Bolboci, Valea Ialomicioarei, Padina, Pestera. Zona 0 a picnicurilor.

Daca tot trebuia sa testam o masina de teren, am reluat in weekend un traseu mai vechi, facut cu ceva ani in urma, drum pe care am rupt prima dintre masini… Da, recunosc, abia ne mai tin picioarele ca sa-l facem pe jos, asa cum puteam in urma cu doar 8-9 ani, asa ca am ales varianta motorizata.

Traseul?: Sinaia-Cheile Zanoagei-Lacul Bolboci, cu campare pe malul raului Ialomita. Adica in zona zero a picnicurilor montane. In zona sunt trasee superbe ce pot fi facute la picior, si poti avea ca obiective Cheile Zanoagei, Cheile Tatarului sau Pestera Ialomicioarei, bine administrata.

Cum se ajunge in zona? Greu, dar nu imposibil. Depinde de masina, daca iti permite, si de tine, daca iti permiti sa o testezi. Pentru ca drumurile, aproape forestiere, sunt pline de cratere (in poze sunt imposibil de observat), si distruse atat de apele si gheturile care se topesc destul de tarziu, cat si de absenta completa a investitiilor. Daca ai un 4×4 te poti incumeta sa urci pe drumul care trece pe langa cabana Cuibul Dorului, pentru a ajunge la un moment dat in drumul de pe platou, care duce la Piatra Arsa daca il urmezi spre dreapta, sau la Bolboci, daca o iei spre stanga.

In afara de masina, cel mai bine ar fi sa faci o drumetie pornind din Sinaia pe piciorul Pietrei Arse – Piatra Arsa – Padina, sau cu telecabina pana la Babele sau Miorita si de acolo tot in jos spre valea Ialomicioarei. Alternativ poti veni cu bicicleta, daca iti permit picioarele.

Traseul catre Lacul Bolboci sau cel care duce mai departe, catre Varful Omu, este deschis doar pe perioada verii, 1 Iunie – 30 Septembrie. Practic, aceeasi perioada in care gasesti deschis si Transfagarasanul. Pestera Ialomitei este si ea deschisa turistilor si merita sa fie vizitata.

Un caveat celor amatori de drumetii care se gandesc sa vina pe drumul pietruit dinspre Bolboci – praful ridicat de zecile de masini care trec pe acolo va va taia tot cheful de munte. Preferabil e sa vedeti lacul doar de sus, sau sa veniti pe acel drum dupa o ploaie zdravana.

Peisajele din golul alpin sunt superbe, insa din pacate pasunile, probabil revendicate, sunt impanzite de turme de vite care degaja un miros greu. Din fericire turmele de oi care distrugeau muntele prin pasunatul excesiv s-au mai imputinat. Cel putin aparent.

Pe Valea Ialomicioarei sunt nenumarate locuri de campare, iar langa cabana Miorita ai acces la o zona unde poti campa civilizat. Atentie insa la ursi, precum si la densitatea de manelisti pe metrul patrat. Daca vrei doar un picnic de weekend, e mai bine sa te opresti cum treci de Chei, mai departe de cabane.

Cabanele si pensiunile, cele cunoscute precum cabana Piatra Arsa, hotelul Pestera, cabana Padina, Bolboci dar si cele construite recent in zona sunt mai mult decat suficiente, cabanierii spunand ca nici chiar in weekend locurile de cazare nu se acopera. La Cabana Bolboci poti gasi atat cazare decenta, cat si mancare la preturi rezonabile. Minusul ar fi acela ca nu au camere cu baie proprie. De prisos sa mai mentionez amintirile de acum 15 ani legate de aceste cabane…

Cum articolul e scris special pentru bosorogii pantofari de peste 30 de ani, voi mai spune doar ca ar fi totusi bine sa incercati o tura mica pe creasta vestica a Bucegilor, cu pornire de la Padina. Peisajele din acea zona vor face sa merite orice efort!

Citeste si:

• Dobrogea: lacul de creta si Muntii Macinului
• Thonon les Bains, relaxare franceza
• Sigmaringen, Germania. Castelul, izvor de regi
• Clisura Dunarii: Dunarea la Cazane
• Pestera Muierilor, Baia de Fier