galeria foto completa:

Citeste si:

Leave a Reply

Please use your real name instead of you company name or keyword spam.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close